In motivarea recursului său, recurenta a arătat că, prin plângerea contravențională formulată, s-a contestat procesul-verbal nr. 1010/05.10.2012 sub următoarele aspecte: neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni; lipsa semnăturii martorului asistent.

Întrucât petenta a fost privată de dreptul la apărare consfințit prin prevederile art. 24 alin. 1 din Constituție, procesul-verbal contestat fiind întocmit într-un mod abuziv, s-a cerut anularea acestuia ca netemeinic si nelegal.

In subsidiar, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 2/2001, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate societății cu măsura avertismentului. In motivare, s-a arătat faptul că sancțiunile contravenționale trebuie aplicate treptat, începând cu cea mai puțin severa, care este avertismentul. La stabilirea sancțiunii, trebuie avută în vedere și conduita anterioară a contravenientului, în acest scop revenindu-i organului constatator obligația de a furniza instanței toate informațiile pe care le deține.

In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9, 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 304 și 304/1 cpc, tribunalul constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.

Tribunalul reține că nu sunt întemeiate criticile referitoare la greșita apreciere a instanței de fond asupra motivelor invocate de petentă, care, în opinia sa, ar atrage nulitatea absolută a procesului verbal, respectiv, asupra încălcării art. 16 pct. 7 și art. 19 din OG nr. 2/2001 de către agentul intimatei. În acest sens, prima instanță a reținut, în mod corect, că motivele de absolută a actului sunt cele expres prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, or, încălcarea dreptului contravenientului de a formula obiecțiuni și lipsa martorului la încheierea actului nu fac parte dintre motivele expres prevăzute de art. 17. În acest sens, așa cum a stabilit și Înalta Curte în decizia sa dată în recursul în interesul legii, încălcarea dreptului contravenientului de a formula obiecțiuni la încheierea actului poate atrage doar nulitatea relativă a acestuia, sub condiția dovedirii unei vătămări, în condițiile art. 105 al. 2 cpc. În speță, recurenta nu a invocat și nu a dovedit nicio vătămare prin încheierea actului în acest mod, mai mult, toate obiecțiunile sale au fost prezentate instanței prin chiar plângerea contravențională. Este de menționat că, la momentul încheierii procesului verbal, nu era prezent nici un reprezentant al societății recurente, pentru a i se putea aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.

De asemenea, critica ce vizează încălcarea art. 19 din OG nr. 2/2001 a fost corect înlăturată de către judecătorul fondului, în condițiile în care o atare încălcare poate atrage doar nulitatea relativă a actului, sub condiția dovedirii unei vătămări, în condițiile art. 105 al. 2 cpc. În speță, recurenta nu a invocat și nu a dovedit nicio vătămare prin încheierea actului în acest mod, iar agentul constatator a respectat întocmai prevederile legale, menționând motivul pentru care a încheiat actul în lipsa unui martor.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sancțiunea avertismentului este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei. În acest sens, prima instanță a apreciat în mod corect, în acord cu criteriile prev. de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, că gradul de pericol social al faptei este unul ridicat, în condițiile în care oprirea autobuzului într-un alt loc decât stațiile stabilite în acest sens reprezintă pericol pentru persoanele transportate și pentru trafic.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 al. 1 teza a II-a cpc, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta _______________________ sentinței civile nr 1820/11.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nrXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata P_______ M___________ TIMIȘOARA-DIRECȚIA DRUMURI ȘI TRANSPORTURI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013

Grefier

V_______ G____

Red AS/5.11.2013

Tehn.V.G. 04 Noiembrie 2013