R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.312/2015

Ședința publica din data de: 02 februarie 2015

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: U___ G_______ M____ – judecător

Grefier: M_______ G_______

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petenta _________________.R.L. în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ HUNEDOARA, având ca obiect plângere civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 02 februarie 2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 10 iulie 2014, petenta _________________.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 26 iunie 2014 și exonerarea sa de la executarea sancțiunii contravenționale aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional pe motiv că nu a înmânat un exemplar al contractului individual de muncă, angajatului Gabar V_____. Totodată a precizat că urma să-i fie înmânat salariatului un exemplar al contractului individual de muncă la data de 11 iunie 2014 când s-a deplasat la punctul de lucru al petentei, însă după numai două zile de la începerea activității acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă și nu a anunțat în prealabil conducerea societății, ceea ce a determinat desfacerea contractului de muncă pentru absențe nemotivate.

Ca motiv de nulitate a actului sancționator a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din OG 2/2001 privind nerespectarea dreptului de a formula obiecțiuni.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.5 alin.2 și art.16 alin.7 din OG 2/2001.

Petenta a anexat plângerii, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat și procesul-verbal de control.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimatul a formulat întâmpinare (f.10) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată cu consecința menținerii în întregime a procesului-verbal de constatare a contravenției, ca temeinic și legal.

În ce privește starea de fapt, a subliniat că în data de 26 iunie 2014 s-a realizat un control în domeniul relațiilor de muncă la sediul societății petente situat în localitatea D___, județul Hunedoara.

A mai arătat că în contextul controlului desfășurat în baza documentelor puse la dispoziție de către reprezentantul petentei potrivit înștiințării nr.3896/18.06.2014, s-a constatat că nu s-a făcut dovada înmânării unui exemplar din contractul individual de muncă către salariatul Gabar V_____, fapt pentru care angajatorul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 3 din Legea 53/2003. Totodată a subliniat că obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă.

Mai departe, a arătat că prin plângere, petenta încearcă să se exonereze de răspundere motivând că numitul Gabar V_____ s-a prezentat direct la locul de muncă din A___, urmând ca ulterior să se prezinte la sediul societății pentru a primi un exemplar din contractul individual de muncă, însă acest aspect nu este o circumstanță atenuantă și nu schimbă cu nimic starea de fapt la momentul controlului, întrucât respectarea de către angajator a dispozițiilor legale în materia încadrării în muncă a persoanelor este impusă în mod imperativ de către legiuitor.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 53/2003 și OG 2/2001.

Intimatul a anexat întâmpinării actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat (f.39), petenta reiterând argumentele expuse în plângerea introductivă a precizat în esență că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție și că a înregistrat contractul individual de muncă încheiat cu numitul Gabar V_____ la ITM în data de 10.06.2014, astfel că nu a produs un prejudiciu salariatului.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei, conform art. 19 din OUG nr.80/2013.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 26 iunie 2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.500,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. p din Legea 53/2003– în sarcina acesteia reținându-se faptul că urmare a verificării documentelor prezentate de reprezentatul societății petente, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. art. 16 alin. 3 din Legea 53/2003 privind înmânarea unui exemplar din contractul individual de muncă către salariatul Gabar V_____.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Criticile de nulitate ale actului sancționator invocate de petentă nu pot fi primite. Astfel, pentru privarea petentei de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului-verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16 alin. 3 din Legea 53/2003 – „Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă”, iar potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ – „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: … p) încălcarea prevederilor art. 16 alin.3, cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei”.

Din Anexa la procesul-verbal nr. xxxxx/26 iunie 2014 (fila 16 din dosar) rezultă că în urma controlului efectuat pentru perioada martie – iunie 2014 în baza verificărilor efectuate la punctul de lucru al societății petente, precum și asupra documentelor prezentate la control de către reprezentanții petentei, s-a constatat că nu s-a făcut dovada înmânării unui exemplar din contractul individual de muncă către salariatul Gabar V_____, dovadă fiind sesizarea scrisă a numitului Gabar V_____ (f.22), coroborată cu contractul individual de muncă nr.51/10.06.2014 încheiat cu acesta din urmă (f.24) și căruia îi lipsește semnătura salariatului. Totodată, din fișa de pontaj pe luna iunie 2014 (f.27) rezultă că Gabar V_____ lucra în folosul contravenientei, din data de 11 iunie 2014.

Prin urmare, instanța constată că petenta se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa, existând astfel identitate între persoana sancționată contravențional și subiectul activ al faptei reținute.

Chiar dacă petenta, la data de 10 iunie 2014, a înregistrat în Revisal contractul individual de muncă încheiat cu angajatul Gabar V_____ (f.34) nu o exonerează pe petentă de răspundere contravențională, atâta timp cât anterior începerii activității, nu a înmânat salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. În baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. În acord cu aceste dispoziții legale, se va reține că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Asemenea circumstanțe sunt considerate de instanță demersurile făcute de societatea petentă în Revisal, anterior sancționării sale, pentru respectarea dispozițiilor legale, împrejurări care conduc la concluzia că petenta nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa.

Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Concluzionând, prin unicitatea faptei contravenționale, conduita și persoana contravenientei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, instanța va atenționa petenta asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. P_____ B____ S.R.L., cu sediul în municipiul D___, _____________________. 37A, __________________, cam. 320/2, județul Hunedoara în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, ___________________, județul Hunedoara, și în consecință:

Înlocuiește amenda de 1.500,00 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 26 iunie 2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 16 alin.3 din Legea 53/2003 și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, cu sancțiunea contravențională „Avertisment”.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptelor și îi recomandă ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2015.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ M_______ G_______

UGM/MG

4 ex./10.06.2015