Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3789/2015

Ședința publică de la 03 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S____ I_____ Ț____

Judecător A____ A____

Grefier I____ B____

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de petenta U________ C_______ FINANCING IFN SA - REPREZ. CONV. PRIN SCA Z_________ RACOTI & PARTENERS împotriva Sentinței civile nr. 2774/24.03.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA ARGES, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat R_____ Cușnarencu, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimata prin consilier juridic O____ D______ Ș_______, în baza delegației depusă la fila 144, dosar fond.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelanta prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Intimata prin consilier juridic nu solicită probe, învederând că apelanta nu a depus înscrisuri noi în apel.

Tribunalul, având în vedere că apelanta nu a depus înscrisuri noi în apel, respinge cererea de probatoriu formulată.

Părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelanta prin apărător solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, să se dispună în principal anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului și modificarea sentinței apelante, în sensul admiterii plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată. Arată că a solicitat anularea sentinței apelate, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în cauză fiind invocate ca și motive de nulitate a procesului verbal, atât încălcarea normelor privitoare la competența teritorială a intimatei, cât și faptul că aceasta nu a descris în mod corespunzător fapta reținută în sarcina apelantei. Instanța de fond a respins aceste motive de nulitate, fără a preciza care sunt motivele de fapt și de drept pentru care a adoptat această soluție. Apreciază că nemotivând corespunzător hotărârea, instanța nu a cercetat în mod complet motivele invocate, astfel încât apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, solicită să se constate lipsa de temeinicie a hotărârii instanței de fond, având în vedere că s-a pornit de la o premisă greșită și anume aceea că petenta nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat. Arată că petenta nu a contestat existența faptei de a fi solicitat clientului plata unui comision de rambursare anticipată în cuantum de 1%, ci faptul că prin această conduită nu a încălcat în vreun fel contractul de credit existent între părți. Prin urmare, existența sau neexistența faptei contravenționale nu ține de un eventual probatoriu prin care se tinde la dovedirea unei fapte contrare, ci de calificarea juridică dată situației de fapt și de aplicarea corectă a dispozițiilor legale. De asemenea, solicită să se constate că fapta reținută în sarcina petentei nu încalcă dispozițiile contractului de credit încheiat între părți. Intimata a pretins că perceperea de către petentă a unui comision de rambursare anticipată de 1% ar contraveni dispozițiilor art. 7 lit.c) lin. a 3-a din O.G. 21/1992, pe motivul că ar încălca una dintre condițiile sau clauzele existente în contractul încheiat cu consumatorul, fără a arăta care anume condiție sau clauză a fost încălcată. Contractul încheiat între părți prevede obligația consumatorului de a achita un comision de rambursare anticipată în valoare de 3%. În condițiile în care petenta a solicitat plata unui comision de rambursare anticipată de 1% nu are cum această conduită să reprezinte o încălcare a contractului într-un mod care să afecteze interesele consumatorului.

În raport de motivele expuse, solicită să se constate că în mod netemeinic instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată.

Într-un alt subsidiar, solicită a se avea în vedere cererea apelantei de înlocuire sau de reducere a cuantumului amenzii aplicate, având în vedere că s-a aplicat amendă în cuantum maxim în condițiile în care din perspectiva laturii subiective petenta nu a urmărit nici un moment încălcarea dispozițiilor legale. Pentru a exista fapta contravențională nu este suficient să fie încălcată o dispoziție legală, ci trebuie să existe și vinovăția. În speța de față, sub aspectul laturii subiective, nici un moment nu s-a urmărit încălcarea dispozițiilor legale. Apreciază că sancțiunea aplicată este mult disproporționată, motiv pentru care solicită să se dispună conform celor solicitate. Arată că va solicita cheltuieli pe cale separată.

Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului, să se constate că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, s-a pronunțat în mod corect asupra excepțiilor privind nulitatea procesului verbal, invocate de petentă și a avut în vedere dispozițiile HG 700/2012 privind competența reprezentanților intimatei de a efectua controlul la operatorii economici care își desfășoară activitatea și prestează servicii pe teritoriul de activitate al intimatei.

În ceea ce privește temeinicia actului de control, arată că acesta este temeinic și legal, în condițiile în care s-a reținut nerespectarea clauzelor contractuale, respectiv nerespectarea clauzei 4, dobândă din contractul de credit, care prevede o dobândă variabilă. Așa cum a arătat, făcând referire la dispozițiile art. 68 lit.c) din OG 50/2010, nu se percepe comision de rambursare anticipată pentru creditele care nu au dobândă fixă, deci pentru creditul cu dobândă variabilă nu se percepea comision de rambursare anticipată.

În raport de considerentele expuse, arată că instanța de fond a dat dovadă de rol activ și a constatat legalitatea și temeinicia actului de control, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă. Solicită respingerea apelului, atât în ceea ce privește solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare, cât și pe fond cu privire la admiterea apelului și anularea procesului verbal.

Concluzionând, solicită respingerea apelului ca nefondat.

În ceea ce privește celălalt subsidiar de înlocuire a amenzii cu avertisment, arată că nu există indicii că s-ar îndrepta conduita petentei dacă s-ar înlocui această sancțiune cu avertisment.

În replică, apelanta prin apărător solicită să se constate că dobânda la 5 ani de la semnarea contractului este aceeași cu cea de la momentul încheierii, astfel că dobânda este fixă, ci nu variabilă, astfel cum se susține de intimată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 19.03.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta U________ C_______ FINANCING IFN SA a chemat in judecata pe intimata A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA ARGES, solicitand instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contravenției __________ xxxxxxx nr. 39/517/25.02.2014 întocmit de ANPC - CRPC Argeș, iar în subsidiar, înlocuirea/diminuarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.

In motivarea cererii, petenta a arătat că, la data de 25.02.2014, Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș a efectuat un control ca urmare a reclamației d-lui E_____ F_____ din Pitești, care a sesizat nerespectarea condițiilor contractuale prevăzute în contractul de credit cu dobândă variabilă încheiat cu ABN AMRO Bank România. Cu acea ocazie, CRPC Argeș a reținut că, la data de 23.12.2013, U________ C_______ FINANCING IFN S.A. a pretins d-lui E_____ care intentiona să ramburseze anticipat creditul și un comision de 1%, prevăzut în legislație pentru creditele cu dobândă fixa, iar nu și pentru creditele cu dobânda variabila, așa cum era prevăzut în contractul de credit nr. xxxxxxxxxx incheiat cu petentul. În considerarea celor menționate, intimata a constatat întemeiată reclamația, reținând că „se încalcă prevederile art 7 lit.c, a 3 a liniuță care se sancționează conform art. 50 (1) lit.c din OG 21/1992 modificată”.

Petenta a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește competenta teritorială, întrucât Comisariatele Regionale pentru Protecția Consumatorilor sunt entități cu competențe limitate din punct de vedere teritorial la circumscripția în cadrul căreia își desfășoară activitatea, astfel că, în speța de față, comisariatele regionale nu pot controla și/sau sancționa decât pe acei profesioniști care își au sediul în circumscripția fiecăruia dintre comisariate în parte. Contrar acestei reguli, și cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, CRPC B_____ a efectuat un control cu privire la activitatea desfășurată de un agent comercial ce își are sediul în afara circumscripției sale teritoriale. Așa cum rezultă și din Certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, petenta are sediul social în București, Sector 1, ______________________-5, __________.

Petenta a susținut că nu s-a arătat în ce mod s-au încălcat dispozițiile contractuale și care sunt dispozițiile contractuale încălcate, o atare conduită a organului constatator fiind sancționată de lege cu nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției. Dispozițiile legale privitoare la cuantumul comisionului de rambursare anticipată (1%) la care se face trimitere generic în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, se regăsesc în OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, însă contractului de credit ce face obiectul prezentului litigiu nu îi sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ.

A mai precizat petenta că, urmare a intrării în vigoare a OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, RBS Bank România (fosta ABN Amro Bank România) a propus consumatorului încheierea de acte adiționale în vederea alinierii contractelor de credit la dispozițiile legale prevăzute de actul normativ, respectiv calcularea dobânzii contractuale în funcție de indicii de referință ROBOR/EURIBOR + marjă, dar și cuantumul comisioanelor aplicate, inclusiv comisionul de rambursare anticipată. Prin urmare, în condițiile în care a transmis băncii notificări prin care a refuzat semnarea actelor adiționale, prevederile OUG nr. 50/2010 nu sunt aplicabile, contractul de credit în discuție urmând a-și produce efectele în conformitate cu termenii în care a fost formulat.

Petenta sa aratat că, potrivit termenilor contractuali conveniți, s-a stabilit încasarea unui Comision de plată anticipată de 3%. Prin urmare, în înțelegerea părților contractante, în situația rambursării anticipate a creditului, consumatorul datorează un comision de plată anticipată pe care acesta din urmă și l-a însușit fără echivoc. Cum semnarea actului adițional a fost refuzată de către consumator, între părți continuă a-și produce_efectele contractul de credit în forma sa inițială. Or, părțile au convenit ca în situația rambursării anticipate a sumei împrumutatul să achite un comision de 3% (prevăzut în Secțiunea „Termeni contractuali" din cadrul Cererii de acordare a împrumutului), iar in acest context, perceperea unui comision de 1% pentru rambursarea anticipată solicitată de consumator este o atitudine favorabilă consumatorului.

Petenta a invederat ca nu a încălcat nici dispozițiile privitoare la dobânda percepută consumatorului. Astfel, analizând contractul de credit nr. xxxxxxxxxx rezultă că la data încheierii acestuia, respectiv 29.09.2008, dobânda prevăzută în cererea de creditare la capitolul „Termeni contractuali" era: dobânda (A) de 6% (valabilă pentru primele 3 luni contractuale conform art. 4.1.1. din Contractul de credit) și dobânda (B) de 7,5% aplicabilă începând cu a patra lună contractuală (conform art. 4.1.2 din Contractul de credit). A mai arătat petenta că la data solicitării rambursării anticipate (decembrie 2013), după 5 ani de la semnarea contractului, rata dobânzii contractuale este aceeași de 7,5% pe an.

A precizat petenta ca pentru a fi considerată contravenție, încălcarea dispozițiilor art. 7 fit. c, a 3 a liniuță din OG 21/1992 trebuie să îmbrace forma unei acțiuni, care să fie materializată într-un înscris de natură a produce efecte, or în cauză nu este vorba despre nicio modificare unilaterală a condițiilor contractuale din partea subscrisei.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 5, 7 și 31 din OG nr.2/2001, art. 7 din HG nr.700/2012, art. II din Legea nr.288/2010.

În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 3-85).

Plângerea contravențională formulată de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – ordin de plata nr.1149/07.05.2014 (fila 84), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).

Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitand respingerea plângerii contravenționale formulata împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției __________ xxxxxxx nr. 39/517/25.02.2014, ca netemeinica si nelegală .

În motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal de sanctionare a fost incheiat cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare, fapta savarsita de petenta fiind constatata de inspectori in mod direct.

In drept, intimatul a invocat prevederile art.205 C.proc.civ.

La data de 22.07.2014, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin solicitand respingerea apărărilor formulate pe cale de întâmpinare, ca fiind neîntemeiate si reiterenad o parte din sustinerile din plangerea introductiva de instanta.

Prin sentința civilă nr. 2774/24.03.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție __________ xxxxxxx nr. 39/517/25.02.2014 (filele 12-14) încheiat de agentii constatatori M_______ N______ si P______ C_____ din cadrul instituției intimate A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, petenta ____________________ a fost sancționata cu amenda în cuantum de 20.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută art 7 lit.c, a 3-a liniuță care din OG 21/1992 și sancționată de art.50 alin.1 lit.c din OG nr.21/1992, retinandu-se că operatorul de servicii financiare nu a respectat dispozitiile contractului incheiat cu numitul E_____ F_____ – persoana care a sesizat institutia intimata in legatura cu aceste nereguli.

Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei, nefiind semnat de catre acesta.

În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii catre petent a procesului-verbal de constatare a contravenției.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocata de petenta, instanța o califică ca fiind o apărare de fond, iar nu o veritabila excepție procesuala asupra căreia să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.248 alin.1 C.proc.civ.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a observat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.

Instanța nu poate primi apararea petentei in sensul ca necompetentei teritoriale a inspectorilor care au constata savarsirea contraventiei, constatand ca s-a realizat controlul de catre reprezentantii CJPC Arges, in limitele de competenta materiala si teritoriala prevazute de HG nr.700/2012, la punctul de lucru al petentei din Magazinul Metro P______, situat in _______________________.107, jud. Arges.

Instanta a constatat ca petenta se afla ___________________ in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor HG nr.700/2012 – aceste prevederi fiind in sensul ca toate comisariatele regionale si structurile subordonate acestora au dreptul sa controleze si, dupa caz, sa santioneze operatorii economici care desfasoara activitati comerciale sau presteaza servicii, inclusiv servicii financiare, pe raza teritoriala a fiecarui comisariat in parte, indiferent de locul unde respectivii agenti economici isi au sediile principale.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța a apreciat că acesta este temeinic, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art.7 lit.c a 3-a liniuta din OG nr.21/1992, operatorii economici – prestatorii de servicii – sunt obligati să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte.

Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art.50 alin.1 din OG nr.21/1992, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează (…) c) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei (…).

Din continutul procesului-verbal __________ xxxxxxx nr. 39/517/25.02.2014 (filele 12-14) instanta retine ca in data de 28.01.2014, o echipa de control a CJPC Argeș a procedat, in baza HG nr.700/2012, la efectuarea unui control pentru cercetarea unei reclamații înregistrate la CJPC Argeș referitoare la nerespectarea unor condiții contractuale de către societatea petenta, prilej cu care s-au constatat mai multe abateri de la legislația specifica protecției consumatorilor. Intre consumatorul E_____ F_____ si ABN AMRO Bank România s-a încheiat in data de 29.09.2008 Contractul de credit nr.080929PIL2615 (filele 17-28), contract ce a fost transferat ulterior, la 15.10.2008, către RBS BANK România.

Instanta a retinut ca, in cursul anului 2010, RBS Bank România a propus împrumutatului E_____ F_____, prin adresa nr. 860/18.10.2010 (fila 125), transformarea dobânzii din contract din variabila în fixa, propunere neacceptata de catre consumator, așa cum reiese din notificarea refuzului de semnare nr. 2699/22.09.2010 (filele 41-46).

In data de 16.09.2013 contractul de credit a fost transferat de la RBS Bank România către U________ C_______ Financing IFN SA (filele 49-52), care a preluat și toate condițiile contractuale prevăzute in contractul inițial, inclusiv cele referitoare la dobânda variabila a creditului.

In data de 23.12.2013, când consumatorul a dorit sa ramburseze, anticipat creditul sau (cu dobânda variabila), U________ C_______ Financing IFN SA a perceput împrumutatului plata unui comision de 1 %, prevăzut in legislație pentru creditele cu dobânda fixa, insa nu si pentru creditele cu dobânda variabila.

Mentiunile din actul administrativ contestat se coroboreaza cu intregul material probator administrat in cauza, din care rezulta ca operatorul de servicii dinanciare nu a respectat intocmai dispozitiile contractului pe care l-a preluat de la RBS Bank România.

Instanta a retinut ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.

Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.

Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A_____ împotriva României).

Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I___ P__ c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).

F___ de cele ce preceda, instanta conchide ca, desi petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de aceasta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N_______ G_______ c. României).

Așadar, instanța a constatat că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului contestat, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în nerespectarea dispozitiilor contractuale.

Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.

Privitor la sancțiunea aplicata, instanța constată că potrivit art.50 alin.1 lit.c din OG nr.21/1992, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează (…) c) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei (…).

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin.3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanta a considerat ca fapta petentei, nu poate fi consecinta unei neatentii sau culpe usoare, ci este consecinta unei lipse vadite de interes a acesteia fata de drepturile si interesele legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici incorecte si denota o atitudine de indiferenta fata de dispozitiile legale care sunt menite a proteja consumatorii.

Instanta a apreciat ca acest gen de fapte necesita o sanctionare adecvata, in vederea realizarii scopului educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, in conditiile in care prezinta un grad de pericol social extrem de ridicat (cuantumul minim prevazut de legiuitor pentru sanctionarea acestei contraventii denota faptul ca ea este privita ca având un grad de pericol social foarte mare si implicatii sociale multiple si complexe), fiind susceptibile de urmari pecuniare grave pentru consumatori.

Analizand circumstanțele societatii contraveniente in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere atitudinea nesincera a reprezentantilor acesteia, ei declarand ca societatea nu se face vinovata de savarsirea faptei - desi nu au reusit sa dovedeasca aceasta sustinere, din probele administrate rezultand contrariul, astfel incat conchide ca reprezentantii petentei nu înțeleg rezonanta sociala negativa a faptei sale și atingerea grava pe care astfel de fapte o pot aduce consumatorilor.

La aprecierea pericolului social concret, instanta trebuie sa aiba in vedere consecintele negative ale unei astfel de fapte asupra situatiei financiare a consumatorilor, precum si faptul ca, daca ar fi exonerata de orice sanctiune, petenta ar putea savarsi din nou astfel de fapte.

Instanta a apreciat ca pentru asigurarea unui climat de siguranta si securitate a circuitului civil, necesar desfășurării normale a relatiilor sociale, operatorii financiari care desfasoara activitati de creditare sunt obligați să aibă un comportament moral, în spiritul dispozitiilor legale care reglementeaza astfel de activitati. Este de notorietate faptul ca introducerea in contracte de comisioane si clauze nenegociate cu consumatorii si impunerea la plata unor sume rezultate din astfel de dobanzi si comisioane pot conduce la afectarea grava a situatiei financiare a persoanelor, consecintele putand fi dintre ele mai tragice.

F___ de cele ce preceda, instanta a apreciat ca reactia directa, imediata a autoritatilor statului concretizata in aplicarea de amenzi drastice in sarcina operatorilor financiari vinovati, este binevenita pentru mentinerea climat social echilibrat si de natura sa a ii descuraja sa mai savarseasca astfel de fapte in viitor – realizandu-se astfel scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.

Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca sanctiunea aplicata corespunde pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentei, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.

Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petenta nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune o eventuala inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.

Având în vedere cele menționate, instanța a considerat că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale a amenzii, aceasta fiind una proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petenta.

Împotriva aceste sentințe a declarat apel petenta U________ C_______ FINANCING IFN SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele motive:

Sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Prin plângerea formulată a invocat și motive de nulitate a procesului-verbal de contravenție, atât norme care vizează competența teritorială a intimatei, cât și faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu este descrisă în mod corespunzător fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Procesul-verbal este netemeinic întrucât fapta reținută în sarcina sa nu încalcă dispozițiile contractului de credit încheiat între părți.

În contractul de credit supus analizei se prevede obligația consumatorului de a achita un comision de rambursare anticipată de 3%. În aceste condiții , având în vedere că a solicitat doar plata unui comision de 1%, nu se poate reține în sarcina sa o încălcarea a contractului într-un mod care să afecteze interesele financiare ale consumatorului.

I-a fost aplicată amendă în sumă de xxxxx lei, maximul amenzii prevăzut de art.50 alin.1 din OG nr.21/1992, în condițiile în care din perspectiva laturii subiective nu a urmărit nici un moment încălcarea dispozițiilor legale prev. de art7 lit.c a3- a liniuță din OG nr.21/1992.

A preluat contractul de credit de la RBS Bank România (fostă ABN Amro Bank) și a continuat derularea sa în aceleași condiții, aspect față de care apreciază că se impune înlocuirea amenzii sau diminuarea acesteia.

Intimata A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinarea, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.

Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție __________ xxxxxxx nr. 39/517/25.02.2014 (filele 12-14 dos fond) încheiat de intimată, apelanta-petentă U________ C_______ FINANCING IFN SA a fost sancționată cu amenda în cuantum de 20.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută art 7 lit.c, a 3-a liniuță care din OG 21/1992 și sancționată de art.50 alin.1 lit.c din OG nr.21/1992, reținându-se că operatorul de servicii financiare nu a respectat dispozițiile contractului încheiat cu numitul E_____ F_____ – persoana care a sesizat instituția intimata în legătură cu aceste nereguli.

Astfel cum, a reținut și instanța de fond și tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, a căror nerespectare este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută.

Tribunal reține că procesul-verbal de contravenție este încheiat de agenții constatatorii angajați ai Comisariatului Regional pentru protecția Cosumatorilor Regiunea Sus-Muntenia (Ploiești).

La art. 7alin.1 și alin. 2 din HG nr.770/xxxxx se prevede că autoritatea are în subordine, ca entități cu personalitate juridică, 8 comisariate regionale pentru protecția consumatorilor și Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor "Larex" București. Organizarea și funcționarea Centrului Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor "Larex" București sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului. Entitățile cu personalitate juridică din subordinea Autorității sunt prevăzute în anexa nr. 2. (2) Comisariatele regionale pentru protecția consumatorilor sunt organizate ca structuri teritoriale subordonate, cu competențe limitate teritorial, și sunt conduse de comisari-șefi, iar în anexa nr. 2 la pct.6 se menționează Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Muntenia (Ploiești), care grupează județele Prahova, Dâmbovița, Argeș, Ialomița, Călărași, G______ și Teleorman, cu sediul în municipiul Ploiești.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că apelanta-petentă se află într-o gravă eroare de interpretarea a acestor dispoziții, procesul-verbal de contravenție contestat fiind încheiat de agenți constatatorii din cadrul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Muntenia (Ploiești) în componența căruia intră și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș ai cărui angajați sunt agenții constatatorii care au întocmit procesul-verbal.

Tribunalul constată, astfel cum a reținut și instanța de fond că fapta contravențională contestată s-a comis în județul Argeș pe raza de competentă a Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Muntenia (Ploiești), prin urmare în mod corect a fost respinsă excepția necompetențe teritoriale a intimatei.

În privința contravenției reținute prin procesul-verbal contestat tribunalul constată că fapta este descrisă detaliat în anexa la procesul-verbal de contravenție, fiind respectate dispozițiile art.16 din OG nr.2/2012.

Din interpretarea disp. art.4 și art. 7 din contractul de credit încheiat de E_____ F_____, persoana care a sesizat-o pe intimată, cu S.C. ABN AMRO BANK antecesoarea apelanta –petentă se constată că împrumutul acordat împrumutatului E_____ F_____ a fost un împrumut cu dobândă variabilă. În acest sens este și graficul de rambursare în care la rubrica dobândă nu este indicată aceeași sumă, cum ar fi trebuit în cazul în care creditul era acordat cu dobândă fixe, ci sume diferite specifice contractelor cu dobândă variabilă.

Prin actul adițional nr. 383/20.09.2010 la art. 1.2. este detaliat modul de calcul al dobânzii și în al doilea paragraf al aceluiași articol se menționează că dobânda variază în funcție de indicele de referință (fila 120 verso).

La art. 68 din OUG nr.50/2010 se prevede că nu se solicită o compensație pentru rambursare anticipată în niciunul dintre următoarele cazuri:

a) rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept scop asigurarea riscului de neplată;

b) contractul de credit este acordat sub forma "descoperitului de cont";

c) rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.

În speța de față fiind în prezența unui contract cu dobândă variabilă, în mod corect s-a dispus sancționarea apelantei- petente pentru perceperea unui comision de 1% la rambursarea anticipată a creditului contractat de numitul E_____ F_____. Tribunalul constată că în mod greșit percepe apelanta-petentă atitudinea sa ca fiind una de clementă că ar percepe comision de doar 1%, ci nu 3% cum se prevede în contrat pentru rambursarea anticipată a creditului, în condițiile în care conform legislației în vigoarea și pe care are obligația să o respecte și conform contractului de credit încheiat cu E_____ F_____ nu are dreptul să perceapă comision sau orice altă sumă, pentru rambursarea anticipată a creditelor cu dobândă variabilă.

Prin urmare, în mod corect a menținut instanța de fond fapta contravențională constatată prin procesul-verbal de contravenție __________ xxxxxxx nr. 39/517/25.02.2014 întocmit de intimată.

În privința sancțiunii aplicate prin procesul-verbal și menținută de instanța de fond, tribunal apreciază ca fiind disproporțională cu scopul urmărit prin sancționarea acestei fapte.

La art. 50 alin.1 lit.c din OG nr.21/1992 se prevede că constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: c) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a) - f) , h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.

Prin procesul-verbal contestat s-a aplicat apelantei-petenta amendă în sumă de 20.000 lei, maximul prevăzut de textul sancționator.

Tribunalul apreciază că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicare unei amenzii în cuantum de xxxxx lei, apelanta-petentă fiind pentru prima dată sancționată pentru o astfel de faptă .

Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ. va admite apelul declarat de petenta U________ C_______ FINANCING IFN SA, va schimbă în parte sentința, în sensul că stabilește amenda la suma de 10.000 lei și va menține în rest sentința

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul formulat de petenta U________ C_______ FINANCING IFN SA, cu sediul în București, _______________________-25, __________, sector 1 împotriva Sentinței civile nr. 2774/24.03.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind A__________ N________ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA ARGES, cu sediul în P______, ____________________

Schimbă în parte sentința, în sensul că stabilește amenda la suma de 10.000 lei.

Menține în rest sentința.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.12.2015.

Președinte, S____ I_____ Ț____		Judecător, A____ A____
	Grefier, I____ B____

red.A.A.

dact.C.E.C./A.A.A-28.12.2015/4 exp.

jud.fond A.N______