R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4907

Ședința publică din data de 09 Decembrie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: P___ A_____ C______

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta J____ S_____ E____ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-C______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsă părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

La a doua strigare a cauzei lipsă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată depusă de către intimată copia procesului verbal _________ nr. xxxxxxx/06.07.2011.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în condițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată faza de cercetare a procesului și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04 septembrie 2013, petenta J____ S_____ E____ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-C______, anularea procesului verbal de contravenție _________, nr. xxxxxxx din data de 06 iulie 2011.

În motivarea cererii sale, petenta a învederat faptul că la data de 02 septembrie 2013 i-a fost adus la cunoștință faptul că la data de 25.01.2011, orele 12.21 în localitatea Săcămaș, autoturismul său înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX a fost depistat circulând fără a deține rovinietă valabilă, fiindu-i aplicată o amendă contravențională în cuantum de 250 lei la care s-a adăugat un tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro. A mai arătat petenta că dat fiind intervalul de timp de 2 ani și 7 luni de la data săvârșirii contravenției, nu mai deține dovada plății rovinietei pentru autoturismul indicat.

În condițiile OG 2/2001, petenta a învederat faptul că obligația intimatei era de a-i aduce la cunoștință procesul verbal în termen de o lună de la data săvârșirii faptei, aplicarea sancțiunii prescriindu-se în termen de 6 luni de la același moment.

În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: notificare nr. 8527/26.08.2013; proces verbal de contravenție și copie carte identitate.

În drept, a invocat aplicarea disp. OG 2/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru anulată la dosar.

Intimata a formulat întâmpinare (f. 19-20), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat. În apărare, a susținut că la data de 25 ianuarie 2011, pe DN 7 km 411+865m, Săcămaș, vehiculul aparținând petentei cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost depistat circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, fiind astfel încheiat procesul verbal contestat la data de 06 iulie 2011. A mai arătat faptul că procesul verbal contestat îndeplinește toate cerințele impuse de O.G. 15/2002 și O.G. 2/2001, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei, identificarea contravenientului fiind efectuată cu ajutorul datelor furnizate de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: proba foto, autorizație de control a agentului constatator și certificat calificat pentru semnătura electronică, proces verbal comunicare.

În drept, intimata a invocat prevederile O.G. 2/2001, O.G. 15/2002, Legea 455/2001.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 27) prin care a reiterat poziția procesuală exprimată în plângere iar în ceea ce privește procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a actului constatator a arătat că se impune audierea martorului care a fost de față la afișarea procesului verbal, pentru a confirma sau infirma starea de fapt, câtă vreme data la care a luat cunoștință de existența procesului verbal contestat a fost data de 02 septembrie 2013.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile solicitate de părți.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție _________, nr. xxxxxxx din data de 06 iulie 2011 petenta J____ S_____ E____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ. Pentru aplicarea acestei sancțiuni s-a reținut faptul că la data de 25 ianuarie 2011, orele 12.21, pe DN7 km 411+865 Săcămaș, autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, fiind înregistrată cu fotografia 000301_xxxxxxxxxx_2107000.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare: fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora în caz de neconformare.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, respectiv proba foto aflată la fila 23 dosar, instanța reține faptul că la data de 25 ianuarie 2011, orele 12.21, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN 7 Săcămaș, numărul de înmatriculare nefiind regăsit în baza de date a rovinietelor valide la data contravenției, aspect care, coroborat cu faptul că petenta nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, determină instanța să rețină procesul-verbal de contravenție ca fiind o dovadă suficientă a vinovăției sale, ceea ce face ca prezumția de temeinicie a actului sancționator să nu fie răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de lege, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite. Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de o gravitate redusă, circumstanțe nedovedite în cauza de față, pentru corectarea conduitei petentei fiind astfel necesară menținerea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal contestat.

Instanța va avea în vedere respectarea dispozițiilor art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale fiind efectuată în intervalul termenului de 6 luni prevăzut de lege de la data săvârșirii faptei. Cât privește disp. art. 14 din OG 2/2001, potrivit cu care: executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, instanța reține faptul că acest text de lege nu este incident în cauză, procesul verbal fiind comunicat la data de 22 iulie 2011, orele 14.00, fiind întocmit procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare aflat la fila 21 dosar, audierea martorului semnatar, astfel cum a fost solicitată de petentă, nefiind utilă cauzei.

În ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, în prealabil instanța reține că la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 144/2012 prin care s-a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 2/2001 au fost abrogate. Ori, atâta timp cât art. 15 alin. 2 din Constituția României prevede că legea dispune numai pentru viitor, excepție făcând legea penală sau contravențională mai favorabilă, iar, potrivit art. II din Legea 144/2012–Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 iulie 2012) se anulează, instanța va da eficiență acestor dispoziții legale.

Față de cele mai sus reținute, în condițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, plângerea contravențională va fi admisă în parte, în sensul petenta va fi exonerată de la plata tarifului de despăgubire, în rest procesul-verbal de contravenție contestat urmând a fi menținut ca legal și temeinic încheiat.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta J____ S_____ E____, cu domiciliul în D___, ________________________ j, scara 1, ______________________ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-C______ SA, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6 împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/06.07.2011 și în consecință:

Exonerează petenta de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28,00 euro, respectiv 118,04 lei aplicat prin înștiințarea de plată anexă la procesul-verbal de contravenție R11 nr. xxxxxxx/06.07.2011.

Menține în rest procesul verbal atacat.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 Decembrie 2013.

Președinte, Grefier,

P___ A_____ C______, D_________ R_____,

Red. P.A.C.

Tehnored. D.R.

07.01.2014.

Ex. 4.

Exp. 2 ______________________________________>