Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 476

Ședința publică de la 03 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E________ C______

JUDECĂTOR: I____-L____ O______-D__

GREFIER: E______ D_____

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ________ xxxxxxx, formulat de apelanta petentă S_________ I____, cu domiciliul în T____, ________________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, _________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 310/15.01.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta personal, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Apelanta depune la dosar înscrisuri în susținerea cererii și concluzii scrise.

La interpelarea instanței apelanta arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.

Apelanta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanța încuviințează pentru apelantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.

Apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat prin motivele de apel și concluziile scrise. În subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 1, 2 și 3 din OG 2/2001 solicită să se aibă în vedere înscrisurile și să se admită apelul sub toate aspectele.

Instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.02.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta S_________ I____ a solicitat anularea procesului–verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/31.01.2013.

În motivarea cererii petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție este unul nelegal și netemeinic. Astfel, a învederat faptul că organul constatator a indicat în mod eronat temeiul de drept. Pe fond, a arătat că pe sensul său de mers circula un alt autovehicul, condus de un începător, căruia în mai multe rânduri i s-a oprit motorul, petenta fiind nevoită să efectueze manevra de depășire, după ce în prealabil s-a asigurat că din contrasens nu se apropia un alt autovehicul.

În probațiune, petenta a depus copie după procesul-verbal de contravenție contestat și a propus, iar instanța a încuviințat proba testimonială.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin sentinta civila nr. 310/15.01.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

La data de 31.01.2013, la ora 08.40, petenta a fost sancționată contravențional prin procesul – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx. În cuprinsul procesului-verbal, s-a reținut că petenta, conducând autoturismul marca F___ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Eforie Nord, pe _______________________ o manevră de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”(f. 4). Ca urmare, petentei i s-a aplicat o amendă de 280 lei, în baza art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Examinându-se procesul – verbal din punct de vedere al legalității, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului – verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. În ceea ce privește actul normativ în baza căruia a fost reținută fapta contravențională, acesta este în mod corect indicat, art. 120 alin. h din RAOUG 195/2002 (Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002). Faptul că se menționează în mod prescurtat temeiul legal nu echivalează ci neindicarea acestuia, astfel cum a susținut petenta.

Referitor la situația de fapt, intimata a depus la dosar raportul agentului constatator, în care se menționează faptul că petenta a efectuat o manevră de depășire a unui alt autoturism, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”. P_______ art. 120 alin. 1 lit. h din RAOUG 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului "Depasirea interzisa".

Astfel, sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, pe parcursul judecății, petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului – verbal de constatare a contravențiilor, deși, în lumina dispozițiilor art. 1169 C.Civ. și art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ., sarcina probei îi incumbă petentului. Astfel, martora Ș_____ N_____, conducătorul autovehicului depășit de către petentă, a arătat că motorul i s-a oprit o singură dată și l-a repornit în foarte scurt timp și că la momentul respectiv conducea cu o viteză de până la 50 de km/h. Instanța va înlătura declarația martorei G____ I_____, ca fiind subiectivă și contradictorie cu restul probelor aflate la dosar. De altfel, este parția contradictorie și cu susținerile petentei din plângere, având în vedere că petenta a menționat faptul că a fost nevoită să depășească în timp ce autoturismul din față era în mișcare, iar martora a declarat că în momentul în care petenta a depășit, autoturismul din față era oprit cu totul. Astfel cum reiese din procesul-verbal de contravenție, raportul agentului constatator și declarația conducătorului autoturismului depășit, în momentul efectuării depășirii de către petentă, autovehiculul condus de martor se afla în mișcare, astfel încât instanța nu poate reține susținerile petentei cu privire la faptul că a fost nevoită să depășească autovehiculul martorului.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal.In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca procesul-verbal nu a fost intocmit cu respectarea stricta a prevederilor legale, ca instanta de judecata, desi a observat ca nu este mentionat temeiul legal corespunzator descrierii faptei contraventionale, nu a procedat la anularea procesului-verbal, astfel incat hotararea atacata este nelegala si netemeinica.

Intimatul nu a depus intampinare.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este fondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

La data de 31.01.2013, la ora 08.40, petenta a fost sancționată contravențional prin procesul – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, retinandu-se că petenta, conducând autoturismul marca F___ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Eforie Nord, pe _______________________ o manevră de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”(f. 4). Ca urmare, petentei i s-a aplicat o amendă de 280 lei, în baza art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Examinându-se procesul – verbal din punct de vedere al legalității, in mod corect instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului – verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. În ceea ce privește actul normativ în baza căruia a fost reținută fapta contravențională, acesta este în mod corect indicat, art. 120 alin. h din RAOUG 195/2002 (Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002). Faptul că se menționează în mod prescurtat temeiul legal nu echivalează ci neindicarea acestuia, astfel cum a susținut petenta.

Din raportul agentului constatator, rezulta că petenta a efectuat o manevră de depășire a unui alt autoturism, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”. P_______ art. 120 alin. 1 lit. h din RAOUG 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului "Depasirea interzisa", astfel incat, sub aspectul temeiniciei, in mod corect s-a reținut că, pe parcursul judecății, petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului – verbal de constatare a contravențiilor, deși, în lumina dispozițiilor art. 1169 C.Civ. și art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ., sarcina probei îi incumbă petentului. Martorul Ș_____ N_____, conducătorul autovehiculului depășit de către petentă, a arătat că motorul i s-a oprit o singură dată și l-a repornit în foarte scurt timp și că la momentul respectiv conducea cu o viteză de până la 50 de km/h. In mod corect a fost înlăturata declarația martorei G____ I_____, ca fiind subiectivă și contradictorie cu restul probelor aflate la dosar, fiind partial contradictorie și cu susținerile petentei din plângere, având în vedere că petenta a menționat faptul că a fost nevoită să depășească în timp ce autoturismul din față era în mișcare, iar martora a declarat că în momentul în care petenta a depășit, autoturismul din față era oprit cu totul.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.

Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, insa, trebuie respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sub aspect sancționatoriu, instanta de control judiciar retinand ca nefiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar, dand eficienta juridica considerentelor expuse, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de apelanta petentă S_________ I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 310/15.01.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte plângerea, va inlocui sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 31.01.2013 cu avertismentul si va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta petentă S_________ I____, cu domiciliul în T____, ________________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, _________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 310/15.01.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:

Admite în parte plângerea.

Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 31.01.2013 cu avertismentul.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E________ C______ I____-L____ O______-D__

GREFIER,

E______ D_____

Jud.fond. C. B_____

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./03.10.2014/4 ex.