DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.320A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.06.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: M_____ E_____

JUDECĂTOR: A____ D_________

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul A____ M_____ F______ împotriva sentinței civile nr.7749/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 03.06.2013 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petentul A____ M_____ F______, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala ___________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 05.11.2012 de agent constatator din cadrul Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier , prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție apreciind că acesta nu corespunde realității.

In motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece nu a avut posibilitatea de a face obiectiuni A mai arătat ca fapta retinută in sarcina sa nu există deoarece nu a transportat mai multe persoane decat numarul locurilor inscrise in certificatul de inmatriculare

In drept petentul a invocat disp. OG nr.2/2001 si H.G nr.69/2012.

În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat.

Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

In cadrul procedurii prealabile, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate. De asemenea intimatul a arătat că fapta a fost constatată personal de agentul constatator, prin propriile simțuri.

La termenul de judecată din data de 13.11.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 7749/27.11.2013, Judecătoria Corentu a respins plângerea ca neîntemeiată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 05.11.2012 de agent constatator din cadrul Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier petentul A____ M_____ F______,a fost sancționat contravențional potrivit art. 4 pct.72 din HG nr.69/2012, cu amendă în cuantum de 8000 de lei reținându-se în sarcina sa că, la data de 01.06.2012, orele 07.10 pe DN601,localitatea Ciorogarla, jud. Ilfov, a fost oprit și verificat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de petent, ce efectua transport rutier public de persoane, respectand obligatia de a transporta persoane doar in limita numărului de locuri pe scaune încris în certificatul de inmatriculare si de clasificare. Acesta transporta unsprezece persoane peste numarul de locuri.

Potrivit art. 4 din HG nr.69/2012 „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: (…) 72. nerespectarea de către conducătorii auto angajati ai întreprinderii de transport rutier /operatorul uide transport rutier, in cont propriu, a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare.”

De asemenea, conform art. 7 din HG nr.69/2012” (1) Contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei. (2) Sancțiunile contravenționale se aplică: a) conducătorului auto roman sau străin, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct.13 și 72-76.”

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

Cu privire la lipsa posibilității de a face obiecțiuni, instanța constată că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Nerespectarea acestor dispoziții atrage este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, a fiind obligat să facă dovada vătămării.

Astfel, potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din XXXXXXXXXX, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.

Instanța a constatat că a nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.

De asemenea a nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.

În plus, acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 4 pct.72 din HG nr.69/2012 și sancționate de art. 7 din HG nr.69/2012.

Instanța a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.

Astfel, instanța a reținut că nu a fost răsturnată prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal, sarcina probei apartindu-i petentului conform art. 249 C.p.c.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 7 din HG nr.69/2012.

Sustinerea petentului cu privire la faptul ca nu a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa nu poate fi retinuta, deoarece autobuzul are capacitatea de 28 de locuri, 14 pe scaune si 14 in picioare, nu poate fi retinuta.

Contraventia retinuta in sarcina petentului sanctioneaza tocmai nerespectarea de către conducătorii auto angajati ai întreprinderii de transport rutier /operatorul uide transport rutier, in cont propriu, a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 8000 lei, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr.7749/27.11.2013, a formulat apel petentul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelat și admiterea plângerii prin anularea procesului verbal de contravenție contestat.

În motivarea apelului s-a arătat că în virtutea principiului aflării adevărului și a rolului activ al judecătorului, pentru a da o hotărâre justă asupra cauzei, instanța de fond avea obligația să dispună și încuviințarea probei testimoniale și audierea martorului C______ I____.

În opinia apelantului, prin neîncuviințarea probei testimoniale solicitată, instanța de fond nu numai că a leza dreptul său la un proces echitabil, dar a u fost grav încălcate principii procesual civile și norme europene.

Apelantul a mai arătat că instanța de fond avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor deciziei 10/2013 a ÎCCJ prin care s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului – verbal de afișare la domiciliul sau sediului contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, ori în cazul de față, această obligație a agentului constatator nu a fost îndeplinită, astfel încât în raport cu disp. art. 39 alin. 2 pct. 4 din OG nr. 2/2001 a intervenit prescrierea executării sancțiunii.

Apelantul a mai arătat că potrivit corpului 8 tabelul B al Cărții de identitate a autovehiculului cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, categoria Autobuz, marca IVECO, număr de identificare ZCFCxxxxxxxxxxxx4, modificată în urma carosării, capacitatea autovehiculului este de 28 de locuri din care 3 locuri în față, 14 locuri pe scaune și 14 locuri în picioare.

De asemenea, la secțiunea „Omologare de tip pentru circulație” din cuprinsul Cărții de identitate a autovehiculului, reprezentantul Registrului Auto Român a confirmat prin semnătură și ștampilă faptul că vehiculul având datele prezentate în tabelul B corespunde reglementărilor privind admiterea în circulație pe drumurile publice.

Apelantul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul față de împrejurarea că aplicarea sancțiunii aplicate nu este proporțională cu gravitatea faptei, aceasta reprezentând un pericol social redus, având în vedere omologarea autovehiculului de către RAR la capacitatea maximă.

În drept au fost invocate disp. art. 466-482 NCPC.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.04.2014, intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Intimatul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, procesul de constatare a contravenției făcând dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept a faptei până la proba contrarie, fiind întocmit cu respectare normelor legale imperative prev. de O.G. 2/2001.

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatarea a contravenției făcând dovada deplină a celor înscrise în acesta până la proba contrarie.

Intimatul a mai arătat că instanța de fond a respins în mod corect susținerea petentului cu privire la faptul că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, deoarece autobuzul are capacitatea de 28 de locuri, 14 pe scaune și 14 în picioare, petentul fiind sancționat tocmai pentru nerespectarea obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare.

Cu privire la susținerile petentului cu privire la comunicarea procesului verbal prin procedura afișării respectiv intervenirea prescrierii executării, intimatul a arătat că nu pot fi reținute, deoarece comunicarea procesului verbal a fost îndeplinită în mod legal și cu respectarea prevederilor din OG 2/2001, iar petentul a intrat în posesia acestuia în termenul legal de 15 zile.

În drept au fost invocate disp. art. 205 și următoarele din N.C.PC.

Analizând apelului civil de față, prin prisma criticilor invocate si a probatoriului administrat, Tribunalul constata următoarele:

Cu privire la audierea martorului C______ I____ (mentionat in procesul verbal de afisare a actului sanctionator) tribunalul retine ca desi prin plangere se solicitase aceasta proba, la termenul cand s-au discutat probele, petentul prezent personal nu a solicitat audierea martorului; ca atare, sustinerea apelantului este neintemeiata intrucat pe de o parte, procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii, iar pe de alta parte, pentru a fi admisibila proba testimoniala, partea avea obligatia de a indica adresa martorului conform art.194 NCPC, lucru pe care nu l-a facut.

A doua critica a apelantului cu privire la modalitatea de comunicare este neîntemeiata întrucât in speța nu se aplica Decizia ICCJ nr.10/2013 care a devenit obligatorie de la data publicării sale in Monitorul Oficial al Romaniei, respectiv 23.07.2013, deci ulterior întocmirii procesului verbal încheiat la 05.11.2012 si comunicat prin afișare la 05.12.2012. Ca atare, pana la publicarea recursului in interesul legii, era necesara si suficienta oricare dintre cele doua modalitatea prevăzute de art.27 teza I din OG nr.2/2001- comunicare prin posta cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul contravenientului. In speta, comunicarea procesului verbal de contravenție s-a făcut prin afișare la domiciliul petentului, sens in care a fost încheiat un proces verbal, fiind astfel respectate prevederile art.27 teza I din OG nr.2/2001.

Deci nu se poate retine niciun motiv de nulitate a procesului verbal dedus judecatii.

Cu privire la temeinicia actului sancționator, criticile apelantului sunt neîntemeiate in condițiile in care s-a reținut ca acesta desfasura activitate de transport rutier public de persoane, iar la momentul controlului transporta 11 calatori peste numărul de locuri si nu a eliberat bilete de calatorie.

Este adevarat ca in certificatul de inmatriculare al autobuzului cu nr.B-42-XX2 este prevazut ca vehiculul are un numar total de 28 locuri (14 pe scaune si 14 in picioare) dar potrivit legii - art.135 OMTI nr.980/2011 – conducatorii auto angajati ai intreprinderilor/operatorilor de transport rutier, au obligatia sa transporte persoana doar in limita numarului de locuri pe scaune inscris in certificatul de inmatriculare. Ca atare, numarul maxim de calatori pe care petentul putea sa il transporte era de 13. In speta, astfel cum s-a retinut de agentul constatator si cum însuși conducătorul a recunoscut si semnat pe verso-ul foii de parcurs depusa la fila 47 dosar de fond, acesta transporta 11 calatori peste numărul de locuri pe scaune si nu le-a eliberat bilete de calatorie.

Concluzionând, tribunalul apreciază ca petentul, prin probele administrate, nu a făcut dovada unei situații de fapt, contrara celei descrise de agentul constatator, astfel ca fapta a existat, a fost savarsita de petent si constituie contravenția prevăzuta de art.4 pct.72 din HG nr.69/2012, respectiv nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate, tribunalul retine ca petentului i-a fost aplicata o amenda de 8.000 lei cu posibilitatea achitarii in 48 de ore, a sumei de 4.000 lei. Sanctiunile stabilite de legiuitor in materia transporturilor rutiere vizeaza gradul de pericol social ridicat al faptelor ce pot fi savarsite precum si necesitatea responsabilizării operatorilor de transport rutier si a angajatilor acestora. Raportat la aceste aspecte si avand in vedere ca apelantul nu a dovedit ca este in imposibilitate materiala pentru a achita amenda aplicata, tribunalul va aprecia ca fiind corecta retinerea primei instante in sensul ca nu se impune inlocuirea amenzii cu avertisment.

Pentru considerentele expuse, in baza art.480 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelantul A____ M_____ CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în ___________________, ____________________________, împotriva sentinței civile nr.7749/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER, cu sediul în București, sector 1, Piața Presei Libere, nr. 1, corp D1, __________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2014.

Președinte Judecător Grefier

M_____ E_____ A____ D_________ L_______ I___

Concept red. gref. L.I

Red. Jud: D.A./ 4ex

Jud.fond :B____ M______- Jud. /Cornetu