DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 262

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2016

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE : C____ - M____ P______

GREFIER : V_____ H_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatarul CÎȚĂ A________ C______ în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect „Anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Verificând competența instanței sesizate, conform disp. art. 131 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul disp. art. 10¹ din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

În conformitate cu disp. art. 238 C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.

Nefiind cereri prealabile ori excepții de soluționat, luând act că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților, instanța va avea în vedere probele solicitate prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 C.pr.civ.

Astfel, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7 C.pr.civ și art. 255 rap. la art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Nefiind alte probe de administrat, în temeiul disp. art. 244 C.pr.civ. instanța declară cercetarea judecătorească încheiată.

Apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul disp. art. 394 C.pr.civ. instanța o reține spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2015, sub numărul XXXXXXXXXXXX, petentul Cîță C______ A________, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA-Cestrin, a solicitat anularea procesului-verbal de constatatare și sancționare a contravenției, _________, nr. xxxxxxx din data de 03.08.2015 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.

În motivare, petentul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat întrucât autoturismul BMW 520I cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surpins circulând fără a deține rovinietă valabilă. Petentul a învederat instanței faptul că a înstrăinat acest automobil la data de 07.12.2012 și că a fost radiat din evidențele fiscale. În plus, petentul a precizat faptul că dorește să conteste procesul-verbal și sub aspectul temeinciei deoarece, deși contravenția a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic, nu a fost citat legal de intimată pentru a comunica datele persoanei care a condus sau care deține autoturismul. În plus, a arătat petentul, procesul-verbal nu conține o semnătură olografă a agentului constatator. Omisiunea noului proprietar de a finaliza formalitățile necesare transcrierii dreptului de proprietate nu poate fi pusă în sarcina petentului și, arată acesta, nu poate să răspundă pentru fapta altei persoane.

În dovedire, petentul a propus a fi încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și cu planșa foto, depundând la dosarul cauzei procesul-verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx/03.08.2015 (fila nr. 4), adresa de la Direcția generală de impozite și taxe locale sector 4, București din care rezultă data radierii vehiculului (fila nr. 5)

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001și dispozițiile art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, așa cum rezultă din chitanța nr. ACCxxxxxxxxxxxx/ 28.09.2015, ce se află în dosar, în original, la fila nr. 11.

Prin întâmpinare, intimata a arătat că la data de 16.04.2015, pe A2 km144+100m, pe raza localității Fetești, județul Ialomița, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 03.08.2015, a fost întocmit procesul-verbal de constatatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx/03.08.2015. În continuare, intimata a precizat faptul că procesul-verbal îndeplinește condițiile de legalitate, la baza emiterii procesului-verbal fiind o probă foto care atestă prezența autovehiculului în data, la ora și locul stipulate în procesul-verbal. De asemenea, intimata a arătat că petentul figurează ca proprietar al autovehiculului atât în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări și nicio altă persoană nu este menționată ca utilizator, astfel că, precizează intimata, petentul este cel care are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional. Intimata a învederat faptul că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este actul în baza căruia un autovehicul poate circula legal pe drumurile publice, iar cel înscris în acest certificat este responsabil de lipsa deținerii unei roviniete. În plus, un cumpărător diligent are la dispoziție suficiente mijloace pentru îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege, chiar și în situația unui cumpărător de rea-credință, intimata exemplificând, acțiunea în constatare urmată de demersuri către organele abilitate sau acțiunea de regres împotriva cumpărătorului.

În drept, intimata invocă dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare în care a arătat că intmata nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției înainte de afișarea acestuia la domiciliu și că a depus toate diligențele instituite de lege în sarcina sa pentru ca autoturismul să fie radiat din evidențele fiscale, nevând o obligație legală să introducă o acțiune în instanță pentru a se constata că autoturismul nu mai este în proprietatea sa.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportate la art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat și administrat probele solicitate de părți reprezentate de înscrisuri, considerându-le legale, pertinente, admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 03.08.2015 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției, _________, nr. xxxxxxx de către intimata CNADNR-CESTRIN, prin care petentul Cîță A________ C______ a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 250 lei

În fapt, la data de 16.04.2015, pe A2 km144+100m, pe raza localității Fetești, județul Ialomița, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ce figura ca aparținând petentului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă. Această situație de fapt este susțiută de planșa foto aflată la fila nr. 22.

Autoturismul marca BMW 520 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost radiat din evidențele fiscale ale Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4 din București la data de 07.12.2012, în urma încheierii unui contract de vânzare-cumărare, aspecte ce sunt susținute de adresa nr. xxxxxx/25.08.2015 a Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4, București (fila nr. 5).

Conform art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.

De asemenea, instanța reține că prin Decizia nr. 10 din 10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenția a fost îndeplinită legal.

În cauza de față, instanța reține faptul că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015 către contestator la domiciliul său, prin poștă, cu aviz de primire, la dosarul de executare existând numai dovada de comunicare a acestuia prin afișare, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din 18.08.2015, fila nr. 21.

În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale menționate mai sus.

Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data afișării procesului-verbal de contravenție (18.08.2015), potrivit art. 34 alin. (1) raportat la art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (respectiv la data de 25.08.2015 – data poștei), astfel că va analiza plângerea pe fondul acesteia.

În drept, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Astfel, sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura olografă a agentului constatator. Instanța nu reține argumentul petentului privind lipsa semnăturii olografe, întrucât procesul-verbal este semnat de agentul constatator D____ M_______, angajat al intimatei.

Sub aspectul temeiniciei instanța reține următoarele:

Potrivit art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în vigoare la data întocmirii procesului verbal, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor este prevăzut în Anexa 2 a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002.

Conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ, prin utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Prin urmare, în cazul neachitării tarifului de utilizare a drumurilor publice, legea prevede sancționarea proprietarului sau a celui ce poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, după caz.

Scopul art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 este acela de a sancționa persoana responsabilă pentru fapta de a circula cu un autovehicul fără a deține rovinietă valabilă.

În speță, potrivit adresei Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale, Sector 4 (fila nr. 5), autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost radiat din evidențele fiscale la data de 07.12.2012 întrucât petentul l-a vândut numitului D______ D___, domiciliat în orașul Slatina, județul O__.

Prin urmare, la data săvârșirii contravenției, respectiv 16.04.2015, petentul nu mai avea nici calitatea de proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deoarece operase transmiterea dreptului de proprietate, dar nici pe aceea de utilizator.

Sub acest aspect, instanța amintește și dispozițiile art. 1.270 din Codul civil, care consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Astfel, realizarea acordului de voințe dintre părțile contractante este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate.

În ce privește obligația petentului de a proceda la radierea vehiculului după înstrăinare, în art. 11 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 se prevede că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de efectua formalitățile de transcriere a transmiterii dreptului incumbă noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate, în speță petentul.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea contravențională este necesară existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului, răspunderea contravențională fiind personală. Astfel, în măsura în care acțiunea sau inacțiunea sancționabilă nu îi aparține, este exclusă răspunderea sa.

Petentul nu poate fi ținut a răspunde pentru fapta ilicită a altei persoane, respectiv cumpărătorul, cât timp legea nu pune în sarcina sa efectuarea formalităților de publicitate, respectiv radierea autovehiculului din evidențe.

Mai mult decât atât, este de notorietate că la vânzarea autovehiculelor vânzătorul remite cumpărătorului în original toate actele autovehiculului (carte de identitate, certificat de înmatriculare), mergând pe ideea bunei-credințe a acestuia în ceea ce privește înmatricularea ulterioară a autovehiculului, ceea ce determină imposibilitatea radierii ulterioare din evidențe a autovehiculului de către vânzător.

Nu în ultimul rând inopozabilitatea înstrăinării, ce a fost invocată de intimată, este o noțiune de drept civil, iar materia dreptului contravențional reglementează sancțiuni aplicate subiecților de drept pentru fapte ilicite cu scopul preveniri comiterii unor noi fapte ilicite, răspunderea contravențională apropiindu-se, prin ilicit, mai mult de răspunderea penală. Așadar, nu se poate face analogie între opozabilitatea în materie civilă și în materia contravențională.

Instanța reține că singura verificare pe care o face intimata este să consulte o bază de date (o verificare destul de sumară), fără a efectua și alte demersuri pentru a identifica utilizatorul/proprietarul autoturismului, împrejurare de fapt ce reprezintă o deficiență a intimatei ce nu poate fi imputată petentului.

Pe de altă parte, chiar și în aceste condiții, petentul a făcut dovada scoaterii din evidențele fiscale a autovehiculului, conform adresei Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4 din 25.08.2015 (fila nr. 5).

Prin urmare, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 2 și 3 din Codul de procedură civilă „Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv: 2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public”, text aplicabil în speță la data înstrăinării autovehiculului, contractul în formă simplificată de vânzare a autovehiculului a dobândit dată certă prin prezentarea acestuia unei instituții publice, devenind astfel opozabil terților, inclusiv intimatei, fiind evident că, deși se referă expres doar la „data înscrisurilor sub semnătură privată”, textul de lege are în vedere opozabilitatea întregului înscris față de terți, întrucât a se interpreta în sens contrar ar însemna să se ajungă la concluzia inutilității acestei dispoziții.

Mai mult decât atât, instanța constată că, din punct de vedere al elementelor constitutive, contravenției îi lipsește elementul subiectiv, respectiv vinovăția, în oricare din formele sale.

Așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (ex. Decizia nr. 670/2009, Decizia nr. 506/2010), nu se poate aplica o sancțiune contravențională în lipsa vinovăției.

De altfel, vânzătorul nu poate anticipa că cel care a cumpărat autovehiculul nu-l va înmatricula și nu va achiziționa rovinietă. Reaua-credință a cumpărătorului nu este un element care să atragă răspunderea vânzătorului, aceasta fiind esențialmente personală în materie contravențională.

Față de toate aspectele expuse, luând în considerare că nu a fost dovedită imputabilitatea faptei contravenționale în sarcina petentului, în temeiul art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015 și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta exonerând de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de contestatarul CÎȚĂ A________ C______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, sector 4, _____________________, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul în București, sector 6, _____________________. 401A.

Anulează procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx întocmit la data 03.08.2015.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.

Pronunțata in ședința publica azi, 13.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C____ - M____ P______ V_____ H_____

Red. CMP/VH/4ex./2016