R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3541/2013

Ședința publică din data de 30.08.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M_______ T______

GREFIER: M_______ A___________

Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petentul VIJDEA M_____ împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: s-a constatat că, prin serviciul registratură, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a depus la dosar răspunsul la adresa emisă de instanță, prin care se arată că întregul sector de drum din localitatea Sântuhalm – ambele sensuri de circulație – se află sub incidența indicatorului de limitare a vitezei la maximum 5o km/h, indicator ce este amplasat la _______________________ localitate. S-a constatat că adresei susmenționate i-au fost anexate și planșele foto aferente sectorului de drum.

Instanța, în temeiul disp. art.131(1) C.proc.civ., verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta acțiune, prin raportare la prevederile art.94 lit.j C.proc.civ. și art. 32 alin.2 din OG nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor art. 238 C.proc.civ, raportat la conținutul actelor procesuale, la apărările și susținerile contestatoarei, la probele admisibile în această procedură, instanța estimează durata acestui proces, la două luni, ca termen optim și previzibil în soluționarea cauzei în condiții de legalitate și temeinicie.

Sub aspect probatoriu, instanța, în baza art. 258 C.proc.civ., încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art. 394 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu prevederile art. 395 NCPC, socotindu-se lămurită, reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

În fapt, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 7.05.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul V_____ M_____ a chemat în judecată pe intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/16.04.2013 întocmit de intimat și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 16 aprilie 2013, în timp ce se deplasa pe DN 7 în raza localității Sântuhalm cu autoturismul marca BMW, având număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit în trafic și sancționat cu 300 lei amendă contravențională și trei puncte de penalizare, întrucât ar fi fost înregistrat de aparatul R____ cu viteza de 71 km/h, față de 50 km/h maxim admis.

În continuare, petentul a susținut că în procesul verbal nu a fost precizat locul exact unde a fost surprins de aparatul radar. Totodată, petentul a subliniat refuzul agentului constatator de a-i prezenta ordinul de serviciu pentru efectuarea înregistrării radar a vitezei, atestatul de operator radar, precum nici certificatul de omologare al aparatului radar.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 118 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei copii ale următoarelor înscrisuri: procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/16.04.2013 întocmit de IPJ Hunedoara (fila 4), proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din 24.04.2013 (fila 5).

La data de 12.06.2013, intimatul IPJ Hunedoara a formulat întâmpinare (fila 11), în cuprinsul căreia, sub aspectul legalității, a susținut că procesul verbal contestat de petent a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, nefiind incident vreunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din același act normativ.

Sub aspectul netemeiniciei procesului verbal, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că petentul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea limitei de viteză impusă de lege. Totodată, intimatul a subliniat că actul constatator emană de la un organ care, potrivit art. 26 pct.10 din Legea nr. 218/2002, are competența de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni în consecință.

De asemenea, intimatul și-a întemeiat apărările pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În drept, intimatul a invocat prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor precum și Codul de procedură civilă.

În dovedirea apărărilor formulate în întâmpinare, intimatul a anexat raportul agentului constatator din data de 31.05.2013 (fila 16), copia procesului verbal de îndeplinire a procedurii de afișare, planșe foto (fila 13-14), copia buletinului de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier (fila 15).

La termenul din 27.06.2013, Judecătoria Câmpeni, reținând că locul săvârșirii contravenției este localitatea Sântuhalm, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei D___, prin raportare și la caracterul de ordine publică al prevederilor art. 32 alin.2 din OG nr.2/2001, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cîmpeni și declinat soluționarea cauzei către Judecătoria D___. Astfel, pe rolul acestei instanțe, la data 02.08.2013, a fost înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângerea civilă formulată de petentul V_____ M_____.

Sub aspect probatoriu, instanța, pentru termenul din data 30.08.2013, din oficiu a consultat fișa de evidență auto a petentului și a dispus efectuarea unei adrese către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, Secția de Drumuri Naționale D___ în vederea comunicării de date privitoare la indicatoarele rutiere de restricționare a vitezei poziționate pe sectorul de drum în cauză, încuviințând pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului , instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/16.04.2013 întocmit de IPJ Hunedoara s-a constatat că în data de 16.04.2013, la ora 04:33, petentul V_____ M_____ a condus autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7, în localitatea Sântuhalm, fiind înregistrat de aparatul R____ cu viteza de 71 km/h, față de 50 km/h, viteza maximă admisă.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, fiind sancționat în baza dispozițiilor art. 100 alin.2 din OUG nr. 195/2002, cu 4 puncte amendă reprezentând 300 lei și 3 puncte de penalizare.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. În acest sens, instanța reține că au fost depuse la dosarul cauzei toate înscrisurile solicitate de către petent, respectiv buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 15) și planșa foto (fila 13, 14).

Față de precizarea petentului referitoare la încheierea procesului verbal în absența unui martor asistent, în contextul refuzului petentului de a-l semna, instanța apreciază că acest argument este neîntemeiat, neregularitatea invocată nefiind de natură să genereze nulitatea procesului verbal întrucât acest motiv nu se află printre cele enumerate de art. 17 OG nr.2/2001 iar petentul nu a dovedit că a suferit vreo vătămare. Totodoată, instanța consideră că martorul asistent nu confirmă decât refuzul petentului de a semna procesul verbal și nu atestă în vreun fel elemente privitoare la situația de fapt reținută. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, în cuprinsul căreia a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe la întocmirea procesului verbal de contravenție atrag întotdeauna nulitatea actului sunt strict determinate de art. 17 din OG nr. 2/2001, iar toate celelalte neregularități în întocmirea procesului verbal, inclusive cele prevăzute în art. 19 din OG nr. 2/2001, pot atrage cel mult anulabilitatea acestuia, dar numai în situația în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Mai mult, întrucât constatarea contravenției nu s-a făcut prin constatarea directă a agentului constatator, ci s-a făcut prin mijloace tehnice certificate, respectiv în temeiul înregistrării cu aparatul radar, devin aplicabile prevederile art.109 alin.2 și 3 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravenției se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, care poate fi încheiat și în lipsa contravenientului, menționându-se aceasta, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

Relativ la motivul de nelegalitate invocat de petent privitor la lipsa din procesul verbal a kilometrului la care a fost înregistrat de către aparatul radar, instanța constată că în procesul verbal s-a menționat săvârșirea contravenției pe raza teritorială a localității Sântuhalm aspect care, coroborat cu răspunsul CNADNR – Secția Drumuri Naționale D___ (fila 24-26) precum și cu planșa foto atașată de IPJ Hunedoara (fila 13, 14), apare ca suficient pentru a localiza cu precizie contravenția. Astfel, din răspunsul CNADNR rezultă că, în raza localității Sântuhalm, funcționează pentru ambele direcții de mers indicatoarele de limitare a vitezei la 50km/h, amplasate la ______________________ din localitate, aspect confirmat și de planșele foto atașate (fila 30, 31). De asemenea, coordonatele GPS care apar pe planșele foto aferente aparatului radar, corespund localității Sântuhalm.

Constatând că procesul verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, instanța va proceda la cercetarea temeiniciei procesului verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (tip Autovision, cu _________ 262) instalat pe autoturismul marca Dacia L____ MCV cu număr de înmatriculare MAI-xxxxx (fila 15).

Din buletinul de verificare (fila 15) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 21.03.2013, cu valabilitate un an.

Potrivit precizărilor din întâmpinarea formulată de intimat (fila 11), Ag. H_____ I___ era abilitat să constate contravenția, fiind agent specializat în supravegherea traficului rutier și prezumat a cunoaște prevederile legale în materia OUG nr. 195/2002. De asemenea, instanța va avea în vedere și că prin dispozițiile Ordinului MAI nr. 167/14 iulie 2009, prevederea inițială din Ordinul 301/2005 privind calificarea de operator radar a agentului constatator a fost abrogată, precum și faptul că nu există temei legal pentru emiterea unui ordin de serviciu atâta timp cât lucrătorul de poliție își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului.

Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată constituie contravenție depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se pot face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste condiții tehnice trebuie să fie îndeplinite de mijlocul tehnic (cinemometru) pentru a fi certificată de Biroul Român de Metrologie Legală valabilitatea acestuia și pentru a putea fi folosit de polițiștii rutieri la constatarea contravențiilor.

În consecință, polițistul rutier nu a apreciat viteza autoturismului, ci a folosit datele afișate de aparat, îndeplinind condițiile legale pentru constatarea acestui gen de contravenții (art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006), iar petentul a fost imediat oprit în trafic pentru identificare.

Procesul-verbal care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere, de unde instanța reține că autoturismul era condus cu viteza de 71 km/h de petent, pe segmentul de drum DN7, loc. Sântuhalm, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 50 km/h, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin.1 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța reține că planșele foto cuprind data (16.04.2013), ora (04:33:02-04:33:08), viteza de deplasare (71 km/h în descreștere), localizarea în baza coordonatelor geografice GPS. Având în vedere că toate planșele foto depuse au fost realizate într-un interval de 6 secunde, coroborat cu faptul că planșele foto evidențiază nr. de înmatriculare al autoturismului pe care petentul a arătat că l-a condus (XXXXXXXXX), instanța reține că întreaga înregistrare redă imagini cu autoturismul condus de petent, la planșa cu nr. 9736 fiind relevată viteza de 71 km/h.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum DN7, loc.Sântuhalm cu 21 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte de penalizare.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța va menține sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului. De asemenea, instanța atrage atenția asupa faptului că depășirea vitezei maxime admisă pe segmentul de drum menționat, sporește riscul producerii unui accident de circulație cu urmări grave (constând în vătămarea corporală a unor persoane, respectiv daune materiale), sens în care instanța apreciază că acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment. Totodată, instanța reține și atitudinea petentului care a contestat realitatea celor consemnate și a minimizat pericolul social al faptei sale, în speranța că astfel va obține anularea procesului verbal.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit și de planșele foto care au înregistrat momentul depășirii vitezei legale. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezmuții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

.

Având în vedere că plângerea formulată de petent urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar sancțiunile dispuse prin procesul verbal menținute, cu referire la dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să ia act de faptul că intimata IPJ Hunedoara a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, întemeiate pe prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr.2/2001. Cu toate acestea, față de precizarea făcută în debutul motivării, în sensul că procedura contravențională este asimilată procedurii penale, instanța constată că, de la momentul săvârșirii faptei contravenționale și până la momentul pronunțarii unei hotărâri judecătorești, cu privire la cheltuielile de judecată aplicate în materie contravențională, s-au succedat două reglementări. Astfel, la data săvârșirii faptei contravenționale (16.04.2013), art. 36 alin.2 din OG nr.2/2001 prevedea că „în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”, însă la data de 29.06.2013, a intrat în vigoare OUG nr. 80/2013, prin intermediul căreia art. 36 alin.2 din OG nr.2/2001 a fost abrogat, fapt care îndreptățește instanța să facă aplicarea art.10 C.pen și, apreciind că prevederile legale care impuneau obligarea la cheltuieli judiciare către stat au fost abrogate, instanța nu va acorda cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V_____ M_____, cu domiciliul în Cîmpeni, __________________, ____________, jud. A___, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al județului Hunedoara, cu sediul în localitatea D___, _______________________. 130, jud. Hunedoara, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/16.04.2013 încheiat de intimată.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 august 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

T______ M_______ A___________ M_______

Red. 4ex/10.09.2013

TM/AM