La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1249 din 03 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis, în parte, plângerea contravențională introdusă de contravenienta ___________________ contradictoriu cu agentul constatator I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier ISCTR – I____________ Teritorial nr.3 Zona N-E Suceava și în consecință: s-a înlocuit sancțiunea de 25.000 lei aplicată contravenientei _____________________ Candreni, prin procesul - verbal de contravenție ISCTR xxxxxxxx din 12 mai 2014 încheiat de organele ISCTR – I____________ Teritorial nr. 3, Zona N - E Suceava, cu sancțiunea „avertisment”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul - verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx din 12 mai 2014 încheiat de către organele ISCTR sector 1 București - I____________ Teritorial nr.3 Zona N- E Suceava, i-au aplicat contravenientei ______________________ N____, __________________________ amendă de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 61 alin.1 lit.p din OG 43/1997 cu modificările și completările ulterioare.

La data de 09 mai 2014, orele 18,50, pe DN 17, km.176+600 din localitatea Pojorîta a fost oprit și verificat prin cântărire ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX și remorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, utilizat de către Arinașul SRL condus de Doroftiesei C_________ în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri și în urma verificărilor efectuate s-a constatat „efectuarea de transportul de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 și 3 la prezenta ordonanță, astfel: în urma verificărilor prin cântărire, conform tichetului de cântar nr.16/09.04.2014 s-a constatat depășirea masei totale admise de 53,40 tone față de 40 tone legal admisă și depășirea masei maxime admise pe axa dublă motoare de 24,05 tone față de 19 tone legal admisă și a axei simple nemotoare de 0,85 tone față de 10 tone legal admisă.

Martorul audiat în cauză a susținut că la data menționată în procesul – verbal el era conducătorul auto ce a transportat cantitatea de material lemnos din localitatea Poiana N____ la SC Holzindustrie ________________ Rădăuți, iar în jurul orelor 18,50 la __________________________________ întâmpinat de către un echipaj al intimatei care i-a spus să-i urmeze într-o parcare pentru a efectua un control de rutină asupra mașinii.

În momentul în care a ajuns în parcarea de pe DN 17 la km.176+600 m. a fost tras pe dreapta și i s-a comunicat să aștepte să vină un alt echipaj dotat cu cântarul pentru verificarea masei lemnoase, lucru care s-a întâmplat după vreo 40 de minute, când s-a procedat la cântărirea încărcăturii mașinii.

Martorul a susținut că nu i s-a adus la cunoștință că s-ar fi constatat vreo neregulă în ceea ce privește materialul lemnos și ținând seama că a staționat mai mult de o oră și jumătate în parcarea respectivă, iar în momentul în care a ieșit din Municipiul Câmpulung Moldovenesc a făcut și op pană la roată a ajuns târziu la locul de destinație și întrucât timpul afectat transportului – conform celor menționate în diagramă – era depășit - a fost nevoit să lase mașina la societatea sus menționată întrucât era vineri seara, după care s-a deplasat cu un alt coleg la domiciliu și s-a întors la Rădăuți luni dimineața când mașina a fost descărcată.

În același timp martorul a menționat că materialul lemnos se încarcă direct din pădure, din partida dată spre exploatare fără să existe vreo cântărire prealabilă, ci doar se face o apreciere vizuală, în sensul că o cantitate de 600 – 800 kg. masă lemnoasă este echivalentul a unui m.c., însă în momentul în care se intră pe poarta fabricii cât și la ieșire mașina încărcată și respectiv descărcată este cântărită și în funcție de aceasta se apreciază cantitatea de material transportată, cu atât mai mult cu cât, întregul material lemnos transportat este măsurat electronic.

Referitor la parcarea unde s-a efectuat cântărirea martorul a susținut că locul respectiv nu este chiar plan, întrucât - pe de o parte drumul este înclinat ușor, fiind pantă și - în același timp – este înclinat și pe partea dreaptă a drumului (în partea dreaptă a sensului lui de mers).

De asemenea, martorul a precizat că atât parcarea cât și locul de descărcare al materialului lemnos de la societatea beneficiară sunt monitorizate video, iar în momentul în care se procedează la cântărire conducătorul auto coboară din mașină.

Mai mult decât atât martorul a susținut că din câte cunoaște între cantitatea de material lemnos înscrisă pe avizul de însoțire și cea constată la descărcare nu există diferențe.

În raport de probele administrate în cauză instanța de fond a constatat că în ceea ce privește valabilitatea întocmirii procesului – verbal, nu sunt motive care să conducă la anularea acestuia.

Potrivit prevederilor art.16 alin.6 din OG 2/2001 „în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul – verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă”, iar conform art.19 alin.1 din același act normativ „procesul – verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul – verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.

Articolul 17 din OG 2/2001 determină condițiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută, precizând expres că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.

Așadar, în raport de aceste precizări, instanța de fond a considerat că agentul constatator a întocmit procesul – verbal în conformitate cu prevederile legale, încât nu există nici un motiv care să conducă la nulitatea acestuia.

Procesul - verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.

Potrivit dispozițiunilor art.249 din codul de procedură civilă „cel care face o susținerile în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar conform art.250 din același cod „dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”.

Prin urmare, procesul - verbal de contravenție se bucură de „o prezumție de legalitate”, câtă vreme acest lucru nu a fost răsturnat printr-o probă contrară.

Prin Hotărârea din 31 martie 2008 dată în cauza A_____ împotriva României CEDO a statuat că „sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului” și, prin urmare, este greșit ca să se inverseze sarcina probei privind prezumția de legalitate și temeinicia procesului - verbal.

În același timp s-a precizat că în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept „penală”, a unei astfel de garanție, destinată să restabilească echilibru dintre presupușii autori ai faptelor ilegale și autoritățile chemate să-i urmărească și să-i pedepsească, cauza trebuie judecată echitabil, astfel cum prevăd art.6 din Convenție ( prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului ).

Așadar, s-a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului - verbal de contravenție, este o prezumție „lipsită de rezonabilitate”, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care și prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri în fața autorităților încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, care are ca finalitate – cum s-a arătat mai sus – nu de a înlătura prezumțiile ( inclus cea de legalitate ) din materie contravențională, ci de a le include în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul de apărare.

În raport de aceste aspecte trebuie menționat că nu sunt indicii că reprezentanții agentului constatator ar fi procedat la o măsura incorectă a cantității de material lemnos transportat, câtă vreme însăși conducătorul auto al vehiculului (angajat al societății) a confirmat că în momentul încărcării materialului lemnos în mașină, din pădure, nu se fac o cântărire a acestuia, ci se face o evaluare vizuală, prin apreciere.

Așadar, nu sunt motive care să conducă la faptul că cele înserate în cuprinsul procesului – verbal nu ar corespunde realității, încât procesul – verbal se consideră legal întocmit.

Cât privește susținerea contravenientei referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța de fond a constatat că aceasta întemeiată.

Potrivit art.5 alin.5 din OG 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar conform și art.7 alin.2 din același act normativ „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.

Prin articolul art.21 alin.3 din OG 2/2001 se menționează că sancțiunile se aplică gradual în limitele prevăzute de actul normativ, iar în efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.

Ținând seama de modul și împrejurările în care fapta a fost comisă, că aceasta se află la prima abatere, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este prea severă, încât, plângerea fiind întemeiată, sub acest aspect a fost admisă, în parte și - în temeiul art.6 și 7 coroborat cu art.34 din OG 2/2001 - a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER-I.S.C.T.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a făcut o motivare contradictorie față de cele dispuse în cauză, reținând că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 aceasta nu corespunde gradul redus de pericol social al faptei descrise în procesul verbal, apărând ca excesivă, în contextul evocat, precum și faptul că aplicarea unei sancțiuni nepecuniare este susceptibilă de a atrage în mod real atenția reprezentantului petentei asupra necesității imperioase de conformare în raport de cerințele legale, iar pentru aceste considerente, instanța a admis, în parte, plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii de 25000lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Apelantul consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997, iar fapta ca realitate concretă, realizează într-o măsură și într-un mod distinct, fapta contravențională este delimitată corect a existat, este constatată și sancționată în mod just, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997, petenta nu poate fi exonerată de răspundere pentru că procesul verbal de contravenție este temeinic și este întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001.

Așa cum a arătat și la instanța de fond și prin documentele anexate, petenta intimată a săvârșit la momentul controlului mai multe abateri în ceea ce privește greutățile admise, respectiv depășirea masei totale maxime admise, respectiv a maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele 2 și 3 din OG nr. 43/1997, de 40 tone cu 3,40 tone, rezultând în urma cântăririi 43,40 tone, depășirea masei pe axa dublă motoare de 24,05 tone față de 19 tone legal admisă cu 5,05 tone, respectiv a axei simple nemotoare de 10,85 tone, față de 10 tone legal admisă, depășirea masei pe axa simplă nemotoare de 10,85 tone, față de 10 tone legal admisă.

În acest sens, apelantul este de părere că nu se impunea admiterea în parte a plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate petentei, cu sancțiunea avertismentului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05 octombrie 2015, petenta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării a arătat că apelul declarat este neîntemeiat, întrucât din motivarea acestuia nu reiese nici un motiv de netemeinicie sau nelegalitate a hotărârii atacate.

Susține fără temei apelantul că, fapta reținută în sarcina petentei nu ar fi susceptibilă a fi sancționată cu avertisment și că dispozițiile legale incidente ar prevedea doar sancțiunea amenzii, criticând și sub acest aspect sentința instanței de fond.

Din analiza sentinței civile apelate, contrar susținerilor apelantei, că instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat și a stabilit că procesul verbal este legal întocmit. A reținut însă instanța de fond, în mod temeinic și legal că în cauză sunt aplicabile disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și disp. art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Având în vedere aceste dispoziții legale, aplicabile în speța de față, precum și modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, instanța de fond a apreciat în mod temeinic că fapta este de un pericol social scăzut, astfel încât sancțiunea aplicată este mult prea severă în raport de circumstanțele săvârșirii faptei și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Faptul că reprezentantul petentei a înțeles dimensiunea reală a gradului de pericol social al faptei, rezultă și din atitudinea procesuală a acestuia, care deși a invocat în apărare aspecte prin care a dovedit inexistența faptei în accepțiunea sa, după pronunțarea hotărârii prin care s-a reținut existența faptei contravenționale și s-a stabilit în sarcina sa o sancțiune mai ușoară, nu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Prin procesul - verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx din 12 mai 2014 încheiat de către organele ISCTR sector 1 București - I____________ Teritorial nr.3 Zona N- E Suceava, i-au aplicat contravenientei ______________________ N____, __________________________ amendă de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 61 alin.1 lit.p din OG 43/1997 cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că la data de 09 mai 2014, orele 18,50, pe DN 17, km.176+600 din localitatea Pojorîta a fost oprit și verificat prin cântărire ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX și remorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, utilizat de către Arinașul SRL condus de Doroftiesei C_________ în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri și în urma verificărilor efectuate și s-a constatat „efectuarea de transportul de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 și 3 la prezenta ordonanță, astfel: în urma verificărilor prin cântărire, conform tichetului de cântar nr.16/09.04.2014 s-a constatat depășirea masei totale admise de 53,40 tone față de 40 tone legal admisă și depășirea masei maxime admise pe axa dublă motoare de 24,05 tone față de 19 tone legal admisă și a axei simple nemotoare de 10,85 tone față de 10 tone legal admisă.

Apelantul a criticat prin cererea de apel formulată soluția instanței de fond în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Referitor la critica formulată tribunalul constată că aceasta este neîntemeaită întrucât instanța de fond a individualizat în mod corect sancțiunea prin raportare la criteriile prev. de art. 21 alin.1 din O.G nr.2/2001 modif., constatând că se impune aplicarea sancțiunii avertisment față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale contravenientei, respectiv faptul că petenta se află la prima abatere, iar sancțiunea aplicată este foarte severă.

Împrejurarea că textul legal ce stabilește sancțiunea pentru fapta comisă prevede limite ridicate ale amenzii nu înlătură de plano aplicarea sancțiunii cu avertisment, ci individualizarea sancțiunii trebuie să se realizeze conform dispozițiilor legale.

În plus, dacă legiuitorul ar fi apreciat că gradul de pericol social al acestor contravenții este atât de ridicat încât să nu poată fi aplicată sancțiunea avertismentului, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și prevederile art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR-I____________ TERITORIAL NR. 3 ZONA N-E SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________________. 16, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1249 din 03 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind ___________________>cu sediul în _____________________. Dorna Candrenilor, nr. 801, jud. Suceava.