Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 98 A

Ședința publică din 22 ianuarie 2016

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent L___ B_____ G_______ din Suceava, __________________, _____________, județul Suceava, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______, împotriva sentinței civile nr. 1009 din 20 mai 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ Județean de Poliție B_______, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Se constată că la dosar a fost depus răspuns la întâmpinare formulat de petent.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Consilier juridic G____ G______ solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1009 din 20.05.2015 Judecătoria D______ a respins plângerea formulată de petentul L___ B_____ G_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 02.03.2015 petentul L___ B_____ G_______ a fost sancționat cu amendă în sumă de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 republicată, faptă constând în aceea că a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 29 B cu viteza de 75 km/h în localitatea Dealu M___ – D______, jud. B_______.

În privința elementelor care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, legiuitorul în cuprinsul art. 17 al aceluiași act normativ a prevăzut, în mod expres, că ”lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”

Instanța de fond a constatat că procesul verbal cuprinde toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, viteza cu care a circulat petentul în localitate este dovedită cu planșele fotografice depuse la dosar, viteza a fost înregistrată un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în procesul verbal este menționat numărul autovehiculului pe care este montat aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea, drept pentru care a reținut că nu există cauze de nulitate a procesului verbal de contravenție.

În raport de cele arătate instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe petentul L___ B_____ G_______ a formulat apel, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii contravenționale, motivat de următoarele:

Sancțiunea contravențională a fost aplicată pentru depășirea limitei de viteză într-o localitate, dar actul constatator nu reflectă această situație, deoarece nu este indicat exact locul săvârșirii faptei, motiv pentru care apreciază că actul constatator nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, sancțiunea fiind nulitatea absolută. Apreciază astfel că în mod greșit prima instanță de judecată a reținut că numai lipsa mențiunilor de la art. 17 din OG nr. 2/2001 este de natură a atrage nulitatea absolută a actului constatator.

Prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 4 alin. 2 din CPP , presupune că orice dubiu în formarea convingerii organelor judiciare se socotește în favoarea petentului, iar lipsa mențiunii exacte a locului săvârșirii contravenției poate constitui un astfel de dubiu.

Imaginile foto depuse la dosarul cauzei sunt defectuoase, neputând constitui o dovadă certă a faptului că a circulat cu o viteză de 75 km/h.

Intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, întrucât petentul nu a făcut nici o dovadă de natură a răsturna prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat.

Analizând cerea de apel prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul reține că:

Procesul verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina petentului a fost întocmit ca urmare a constatării personale a agentului de poliție, împrejurările în care contravenția s-a comis fiind descrise prin raportul acestuia atașat la fila 17 dosar, cu atașarea planșelor foto efectuate la momentul constatării ei. Procesul verbal a fost întocmit la momentul săvârșirii faptei, petentul a semnat actul constatator, declarând că „bordul este în mile pe oră și nu mi-am dat seama.” , declarație care se regăsește ala rubrica obiecțiuni.

În cuprinsul procesului verbal se indică locul săvârșirii contravenției, respectiv „Dealu M___ – DN 29 B”, neexistând nici un dubiu asupra acestuia, având în vedere și planșele foto depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că autoturismul condus de petent se afla în această localitate, circulând cu o viteză mai mare decât viteza legală. Din aceleași planșe foto rezultă cu certitudine și faptul că petentul circula cu o viteză de 75 km/h (fila 21 dosar), celelalte planșe foto indicând un kilometraj mai scăzut, având în vedere faptul că fotografiile au fost înregistrate în timp ce autoturismul petentului rula pe acest sector de drum.

Totodată, fapta săvârșită de petent este suficient descrisă în cuprinsul procesului verbal, putând fi stabilite elementele contravenției reținute în sarcina acesteia, motive pentru care tribunalul apreciază că organul constatator a respectat prevederile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001

Ca urmare, tribunalul apreciază că procesul verbal întocmit de agentul constatator care a constatat personal săvârșirea contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie și că sarcina probei contrare revine contravenientei.

Ori, petentul nu a solicitat administrarea nici unei probe și nici nu a adus argumente credibile în apărarea sa, prin care să dovedească o altă situație de fapt decât cea constatată prin actul sancționator.

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de către apelant, instanța apreciază că nu există nici un dubiu cu privire la săvârșirea contravenției, având în vedere probele administrate la dosar, cu atât mai mult cu cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, a arătat că în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Instanța constată că probele depuse la dosar de către agentul constatator susțin pe deplin săvârșirea contravenției de către apelant, că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și că acesta nu a prezentat argumente credibile în apărare, nesolicitând administrarea nici unei probe, nefiind astfel nici un motiv care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea descrisă prin procesul verbal.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul petent L___ B_____ G_______ din Suceava, __________________, _____________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1009 din 20 mai 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ cu sediul în B_______, _______________________. 57, județul B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 22 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M/ 08.02.2016

Jud. O____ L_____

Dact. A.E.

Ex. 2