R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1030

Ședința publică din data de 04 aprilie 2014

Instanță constituită din:

P_________: G______ M_____

JUDECATORI : B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER – C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul – petent O______ G_____ D_____, cu domiciliul în _________________________________, nr. 920, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 7863/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiesti, județul P______.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat.

Instanța raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de xxxxxxxxxxx, petentul O______ G_____ D_____ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.01.2012, întocmit de către intimata I__ P______, ca fiind netemeinic și nelegal.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.01.2012 a fost sancționat conform OG nr. 195/2002, pentru fapta de a fi condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, fiind surprins de aparatul radar, circulând cu viteza de 131 km în localitate și a fost aplicată sancțiunea amenzii de 540 lei, luându-se și măsura tehnico- administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.

Petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, iar actul sancționat este nelegal, întrucât din cuprinsul său nu reiese în mod exact locul săvârșirii contravenției și de asemenea, nu reiese ________ numărul aparatului radar.

Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a anexat documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal.

Prin sentința civilă nr. 7863/xxxxxxxxxxx, Judecătoria Ploiești a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001, fapta fiind comisă de către petent, cu vinovăție și fiind incriminată contravențional. În aceste condiții, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, urmează a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională ce face obiectul prezentei cauze și a atras atenția petentului asupra prevederilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a C. Proc. Civ., ce permit sancționarea cu amendă de până la 700 lei a introducerii unor cereri vădit neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție în cauză petentul a fost sancționat conform OG nr. 195/2002, pentru fapta de a fi condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, fiind surprins de aparatul radar, circulând cu viteza de 131 km în localitate.

A fost aplicată sancțiunea amenzii de 540 lei și s-a luat măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.

Procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

De asemenea, în ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la nemenționarea locului săvârșirii contravenției, instanța constată că în procesul verbal în cauză este precizat faptul că petentul a rulat cu viteza respectivă în Ploiești, pe ________________________. Vestului, locul săvârșirii contravenției fiind așadar suficient individualizat. De altfel, lipsa acestei mențiuni atrage nulitatea relativă a procesului verbal, iar nu pe cea absolută, cum în mod eronat sugerează petentul, astfel încât îi revine acestuia sarcina de a proba vătămarea suferită prin omisiune, probă pe care însă nu a făcut-o în cauză. Mai mult, locul săvârșirii contravenției în acest caz are influență în principal asupra competenței teritoriale a instanței, și mai puțin asupra „corectitudinii” aplicării sancțiunii contravenționale, cum în mod la fel de eronat susține contestatorul.

Totodată, mai constată instanța că procesul verbal conține suficiente detalii referitoare și la aparatul radar ce a efectuat înregistrarea precum și autoturismul pe care acesta era montat.

Cât privește motivul de nelegalitate referitor la încadrarea în drept a faptei, instanța constată că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e, anume depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise (131 km/h în localitate), agentul constatator consemnând însă RAOUG 195/2002 în loc de OUG 195/2002. Aceasta reprezintă în mod evident o eroare materială, ce nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal, câtă vreme din coroborarea faptei reținute în sarcina petentului cu articolul indicat de agentul constatator este evident că acesta din urmă a avut în vedere prevederile ordonanței de urgență menționate.

Asupra situației de fapt și a temeinicei procesului verbal, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă din ansamblul probatoriu administrat în cauză nu a rezultat o stare de fapt contrară celei consemnate în procesul verbal, acesta fiind așadar legal și temeinic întocmit.

Referitor la solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii contravenționale principale aplicate cu sancțiunea avertismentului, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmarit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, scopul încheierii procesului verbal și al sancționării petentului.

În acest sens trebuie precizat faptul că OUG nr. 195/2002 incriminează în principiu fapte contravenționale de pericol, iar nu de rezultat. Cu alte cuvinte, prin săvârșirea faptei respective sunt puse în pericol valori sociale extrem de importante (siguranța și buna-desfășurare a circulației pe drumurile publice, sănătatea și integritatea corporală a participanților la trafic, fie ei conducători auto sau pietoni, etc.). Eventualitatea producerii unui rezultat material (vătămarea corporală a unei persoane, uciderea acesteia, deteriorarea unui bun, etc.) poate atrage calificarea faptei ca fiind o infracțiune.

În aceste condiții, afirmația petentului în sensul că circularea pe drumurile publice cu depășirea vitezei maxime legale admise cu +52 km/h nu a creat niciun pericol potențial pentru nimeni denotă grave carențe ale acestuia în ceea ce privește cel puțin simțul de răspundere civică. În cele din urmă, în niciun caz nu se poate afirma că ignorarea cu bună știință a legii nu prezintă pericol social.

În aceste condiții, dat fiind pericolul social concret ridicat al faptei, atitudinea contestatorului față de aceasta și valorile sociale cărora li s-a adus atingere, instanța consideră că scopul punitiv și preventiv al încheierii procesului verbal de contravenție și al aplicării unei sancțiuni contravenționale acestuia în nici un caz nu poate fi realizat prin aplicarea unui simplu avertisment.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, instanța apreciază că se impune menținerea acestei sancțiuni, cu atât mai mult cu cât petentul a rulat cu viteza respectivă în localitate, punând în pericol imediat valori sociale extrem de importante (siguranța și buna-desfășurare a circulației pe drumurile publice, sănătatea și integritatea corporală a participanților la trafic, fie ei conducători auto sau pietoni, etc.).

Astfel, instanța apreciază că rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat o aplicare automată de către agenții de constatare a acestei sancțiuni în cazul contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 este aceea a pericolului ridicat pe care îl prezintă pentru ceilalți participanți la trafic fapta de a circula cu +81 km/h peste viteza maximă legală admisă. Cu alte cuvinte, aplicarea acestei sancțiuni complementare are în special un rol preventiv și abia în al doilea rând un rol punitiv.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul, care a motivat urmatoarele:

Solutia instantei de fond este nelegala, cata vreme se apreciaza ca lipsa locului savarsirii contraventiei nu este de natura sa duca la anularea pv. de contraventie. Desi intimatul precizeaza ca auto condus de petent a fost inregistrat cu aparatul radar, acesta nu a prezentat instantei inregistrarea respectiva pentru a se face dovada celor retinute in pv. Acest lucru se impunea, cu atat mai mult cu cat plansa foto depusa la dosar nu este de natura sa confere certitudine nici cu privire la savarsirea contraventiei si nici cu privire la locul savarsirii contraventiei, respectiv daca auto se afla in localitate ori in afara loca;litatii.

Desi in pv s-au indicat gresit actul normativ, precum si articolele care prevedeau si sanctionau fapta retinuta in sarcina petentului, instanta de fond a considerat in mod eronat ca este vorba despre o simpla eroare materiala.

Se mai arata ca procesul-verbal de contraventie nu cuprinde ________ numarul aparatului radar cu care s-a efectuat inregistrarea, astfel ca nu poate exista certitudine cu privire la identitatea dintre aparatul radar Audiovision, mentionat in procesul-verbal si aparatul radar pentru care intimatul a prezentat verificarea metrologica.

A mai aratat recurentul petent ca instanta de fond a respins o solicitare ce nu i-a fost adresata, respectiv s-a pronuntat asupra unei cereri de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din fotografiile radar depuse la dosar reiese viteza cu care a circulat petentul, precum si dovada ca aceasta viteza a fost stabilita cu ajutorul unui mijloc tehnic si a fost corect consemnata in procesul-verbal. De asemenea, se constata ca aparatul radar este identificat in procesul-verbal de contraventie prin aratarea numarului de inmatriculare al autoturismului pe care a fost amplasat.

Potrivit art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Retine tribunalul ca jurisprudenta CEDO nu exclude de plano caracterul „penal” al procedurii contraventionale, dar subsumeaza aceasta imprejurare circumstantelor cauzei si in special cerintei existentei unei proportionalitati intre scopul urmarit prin instituirea prezumtiei de legalitate si temeinicie a procesului-verbal si posibilitatea rezervata contravenientului de a administra mijloace de proba suficiente pentru a dovedi contrariul celor retinute de catre agentul constatator. Asadar, atunci cand partea are posibilitatea obiectiva de a dovedi o alta situatie de fapt decat cea constatata de catre agent, atunci aceasta are posibilitatea de a se adresa justitiei si de a inlatura deci valoarea probanta a procesului-verbal.

D____ urmare, procesul-verbal de contraventie constituie prin el insusi dovada ca fapta exista si ca a fost savarsita de cel mentionat in cuprinsul sau, iar numai atunci cand contravenientul nu are la dispozitie in mod obiectiv mijloace de proba care sa inlature continutul procesului-verbal se impune a se constata ca, chiar de ar fi legal si temeinic incheiat, acest proces-verbal trebuie completat si cu alte probe. Or, actul constatator a fost incheiat in urma identificarii vitezei autovehiculului condus de catre petent cu un mijloc tehnic, iar procesul-verbal contestat a fost completat, din punct de vedere probator cu fotografia radar si cu dovada ca aceasta fotografie a fost efectuata conform legii.

Potrivit Ordinului nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", ordin ce a fost publicat in Monitorul Oficial nr 546/06.08.2009, pct 3.5.1., înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Fotografia radar depusa la dosar intruneste aceste cerinte minimale, astfel ca este proba, independent de constatarea sau nu a decorului/mediului ambiant, a luminozitatii, a starii vremii ori a altor elemente necircumstantiale.

Tribunalul constata că erorile de masurare /tolerantele reglementate de NML 021-05 se valorifica cu ocazia evaluarilor in vederea aprobarilor de model si cu ocazia verificarilor metrologice periodice a cinemometrelor si aparatelor de masurare a vitezei, aceste tolerante/erori neaplicandu-se in functionarea propriu-zisă a cinemometrelor. Norma de metrologie legala are deci o aplicabilitate limitata, nicaieri in cuprinsul acesteia nefacandu-se referire la faptul ca erorile de viteza pot fi valorificate oricand.

Prin Ordinul nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", ordin ce a fost publicat in Monitorul Oficial nr 546/06.08.2009, adica anterior savarsirii faptei contraventionale a fost abrogat pct. 4, ceea ce inseamna ca toate subpunctele 4.1-4.4 nu mai erau in vigoare la data savarsirii faptei contraventionale.

Totodata, se retine ca procesul-verbal de contraventie contestat cuprinde locul savarsirii faptei, in Ploiesti, pe _________________________ sarcina probei situatiei invederate de recurentul petent, aceea ca fapta a fost comisa in afara localitatii, revenea contravenientului.

Cu privire la calificarea nulitatii procesului-verbal de contraventie constand in mentionarea gresita a actului normativ ce descrie fapta contraventionala, sunt relevante considerentele deciziei in interesul legii nr XXII/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si de Justitie-Sectiile Unite. Astfel, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr 2/2001. Prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la incalcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Se constata ca recurentul nu a indicat in ce consta vatamarea procesuala suferita prin incheierea procesului-verbal de contraventie, fara a se indica in mod corect actul normativ aplicabil- OUG nr. 195/2002, astfel ca neregularitatea invocate nu poate conduce la anularea procesului-verbal contestat.

In ceea ce oriveste imprejurarea ca instanta de fond a respins o solicitare care nu i-a fost adresata, respectiv s-a pronuntat asupra inlocuirii amenzii cu avertismentul, tribunalul constata ca dispozitiile art 21 alin 3 si art 34 din OG nr 2/2001 permit instantei de judecata sa hotarasca asupra sanctiunii, in sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate ori in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului, in urma aplicarii criteriilor legale de individualizare a sanctiunii amenzii: gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului si celelalte date înscrise în procesul-verbal.

In acelasi timp, aplicarea unei alte sanctiuni contraventionale nu impune o investire a instantei cu o cerere in acest sens, intrucat OG nr. 2/2001 nu cuprinde o prevedere speciala corespunzatoare, iar plangerea contraventionala priveste procesul-verbal de contraventie in intregul sau, cu exceptiile prevazute de lege (spre exemplu, titularul marfii confiscate poate face plangere numai in ceea ce proveste sanctiunea complementara a confiscarii). Prin urmare, solutia instantei a constat in respingerea plangerii ca neintemeiata, iar nu si in respngerea cererii de inlocuire a amenzii ca neintemeiata, astfel ca nu ne afla in ipotezza prevazuta de art. 304 pct. 6 cod de procedura civila.

In raport de aceste considerente, tribunalul, constatand ca nu exista nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie, prev. de art 304 pct 1-9 c pr civ si tinand seama de disp art 304 indice 1 c pr civ, in baza art 312 alin 1 c pr civ, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul – petent O______ G_____ D_____, cu domiciliul în _________________________________, nr. 920, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 7863/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiesti, județul P______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2014.

PREȘEDINTE,

G______ M_____

JUDECĂTORI,

B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. GM / 2 EX/ 18.04.2014

d.f. 3213/281/2012 - Jud. Ploiești

j.f. – C________ M_____ - I____

Operator date cu caracter personal nr. 5595