Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 381/2016

Ședința publică de la 03 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ D____ N______

Judecător A____ M_______

Grefier G_______ G________

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de petenta _________________________________ SA, împotriva sentinței civile nr.1487 din data de 17.02.2015, pronunțată de Judecatoria P______, intimat fiind I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I____________ TERITORIAL NR 7, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 11.12.2015, concluzii scrise formulate de intimat.

Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.121 (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375 din 17 decembrie 2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 11.12.2015, concluzii scrise formulate de intimat.

Tribunalul ia act că se solicită judecarea cauzei în lipsă.

Tribunalul încuviințează apelantei proba cu înscrisuri și ia act că proba s-a administrat în cauză.

Tribunalul reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față ;

Constată că, prin plângerea înregistrată la data de 29.05.2014 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petenta _________________________________ SA, în contradictoriu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR - I____________ TERITORIAL NR 7, a formulat plângere împotriva procesului-verbal ___________ nr.xxxxxxxx din data de 10.05.2014, solicitând în principal anularea procesului-verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii formulate, s-a arătat că procesul-verbal este nul, întrucât nu cuprinde datele complete ale contravenientului, nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, iar descrierea faptei s-a limitat strict la fapta în sine, fără să se arate nici un alt element de fapt care ar fi putut circumstanția împrejurările în care fapta s-ar fi săvârșit.

A mi arătat că petentei îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală și beneficiază de prezumția de nevinovăție.

A precizat că vinovăția nu este a sa, ci în totalitate a șoferului autobuzului, acesta deținând atestat profesional pentru transport rutier public de persoane.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.31 din O.G. nr.2/2001.

A solicitat proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate cererii de chemare în judecată (filele 8-29).

La data de 20.11.2014, intimatul a depus întâmpinare (filele 44-56), prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece procesul-verbal întrunește toate condițiile imperativ impuse de O.G. nr.2/2001.

Petenta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din data de 19.12.2014 a fost fixat prim termen de judecată la data de 17.02.2015.

Prin sentința civilă nr. 1487 din data de 17.02.2015, pronunțată de Judecatoria P______,s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta _________________________________ SA, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/2014 emis de intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I____________ TERITORIAL NR 7.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că,prin procesul-verbal ___________ nr.xxxxxxxx/10.05.2014 întocmit de către intimat, petenta a fost sancționată potrivit disp. art. 9 alin.1 lit.c din O.G. nr.37/2007 pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 pct.5 și respectiv art.8 alin.1 pct.9 din aceeași ordonanță, cu amendă în cuantum de 8000 lei, respectiv 4000 lei; s-a mai dispus sancționarea petentei potrivit art.8 alin.1 din H.G. nr.69/2012, pentru săvârșirea contravenției prev.de art..5 pct.5 din aceeași hotărâre.

S-a reținut că în ziua de 10.05.2014, în urma controlului efectuat pe DN 7, în localitatea Bascov, s-a constatat că petenta nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică cu două ore și 30 de minute sau mai mult, nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 are sau mai mult, nu a completat sau a completat necorespunzător foaia de parcurs.

La verificarea din oficiu a legalității procesului-verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel că nu există motive care să conducă la nulitatea procesului-verbal.

Conform prevederilor art.8 alin.1 pct.5 din O.G. nr.37/2007, reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu două ore și 30 de minute sau mai mult.

Conform prevederilor art.8 alin.1 pct.9 din O.G. nr.37/2007, reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale, nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult.

Potrivit art.9 alin.1 lit.c din O.G. nr.37/2007, se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1 - 11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.

Prin urmare, faptele reținute prin procesul-verbal contestat corespund textelor de lege precitate atât din punct de vedere al descrierii contravenției, cât și al încadrării juridice, iar sancțiunea a fost în mod corect aplicată petentei; față de dispozițiile legale precitate, sancțiunea nu putea fi aplicată conducătorului auto, cum în mod eronat susține petenta.

Critica petentei privind necompletarea corectă a datelor de identificare a persoanei în privința numelui reprezentantului legal ori nedescrierea corespunzătoare a faptelor nu poate fi reținută, în raport de prevederile art.16 din O.G. nr.2/2001 și art. 175 C.pr.civ., respectiv anularea actului intervine doar în situația dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, dovadă ce nu a fost făcută de către petentă.

Motivul de anulare invocat de petentă referitor la neaducerea la cunoștința contravenientei a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu este întemeiat, din moment ce procesul-verbal a fost încheiat în lipsa acesteia, nefiind astfel încălcate dispozițiile art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001. Consemnarea eventualelor obiecțiuni poate fi făcută doar de contravenient, adică de persoana juridică, iar nu de prepusul acesteia.

Totodată, s-a avut în vedere că prin procedura de soluționare a plângerii petenta are posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția prin exercitarea dreptului la apărare, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (de ex., decizia nr.349/2003, decizia nr.380/2003, decizia nr.270/2004).

Motivele invocate nu constituie cauze de nulitate absolută, întrucât dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 sunt în sensul că: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Lipsa celorlalte mențiuni din cuprinsul procesului-verbal, conform art.16 din O.G. nr.2/2001, atrag sancțiunea nulității relative a actului, anume doar în condițiile existenței vătămării, dovadă ce nu a fost efectuată de petentă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Petenta nu a invocat motive de netemeinicie a procesului-verbal, ci doar motivele de anulare care au fost mai sus analizate.

Față de considerentele arătate, instanța a reținut , raportat la probatoriul solicitat și administrat, că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Solicitarea petentei în sensul de a se dispune în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment este neîntemeiată, nu atât în raport de atitudinea acesteia de nerecunoaștere a faptei contravenționale săvârșite, prin motivarea plângerii fiind invocate strict motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie, dar mai ales raportat la dispozițiile O.G. nr.37/2007, primele două fapte contravenționale reprezentând încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE), iar sancțiunea aplicată pentru toate faptele este direct proporțională cu gradul de pericol social al contravențiilor comise.

Prin urmare, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic procesul-verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxxx din data de 10.05.2014, motiv pentru care, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea formulată.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel petenta _________________________________ SA apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 03.09.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Apelanta arata ca hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și fără să se țină cont de toate dovezile prin care a înțeles să probeze acțiunea.

Organul constatator a sancționat abuziv , netemeinic și nelegal societatea petentă pentru o faptă încadrată greșit drept contravenție, fără a asculta ori analiza împrejurările ce ar fi putut determina respectiva stare de fapt considerată și incorect încadrată drept contravenție,deci neevaluând împrejurările producerii faptei sancționate . Agentul constatator a constatat în mod greșit fapta șoferului , faptă ce nu poate constitui contravenție .În cuprinsul procesului verbal nu sunt menționate datele complete ale contravenientului în situația în care este persoană juridică si trebuie trecut in moc corect reprezentantul sau legal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din CEDO

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept :

Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a dispus sancționarea contravențională a societății comerciale pentru trei fapte contraveniente, respectiv s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică de 9 ore cu două ore și 30 minute sau mai mult, nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult și necompletarea sau completarea necorespunzătoare a foii de parcurs.

Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție, iar totodată modalitatea în care trebuie analizate si interpretate hotărârile Curții Europene a Drepturilor omului în domeniul contravențional va fi prezentatat de catre tribunal și astfel criticile apelantului pe acest aspect sunt unele neîntemeiate.

Procesul - verbal, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, reținându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002)).

Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă, situație în care nu s-a aflat.

Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.

Făcând aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța a constatat faptul că petentul, prin probatoriul propus și administrat, nu a reușit să facă dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea greșită a disp.art. 16 alin.7 din OG 2/2001 considerăm că și această critică este nefondată,deoarece din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției rezultă că acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei , iar în măsura în care acesta nu este de față la întocmirea procesului verbal de contravenție organul constatator nu are cui să aducă la cunoștință posibilitatea consemnării obiecțiunilor ori contravenientul lipsă nu poată să întocmească obiecțiuni .

Lipsa consemnării obiecțiunilor la procesul verbal de contravenție este suplinită de posibilitatea legală a contravenientului de a formula plângere împotriva procesului verbal de contravenție, ceea ce contestatorul a și formulat , iar pe de altă parte disp.art. 16 din OG 2/2001 creează posibilitatea legală a întocmirii procesului verbal de contravenție în lipsa contravenientului .

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXII/2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art.16 alin.7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

Așadar, nerespectarea dispozițiilor înscrise în art.16 alin.7 din OUG 2/2001, atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, iar nulitatea acestui act intervine doar în condițiile art.175 al. 1 Cod pr.civilă, deci cu condiția dovedirii vătămării de către contravenient, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Dreptul la apărare nu poate fi considerat că a fost îngrădit, atâta vreme cât contravenientul are posibilitatea legală să formuleze plângere contravențională prin care să invoce toate apărările pe care le consideră necesare referitoare atât la condițiile de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție cât și cele ce privesc netemeinicia faptei contravenționale, iar contestatorul, societate comeciala a apelat la această cale de atac.

Totodata prezentarea ulterioară a îndeplinirii obligației în sensul completării corespunzătoare a foii de parcurs , în fața instanței , nu are relevanță juridică întrucât elementul constitutiv al contravenției ,sub aspectul laturii obiective, se realizează când transportul se efectua fără ca petenta să-și îndeplinească obligatiile legale, iar societatea nu a dovedit ca la momentul efectuarii controlului detinea foaia de parcurs completata.

Referitor la prima faptă contravențională menționată în procesul verbal de contravenție s-a susținut că șoferul pe lângă cursa specială efectuata la sforsit d esaptamina în data de 10.05.2014, a efectuat curse speciale regulate conform convenției cu _______________________________ SRL ,iar programul efectiv de condus era de 2 ore dimineața și de 2 ore seara.

La stabilirea săvârșirii faptei contravenționale prin nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu 2 orei și 30 minute sau mai mult cât și la stabilirea faptei contravenționale privind nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult s-au avut în vedere de organul constatator datele digitale din memoria cartelei tahograf a șoferului cu ajutorul unui program specializat in acest sens și s-a constatat săvârșirea faptelor contravenționale.

Astfel, organul constatator a avut în vedere însăși diagrama săptămânală pentru perioada 30.04.2014 – 06.05.2014 depusă în apel , de apelantă , iar potrivit înscrisului depus de apelant în data de 02.05.2014- foaie parcurs pentru soferul Ș_____ M____ cât și a diagramei tahografice se observa depasirea cu mult a celor doua ore invocate a fi conduse de șofer dimineața și seara, iar existenta a mai mult doua curse zilnice se deduce și din programul curselor de transport depuse de petentă.

Fapta a fost consemnată în „ formularul de control în trafic „ ________ nr. xxxxxx din data de 10.05.2014 care a fost semnat de către conducătorul auto și nu a consemnat obiectiuni cu privire la fapta sau motivul derogării de la prevederile OG 37/2007.

Susținerea societății contraveniente potrivit căreia la încheierea procesului verbal de constatare a contravenției au fost încălcate prevederile art. 16 alin.6 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora :”În situația în care contravenientul este persoana juridică în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul și datele de identificare a persoanei care o reprezintă” nu poate fi reținută drept motiv pentru anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat , întrucât punctul 2 din conținutul procesului verbal sunt înscrise datele de identificare a contravenientului, acestea fiind consemnate în urma accesării bazei de date a A.R.R., iar societatea comerciala se poate identifica si prin celelalte date d eidentificare.Ori, menționarea numărului greșit al reprezentantului legal , atâta vreme cât este menționată persoana juridică cu celelalte date de identificare nu determină nulitatea absolută a procesului verbal , cel mult este vorba de o nulitate relativă , însă nu s-a dovedit vătămarea.

Prin urmare, faptele reținute prin procesul-verbal contestat corespund textelor de lege, atât din punct de vedere al descrierii contravenției, cât și al încadrării juridice, iar sancțiunea a fost în mod corect aplicată petentei; față de dispozițiile legale precizate sancțiunea nu putea fi aplicată conducătorului auto, cum în mod eronat susține petenta.

Solicitarea petentei în sensul de a se dispune în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment este neîntemeiată, raportat la dispozițiile O.G. nr.37/2007, primele două fapte contravenționale reprezentând încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE), iar sancțiunea aplicată pentru toate faptele este direct proporțională cu gradul de pericol social al contravențiilor comise.

Tribunalul consideră că o astfel de individualizare a pedepsei este corectă ,având în vedere că trebuie dată eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptei și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită ,iar amenda aplicată nu apare a fi disproporționată în raport de împrejurările în care a fost săvârșită și cu urmarea produsă de către aceasta .

Potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericol social al faptei săvârșite iar conform art 21 alin.3 din același act normativ la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului .

Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ . tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de petenta _________________________________ SA cu sediul în sector 5, București, Soseaua Alexandriei, nr. 164, împotriva sentinței civile nr.1487 din data de 17.02.2015, pronunțată de Judecatoria P______, intimat fiind I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I____________ TERITORIAL NR 7 cu sediul în mun. P______, _______________________, jud. Arges.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,03.02.2016.

Președinte, G_______ D____ N______		Judecător, A____ M_______
	Grefier, G_______ G________

Red. G.D.N./Tehn .DT./ 4 ex./12.02.2016