Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:030.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 139/A/CAA/2016

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE I___ B_______

Judecător I____ I______

Grefier M_____ Z______

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelantul petent R____ C______ S________ împotriva sentinței nr. xxxxx/30.09.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI TIMIS, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-a depus prin registratura instanței la data de 09.12.2015, de către intimat, întâmpinare, în dublu exemplar din care un exemplar a fost comunicat apelantului, în cadrul procedurii prealabile reglementate de noul cod de procedură civilă. Nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, ținând cont că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/30.09.2015, a Judecătoriei Timișoara, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul R____ C______ S________, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.02.2015 de către intimatul I____________ Județean de Poliție T____, cu sediul în Timișoara, jud. T____.

Menține ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.02.2015.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că:

În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea art.135 lit. h din HG nr.1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere „h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Potrivit art.100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Pe de altă parte, participanții la trafic trebuie să aibă o conduită preventivă, iar în apropierea trecerilor de pietoni trebuie să adapteze viteza, astfel încât să evite o eventuală stare de pericol.

Martorul Borontis F_____-C_______, propus de petent, relatează că la momentul constatării contravenției traficul era intens, fiind orele prânzului, pe celalalt sens de circulație deplasându-se multe mașini. Martorul precizează că a văzut o femeie care se deplasa în fugă, venind de pe trotuar, însă pe celalalt sens de deplasare, nu pe sensul de mers al petentului.

Instanța apreciază că această declarație este dată pro causa, fapt pentru care o va înlătura din materialul probator. Instanța și-a format această convingere raportând relatarea martorului la conținutul procesului verbal de contravenție, în care la rubrica „mențiuni ” petentul a specificat: „femeia fugea pe trecerea de pietoni”. În atare situație, faptul că după încheierea procesului verbal de contravenție petentul are o altă conduită procesuală și încearcă prin audierea martorului să demonstreze o altă stare de fapt decât cea la care el însuși a făcut referire, în lipsa unor probe pertinente, nu poate fi avută în vedere de instanță. Or, atfel cum am precizat, petentul avea obligația legală de a reduce viteza de deplasare în imediata vecinătate a trecerii de pietoni, indiferent de maniera în care aceștia înțeleg să se deplaseze la traversarea prin locurile special amenajate și marcate.

Conform art. 270 C.proc.civ. procesul-verbal de contravenție are valoarea unui act autentic în cazul în care faptele reținute au fost percepute personal de agentul constatator. Agentul constatator, învestit cu atribute de autoritate publică, în limitele competenței sale, poate încheia procese verbale exclusiv cu privire la fapte pe care le percepe personal, forța juridică a procesului verbal derivând tocmai din acest atribut, conform art. 270 C.proc.civ. În cauză, din raportul întocmit de acesta, act oficial ce produce efecte juridice, reiese că agentul constatator a perceput personal faptele constatate, respectiv împrejurarea că petentul nu a acordat prioritate de trecere persoanei aflate pe marcajul pietonal, procesul verbal fiind încheiat ex propriis sensibus.

Petentul a avut posibilitatea în cadrul procedurii plângerii să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care beneficiază procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale. În cauza N_______ G_______ împotriva României Curtea a apreciat că CEDO nu se opune în principiu existenței prezumțiilor, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.

Or, astfel cum au precizat, petentului i-a fost asigurată posibilitatea de administra probe, în consecință toate garanțiile procesuale oferite de art. 6 din Convenție, au fost respectate. A fost acordate mai multe termene de judecată și deși i s-a solicitat în mod explicit să propună probe în susținerea demersului judiciar, petentul a precizat că nu are de formulat alte cereri în probațiune, în afara celor administrate, ceea ce presupune că acesta, în mod conștient, și-a asumat riscul de a fi menținut ca legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar el l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.

Procedura de judecată a respectat _______________________ oferite de art. 6 CEDO, instanța a analizat motivele de nulitate invocate de reclamant și a considerat că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, nu este suficient pentru a pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

Față de cele de mai sus, apreciază că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 de neacordare a priorității de trecere pietonilor.

Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța constată că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Instanța consideră că în cauză nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, legiuitorul apreciind că o astfel de conduită ilicită este necesar a se sancționa cu amendă, iar conduita petentului nu poate fi considerată de o gravitate redusă pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 7 al. 2 din OG nr. 2/2001.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001 și a textelor legale menționate, instanța va respinge plângerea formulată de către petent și va menține procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.02.2015 ca legal și temeinic.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen și motivat – petentul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul admiterii cererii contravenționale.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara este nelegală și netemeinică, prima instanță de judecată nu a analizat în mod corect nici temeinicia procesului verbal de contravenție și cu atât mai puțin depoziția martorului audiat în cauză cu privire la starea de fapt.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta întrunește toate condițiile de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, fără a analiza în vreun mod lipsa mențiunilor privitoare la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.Prima instanță avea obligația de a verifica temeinicia procesului verbal de contravenție și în raport de prevederile art. 180 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice potrivit cărora „în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora si locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte, numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și _____________ de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, ________ numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor - amendă aplicate și valoarea acestora..., sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă.

A arătat că din cuprinsul procesului verbal de contravenție, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce care i-a fost practic aplicată prin reținerea permisului de conducere si eliberarea unei dovezi de circulație nu a fost menționată ca sancțiune în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Sancțiunea contravențională complementară se aplică de agentul constatator prin același proces verbal de contravenție, conform dispozițiilor legale menționate anterior, iar în condițiile în care aceste dispoziții legale nu au fost respectate procesul verbal de contravenție întocmit este lovit de nulitate absolută virtuală, ce a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.

Câtă vreme procesul verbal nu dispune sancționarea subsemnatului cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, este lipsit de posibilitatea de a ataca sancțiunea contravențională complementară, iar agenții constatatori practic nu au temei legal pentru reținerea efectivă a permisului de conducere.

Consideră că lipsa aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce are drept consecință ineficienta și totodată ilegalitatea reținerii permisului de conducere, dovada de circulație emisă de către agentul constatator în cuprinsul căreia a fost menționată această măsură nu este de natură a completa mențiunile procesului verbal de contravenție.

Reținerile primei instanțe de judecată în sensul că prin depoziția martorului se încearcă a se demonstra o altă stare de fapt, sunt eronate în condițiile în care așa cum rezultă din declarația martorului starea de fapt prezentată de subsemnatul în cuprinsul plângerii contravenționale si menționată în procesul verbal de contravenție este aceeași.

A susținut împrejurarea consemnată și în cuprinsul procesului verbal de contravenție că „femeia fugea pe trecerea de pietoni", aspect confirmat și de către martor care în declarația s-a a precizat faptul că aceasta se deplasa în fugă pe trecerea de pietoni din sensul opus al direcției de mers a subsemnatului.

De asemenea martorul a precizat faptul că pe acea porțiune de drum „pe fiecare sens sunt două benzi de circulație, iar trecerea de pietoni este lungă", aspect care nu a fost reținut de către instanța de judecată care în mod eronat a apreciat că fapta se încadrează la art. 135 lit h.din HG nr. 1391/2006.

Apreciază că atât prin probele administrate a fost răsturnată prezumția relativă de veridicitate a procesului verbal de contravenție întocmit de agentul constatator, cât și prin modul în care a fost completat acest proces verbal de contravenție, care nu are indicat în mod corect locul faptei și nici sancțiunea complementară cea mai gravă luată de către agentul constatator. Mai mult așa cum am arătat la momentul întocmirii procesului verbal agentul constatator a precizat că fapta a fost înregistrată cu mijloace tehnice, însă așa cum rezultă din actele de la dosar nu există nici un fel de înregistrare.

În drept, a invocat prevederile art.466, art. 480 alin 2 C__.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 20 lei taxa judiciară de timbru, potrivit art. 19 din OUG 80/2013.

Intimatul IPJ T____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond arătând în esență că motivele învederate onoratei instanțe de judecată sunt neîntemeiate, apelantul făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, rugăm să observați că acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificarea sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

În fapt, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx /17.02.2015, apelantul a fost sancționat contravențional în baza art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rap. la art. 100 al. 3 din OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 390 lei, agentul constatator reținând că la data de în data de 10.02.2015 ora 12:10 apelantul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________, și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa ___________________________.

Procesul verbal a fost întocmit în prezența apelantului, care l-a semnat, iar la rubrica destinată obiecțiunilor acesta a arătat „Femeia fugea pe trecerea de pietoni”.

Verificând legalitatea procesului-verbal, Tribunalul constată că prima instanță în mod corect a reținut, că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001, și nu se poate reține nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor (respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele prenumele contravenientului, ia în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite, a datei comiterii, semnătura agentului constatator), procesul-verbal de constatare a contravenției fiind încheiat cu respectarea rigorilor impuse de textul legal mai sus menționat.

Sub acest aspect, instanța constată că procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii privind data, ora locul unde este încheiat, descrierea faptei, a datei, orei și locului în care a fost săvârșită, actul normativ care cuprinde sancționarea contravenției.

Cu privire la apărările apelantului privind neindicarea sancțiunii complementare, și imposibilitatea atacării măsurii suspendării dreptului de a conduce, instanța observă, că este real faptul că în cuprinsul procesului verbal nu a fost bifată căsuța privind reținerea permisului de conducere.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, Tribunalul arată, că potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, rep. privind circulația pe drumurile publice - în temeiul căruia a fost sancționat apelantul, arară că "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a Il-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) e) nerespectarea regulilor privind depășirea." Iar conform art. 111, alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 „ permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: (...) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. 3, art. 101 alin. 3, art. 102 alin. 3 și în situația prevăzută la art. 115 alin.l”.

Din analiza textelor de lege mai sus arătate, se desprinde concluzia că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă limitată se aplică prin efectul legii, indiferent de mențiunile din procesul verbal , agentul constatator neavând vreun drept de opțiune în aplicara/neaplicarea sancțiunii complementare. Mai mult, modelul tipizat al procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, astfel cum este prevăzută în anexa nr. 1 A din HG nr. 1391/2006, nici nu cuprinde vreo rubrică privind aplicarea de către agentul constatator a sancțiunii complementare, întrucât aceasta se aplică în temeiul legii, modelul cuprinzând doar o căsuță privind măsura tehnico –administrativă a reținerii permisului de conducere.

Potrivit art. 210 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, se eliberează o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, iar sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.

Se reține, că odată cu întocmirea procesului verbal, agentul constatator a eliberat dovada de reținere a permisului de conducere cu drept de circulație pentru 15 zile ________ nr. xxxxxxx / 17.02.2015, cu valabilitate 18.02.xxxxxxxxxxxxxx15, rezultând astfel, fără nici un dubiu, că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost avută în vedere de agentul constatator.

În aceste condiții, reținând că viciul nebifării căsuței privind măsura tehnico- administrativă a reținerii permisului de conducere din cuprinsul procesului verbal este acoperit prin întocmirea și eliberarea însuși a dovezii de reținere a permisului de conducere, instanța nu poate primi susținerile apelantului privind pretinsa imposibilitate de a ataca sancțiunea complementară și măsura reținerii permisului de conducere.

Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal atacat.

În prezenta cauză, instanța reține că aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție au fost constatate în mod direct, personal și nemijlocit de către reprezentantul intimatului IPJ T____.

Astfel, conform probatoriului administrat, respectiv constatările personale ale agentului constatator cuprinse în procesul verbal atacat (fila 10 dos. fond), care beneficiază de o prezumție de veridicitate, coroborat cu raportul scris al agentului constatator (fila 25 dos. fond), declarația martorului Boronțiș F_____ C_______ (fila 47 dos. fond) Tribunalul reține că apelantul se face vinovat de comiterea contravenției arătate prin procesul verbal.

În ceea ce privește criticile apelantului referitor la înlăturarea declarației martorului Boronțiș F_____ C_______ dată în fața primei instanțe, Tribunalul arată în ceea ce privește aprecierea depozițiilor martorilor, că aceasta implică din partea instanței de judecată un examen critic al declarației, fiind chemată să rezolve atât problema sincerității sau nesincerității depoziției martorului audiat cât și problema concordanței dintre relatările martorului și împrejurările obiective ale cauzei. Apoi, rezultatul acestei aprecieri, sau altfel spus forța probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea instanței, care, după ce a apreciat critic depoziția martorului, va trebui să se pronunțe asupra faptelor și împrejurărilor asupra cărora martorul a depus , ajungând la concluzia finală aceea că depoziția martorului este sinceră și merită a fi reținută fie că este nesinceră sau neconcludentă pentru cauză și urmează a fi înlăturată.

În speță, Tribunalul constată că prima instanță în mod just a înlăturat depoziția martorului Boronțiș F_____ C_______, motivat de faptul că este subiectivă, dată pro causa.

Astfel, se observă, că apelantul a semnat procesul verbal, iar la rubrica destinată obiecțiunilor a arătat că „Femeia fugea pe trecerea de pietoni”, acest aspect coroborându-se și cu raportul agentului constatator (fila 25 dos. fond) prin care agentul de poliție a arătat că apelantul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător, acesta fiind nevoit să se oprească din traversare.

Odată cu formularea plângerii, apelantul și-a schimbat poziția procesuală, încercând să susțină o altă versiune (cum că pietonul s-ar fi aflat pe sensul opus de deplasare), cu ajutorul martorului audiat Boronțiș F_____ C_______ – însă declarați acestuia nu se coroborează cu nici o altă probă.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, Tribunalul având în vedere criteriile impuse de art. 5 al. 5 și 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, apreciază că aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei (4 puncte-amendă) – care reprezintă chiar minimul prevăzut de lege (limitele fiind de la 4 la 5 puncte - amendă, conf. art. 98 al. 4 lit. b rap. la art. 100 al. 3 din OUG 195/2002), cât și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă limitată, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, și nu se impune reindividualizarea sancțiunii.

Pentru motivele arătate mai sus și, întrucât nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul R____ C______ SICHFRID, domiciliat în Timișoara, _____________________, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dos. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. T____, cu sediul în Timișoara, ______________________.46, jud. T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2016.

Președinte, I___ B_______		Judecător, I____ I______
	Grefier, M_____ Z______

RED/TEHN. BI/M.Z. 01 februarie 2016 4 ex. / 2 ______________________________. fond: G_______ D______.