ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 340/R/2014DOSAR NR. XXXXXXXXX/2013

Ședința publică din data de 3 martie 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:C____ M____ - judecător

B______ M______ L______ - judecător

S____ D_____- judecător

F_____ L____ - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către împotriva petentul Ș________ V_____ împotriva sentinței civile nr. 2575/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX(judec. fond A_____ C____)

La apelul nominal făcut in ședința publică, la prima și a doua strigare, lipsă părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

P___ sentința civilă nr. 2575/2013 a Judecătoriei D___ s-a respins plângerea formulată de către petentul Ș________ V_____, fiind menținut procesul-verbal de contravenție.

Pentru a pronunța această această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/14.11.2012, petentul Ș________ V_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 04.11.2012, ora 11,22, autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor art. 17 : „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Se va avea în vedere că, potrivit Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie dată în recursul în interesul legii cu privire la sfera cauzelor de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța supremă a făcut o interpretare restrictivă a situațiilor în care actul constatator este lovit de nulitate absolută, acestea fiind strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

Din analiza conținutului actului atacat, raportat la susținerile petentului precum și din oficiu, reiese că fapta contravențională a fost descrisă clar de către agentul constatator, de asemenea locația și data comiterii acesteia. Totodată, contravenientul este individualizat corespunzător, cu toate mențiunile prevăzute de lege.

În ce privește calitatea emitentului de a aplica sancțiunea contravențională, se reține că potrivit disp. art. 9 din OG nr. 15/2002 – „(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre:

a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.;

b) personalul imputernicit de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, in numele Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.;

c) politia rutiera, in situatia cand efectueaza controlul existentei rovinietei valabile, fara personalul mentionat la lit. a) si b);

d) personalul politiei de frontiera care isi desfasoara activitatea in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a Romaniei, impreuna cu personalul prevazut la lit. a).

(2) Incepand cu data de 1 august 2010, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reteaua de drumuri nationale din Romania, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei.

(3) In cazurile prevazute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contraventiei se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administratiei si Internelor - Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor sau a conducatorului auto, in cazul utilizatorilor straini.”

Raportat la textul de lege antemenționat, se reține că procesul verbal a fost întocmit și emis în mod legal, de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.

Cu privire la motivul de nulitate a procesului verbal constând în lipsa semnăturii agentului constatator, instanța are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 potrivit cărora în înțelesul legii „2. înscris în forma electronica reprezintă o colectie de date în forma electronica între care exista relații logice și functionale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;

3. semnatura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare;”

Totodată, în art. 5 din același act normativ se dispune că “Înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnatura privată”., iar în art. 7 se arată că “În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerinta dacă i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. P___ urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenție, care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.

P___ urmare, procesul verbal a fost întocmit și semnat de către agentul constatator calificat în acest sens în baza certificatului atașat dosarului, cu o valabilitate de 1 an. Faptul că la momentul surprinderii în trafic a autovehiculului petentului, de camerele foto cu ANPR (sistem de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare), agentul constatator nu ar fi avut calificarea necesară constatării contravenției nu prezintă relevanță întrucât consultarea bazei de date unde s-a înregistrat și stocat informația cu privire la săvârșirea contravenției s-a făcut la o dată când era calificat pentru această activitate. În procesul verbal s-a menționat, de asemenea, funcția persoanei care a întocmit actul sancționator, aceea de “agent constatator”, nefiind obligatoriu ca acesta să dețină și o altă funcție în organigrama intimatei.

Critica referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind semnarea procesului verbal de către contravenient sau martor asistent sau privarea acestuia de dreptul de a face obiecțiuni ori lipsa consemnării datelor de identificare ale persoanei contraveniente, este de asemenea, neîntemeiată.

Potrivit art. 9 al. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002 „Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor”.

Având caracter special, aceste dispoziții legale derogă de la cele de drept comun, respectiv OG nr. 2/2001, și înlătură obligativitatea consemnării prezenței unui martor asistent la încheierea procesului verbal în cazul întocmirii acestuia în lipsa contravenientului, astfel că nu se pune problema nulității procesului verbal sub acest aspect. Această concluzie este dată de interpretarea sistematică a acestor dispoziții cu cele ale art. 19 din OG nr. 2/2001, care impun prezența unui martor pentru a confirma încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului sau refuzul ori imposibilitatea acestuia de a semna procesul verbal. Ori, dacă art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prevede posibilitatea încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului, este logic că prezența unui martor nu mai este necesară, acesta putând doar constata modalitatea de încheiere a actului sancționator în lipsa contravenientului, ceea ce este prevăzut oricum de lege. Este adevărat că prin oprirea în trafic, petentul ar fi avut posibilitatea să prezinte agentului constatator rovinieta valabilă, dacă a deținut-o; însă nimic nu l-a împiedicat să prezinte și în fața instanței documentul de plată al tarifului de utilizare al drumurilor, pentru a demonstra că susținerile sale privind deficiența sistemului SIEGMCR sunt reale și că sancționarea sa s-a făcut în mod netemeinic.

Pentru privarea petentului de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

P___ urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 coroborat cu art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că atâta timp cât petentul nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acesteia. Astfel, din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 04.11.2012, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865 m Săcămaș, județul Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

În speță, petentul nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată. Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG nr. 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

În ce privește individualizarea sancțiunii, este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel ca autovehiculul său să circule fără a avea achitat tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen petentul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a dispus nulitatea absolută a procesului-verbal, motivat de faptul că nu este semnat de agentul constatator, potrivit art. 17 din OG 2/2001, semnătura electronică fiind aplicabilă numai înscrisurilor în formă electronică destinate a fi citite prin program informatic.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând sentința atacată din prisma motivelor invocate, precum și în temeiul prev. de art. 304/1 Cod procedură civilă Tribunalul constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod just, că procesul-verbal îndeplinește condițiile de formă, prev. sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.

Procesul verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de agent constatator angajat al C_____ SA CESTRIN, cu certificatul nr. xxxxxxxxxxxx034B 51-din data de 22.12.2010 emis de Certsing SA – furnizor de servicii de certificate acreditat conform legii.

Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au suscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală; cele constatate în procesul verbal corespund întru-torul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

Întrucât art. 17 din OG nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contavenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electonice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de către recurentul petent Ș________ V_____ împotriva sentinței civile nr. 2575/2013 pronunțată de Judecătoria D___, jud. Hunedoara.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 03.03.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C____ M____ B______ M______ L______ S____ D_____

GREFIER,

F_____ L____

2 EX./05.06.2014

C.M./S.E.D.

(judecător fond C____ A_____)