Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 408/2014

Ședința publică de la 07 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ C______ S_______

Judecător C______ N______

Judecător G______ G______

Grefier A_____ P_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent I.P.J.BACĂU și pe intimat G_______ P_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurent consilier juridic N_________ I_____ și intimatul G_______ P_____ personal, identificat cu C.I. _______.C. nr. xxxxxx.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul părților cu privire la recursul formulat.

Reprezentantul convențional al recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit. Precizează că la judecarea cauzei în fond a fost audiată în calitate de martor soția petentului care a afirmat că nu a avut loc depășirea, în condițiile în care, după întocmirea procesului-verbal și aducerea la cunoștință a faptelor care au fost reținute, a declarat, așa cum a fost consemnat, faptul că acesta se grăbea la aeroport. Menționează că martora se afla într-unul din cazurile prohibite de lege pentru a putea depune mărturie, declarația acesteia fiind una subiectivă. Arată că procesul verbal a fost întocmit de agentul constatator competent, iar acesta (procesul-verbal) se bucură de prezumția de legalitate, așa cum a statuat și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezumție ce nu poate fi răsturnată prin declarația subiectivă a martorului.

Intimatul solicită respingerea recursului și precizează că, în momentul în care a fost oprit de agentul de poliție rutieră se afla în mașină cu soția sa și cu persoana pe care o transporta la aeroport. Arată că timpul gramatical nu a fost menționat în mod corect în procesul verbal, precizând că trebuia folosit timpul prezent, arătând surprinderea petentului în momentul în care și-a dat seama că nu a fost oprit doar pentru un control de rutină, ci pentru o abatere în trafic. Precizează că nu a efectuat depășirea pe linie continuă, iar agentul de poliție se afla cu spatele la mașină și nu avea cum să vadă dacă într-adevăr depășirea a fost efectuată pe linie continuă sau nu. Arată că este șofer profesionist, că nu încalcă regulile de circulație, că are experiență în trafic având permis de conducere obținut în urmă cu 19 ani. Mai arată că în fața instanței de fond nu a solicitat proba cu martori ci doar proba cu înregistrarea video, înregistrare ce nu există, întrucât echipajul de poliție nu avea vizibilitate pentru a filma presupusul incident rutier.

INSTANȚA

Asupra recursului de față reține următoarele:

Prin _____________.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petentul G_______ P_____ împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/24.07.2012 întocmit de IPJ Bacău.

Pentru a pronunța sentința menționată instanța de fond a reținut următoarele:

„ Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 24.07.2012 s-a reținut că petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare BC xxxxxx pe DN 2-E85 localitatea N______ B_______, jud. Bacău, și a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autovehiculului cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă și peste marcajul axial longitudinal continuu care desparte sensurile de mers , faptă prevăzută de art.120 alin.1 lit. h și i din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește susținerile petentului în sensul că procesul verbal este nul, deoarece nu cuprinde codul numeric personal și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei și nici obiecțiunile sale, instanța arată că, pentru a putea invoca o cauză de nulitate virtuală, se cere ca petentul să justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedură.

Această interpretare reiese și din recursul în interesul legii XXII/19 martie 2007, prin care Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță, iar în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, menționându-se expres că nerespectarea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

Astfel, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (coroborat cu art. 47 din OG 2/2001, care prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă), nulitatea relativă a unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză petenta nu a făcut dovada unei vătămări. Pe de altă parte, obiecțiunile sale au fost consemnate așa cum rezultă din rubrica Alte mențiuni din procesul verbal contestat.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din OG 2/2001.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).

Forța probantă a proceselor verbale și a rapoartelor este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului , cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Conform art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].

Potrivit dispozițiilor art.120 alin.1 lit.i din HG 1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, iar conform art.100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul nerespectarea regulilor privind depășirea.

Instanța reține că petentul a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca netemeinic și necorespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței.

În cauza de față, instanța constată că petentul a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată.

Astfel, prin plângerea contravențională formulată, petentul a arătat că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu corespund realității, întrucât nu a săvârsit fapta ce i se impută, astfel cum rezultă și din declarația martorei G_______ M______ care a afirmat, sub prestare de jurământ, că petentul nu a efectuat nici o manevră de depășire. ”

Împotriva sentinței de mai sus a formulat apel intimata IPJ Bacău.

În motivare s-a arătat în esență faptul că procesul verbal contestat a fost în mod legal întocmit iar în ce privește declarația martorului G_______ M______ s-a susținut că declarația acestuia nu trebuia avută în vedere de instanță, martora fiind soția petentului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-304 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Analizând recursul formulat instanța reține că acesta este nefondat.

Astfel, la analiza temeiniciei procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a avut în vedere prezumția de temeinicie a acestuia însă s-a ținut cont și de faptul că aceasta nu poate opera astfel încât cel sacționat să nu poată face dovada împotriva celor consemnate în cuprinsul procesului verbal.

Astfel, în analiza forței probante a unui proces verbal instanța reține că trebuie avute în vedere pe de o parte miza pentru cel sancționat, respectiv consecințele pe care acesta le va suporta ca urmare a menținerii procesului verbal prin care i-a fost aplicată sancțiunea și pe de altă parte principiul dreptului la apărare.

Aplicând ambele criterii la situația de fapt dedusă judecății, instanța reține că în cauză trebuie să se pornească de la premiza că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și temeinice.

În acest sens, instanța reține că miza pentru petent era deosebit de importantă, pe lângă sancțiunea amenzii aceasta aplicându-i-se acestuia și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, iar în ce privește respectarea dreptului la apărare instanța reține pe de o parte că organul constator nu a produs nici un fel de probă în sprijinul celor menționate în cuprinsul procesului verbal.

Reținând așadar că în cauză nu se putea da efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal, faptul că intimata IPJ Bacău nu a administrat nici o altă probă în sprijinul celor reținute prin procesul verbal, instanța de fond în mod corect a dispus anularea procesului verbal contestat.

În ce privește audierea martorei G_______ M______, instanța reține că deși aceasta este rudă cu petenta, dispozițiile art. 189 alin 2 din Codul de procedură civilă dispun în sensul că părțile pot conveni expres sau tacit ca o astfel de persoană să fie audiată ca martor, lipsa unei opoziții din partea adversarului din proces putând fi interpretată ca un acord tacit la administrarea probei.

Reținând prin urmare că în mod corect a procedat instanța de fond la admiterea plângerii și la anularea procesului verbal, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurent I.P.J.BACĂU cu sediul în Bacău, ____________________. 2, județ Bacău împotriva sentinței civile nr. 551/23.01.2013, în contradictoriu cu intimat G_______ P_____ cu domiciliul în Bacău, __________________________. 21, _____________, județ Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014.

Președinte, C_______ C______ S_______	Judecător, C______ N______	Judecător, G______ G______
	Grefier, A_____ P_______

Red./Tehnored. Sent. L.I.E.

Red./Tehnored. Dec. G.G. 8.12.2014, 2 ex.