ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 294/A/2014 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 19 mai 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:D_____ I___- judecător

C____ M____- judecător

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________ împotriva sentinței civile nr. 4866/6.12.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond M_______ T______).

La apelul nominal făcut in ședința publica , a răspuns pentru intimata- intervenientă dl. Cotârla A_____, presedintele asocietației, care se legitimează cu CI ________ nr. xxxxxx, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul intimatei interveniente depune la dosar un CD și arată că nu are alte cererii de formulat.

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Reprezentantul intimatei interveniente solicită admiterea apelului și menținerea procesului verbal întocmit de I__ H________ ca temeinic și legal, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4866/2013 a Judecătoriei D___ s-a admis în parte plângerea formulată de către petentul C___ G_______, s-a anulat în parte procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/03.07.2013, fiind exonerat petentul de executarea sancțiunii complementare, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către intervenienta Asociația de P__________ nr.50.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/3.07.2013 întocmit de I__ H________ s-a constatat că în data de 23.04.2013, în timp ce manevra cu spatele autotutilitara marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu s-a asigurat corespunzător și a acroșat stâlpul parcării amenajate de locatarii din blocul S situat pe __________________________-a constatat că petentul nu s-a prezentat la poliție în termenul de 24 de ore pentru a comunica producerea accidentului și pentru a se întocmi documentele de constatare.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravențiile prevăzute de art. 54 alin.1 și art.79 alin.1 lit.b din RA OUG nr. 195/2002, fiind sancționat cu avertisment, 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei, 3 puncte de penalizare precum și cu reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, conform prevederilor art. 100 alin.2 și art.100 alin.3 lit.g din OUG nr. 195/2002.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și teminiciei procesului verbal, instanța a costatat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, instanța apreciază că toate criticile petentului vizează aspecte privitoare la individualizarea sancțiunii aplicată prin procesul verbal, fără a învedera obiecțiuni referitoare la legalitatea acestuia.

În ceea ce privește temeiul de drept indicat în cuprinsul procesului verbal, respectiv art. 54 alin.1, art. 79 alin.1 lit.b din HG nr. 1391/2006, instanța a reținut de asemenea că nici încadrarea juridică a faptei contravenționale nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, iar în cauză nu se poate constata o încălcare a principiului legalității actului constatator. Fiind deopotrivă incident un motiv de nulitate relativă, subordonat cerinței existenței unei vătămări, instanța a constatat că aceasta vătămare nu a fost invocată de petent și nici nu rezultă din circumstanțele de fapt expuse de acesta. Textele de lege indicate în procesul verbal privitoare atât la încadrarea juridică a faptei (art. 54 alin.1 din RA OUG nr. 195/2002 în loc de art. 54 alin.1 din OUG nr. 195/2002) cât și la sancțiunea principală (art. 102 alin.2 din OUG nr. 195/2002) permit atât contravenientului să cunoască fapta ce i se impută și consecințele ei cât și instanței să efectueze controlul de legalitate al procesului verbal, neputând fi reținută vreo vătămare adusă petentului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la fapta contravențională de a nu se fi asigurat în timp ce manevra autoturismul cu spatele, instanța a reținut precizările făcute de petent în cererea de chemare în judecată, care se coroborează cu declarația dată în fața organelor de poliție în data de 3.07.2013 (fila 20) precum și cu cele reținute în procesul verbal (fila 19) sub aspectul dinamicii producerii accidentului. Astfel, în timp ce petentul manevra autoutilitara cu spatele a acroșat cu partea din dreapta față stâlpul de susținere a copertinei unui parcări amenajate de Asociația de P__________ nr. 50. Impactul frontal a fost confirmat atât de petent cât și de cei doi martori audiați în prezenta cauză (fila 39, 40) care au precizat că, în urma accidentului „acoperișul copertinei nu mai era drept ci îndoit” și „nu mai putea fi folosit, necesitând reparații”.

În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 54 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, ”conducătorul de vehicul care (...) urmează să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”, iar potrivit art. 100 alin.2 rap. la art. 108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.195/2002 ”se aplică 3 puncte de penalizare pentru săvârirea nerespectarea regulilor privind manevra de mers înapoi.”

In concreto, din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă că petentul a efectuat o manevră de mers cu spatele, context în care a acroșat cu partea din dreapta față a autoutilitarei stâlpul de susținere al unei parcări amenajate, perturbând astfel circulația.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că pentru această faptă petentul a fost sancționat cu avertisment, sancțiune care corespunde exigențelor legislative prevăzute în art. 7 și art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001. Raportat la împrejurările în care a fost reținută săvârșirea faptei contravenționale, instanța a menținut această sancțiune, apreciind că este proporțională cu gradul de pericol social pe de o parte al faptei și pe de altă parte al petentului. Astfel, din descrierea făcută de petent, dar și din relatările martorilor rezultă că din cauza spațiului îngust de manevră dar și din pricina unei neatenții din partea conducătorului auto, în timpul efectuării unei manevre cu spatele, acesta a acroșat stâlpul de susținere al parcării. În consecință, împrejurările de fapt îl recomandă pe petent pentru aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul.

Cu privire la fapta contravențională având ca obiect neprezentarea în termen de 24 de ore la organele de poliție pentru a declara accidentul, instanța a reținut în drept că art. 79 alin.1 lit. b din OUG nr. 195/2002 stabilește în sarcina conducătorului auto ”obligatia de a se prezenta in termen de 24 de ore la unitatea de politie pe raza careia s-a produs accidentul, pentru intocmirea documentelor de constatare.”, enumerând în alin.2 și două situații de excepție. Totodată, art. 100 alin.3 lit.g din OUG nr.195/2002 ”constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art.79 alin.(2)”.

În fapt, având în vedere principiile sus menționate și evaluând materialul probator administrat în cauză, coroborat cu poziția procesuală a petentului exprimată în cuprinsul plângerii, instanța a constatat că petentul a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat în modalitatea descrisă în procesul verbal, neputând fi reținute în cauză nici una din ipotezele de excepție prevăzute de art. 79 alin.2 din actul normativ de referință, astfel că actul constatator se bucură de forță probantă absolută în ceea ce privește existența faptei și a identității persoanei care a săvârșit-o.

Astfel, instanța a reținut din cererea introductivă formulată de petent că ulterior producerii accidentului, petentul a ajuns la o înțelegere cu numitul C_______ A_____, reprezentantul Asociației de P__________ nr. 50 căreia îi aparține parcarea amenajată și avariată de petent. Circumtanțe similare au fost prezentate și de numitul C_______ A_____ (fila 35) care a confirmat că inițial petentul i-a oferit suma de 500 lei cu care însă reprezentantul Asociației de P__________ nu a fost de acord, iar la următoarea întâlnire au convenit în alți parametri financiari, însă petentul nu a mai revenit. Instanța a apreciat că aceste împrejurări atenuează culpa petentului în săvârșirea acestei fapte contravenționale, în sensul că neprezentarea contraveninetului la organele de poliție în termenul de 24 de ore pentru a declara accidentul nu s-a datorat relei intenții a acestuia, rezultând din probele de la dosar că petentul a considerat că înțelegerea pe care a avut-o cu numitul C_______ A_____ suplinesc această procedură. Toate aceste aspecte confirmă faptul că prin săvârșirea faptei contravenționale petentul nu a urmărit eludarea dispozițiilor legale și nici erijarea de la eventuale sancțiuni, ci fapta a fost comisă fără intenție.

Totuși, din certificatul de pregătire profesională atașat la dosar (fila 7) instanța a constatat că petentul este șofer profesionist, împrejurare de natură să sporească expectanțele în materia cunoașterii legislației rutiere și a obligațiilor conducătorului auto și să îl responsabilizeze în mod suplimentar pe petent. Mai mult, din declarațiile martorei Horică N_______ reiese că autotutilitara prezenta avarii întrucât „se putea vedea în autoturism exact urma țevii acoperișului” astfel că apărările petentului conform cărora nu s-ar fi prezentat la poliție pentru că nu avea avarii nu se susțin.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, în cuantum de 300 lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile.

În speță, s-a reținut de către agentul constatator, dar și de către instanță, ca petentul a săvârșit contravenția prev. de art. 79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002 si sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g din OG nr. 195/2002, caz în care, potrivit concluziei desprinse din interpretarea coroborata a prevederilor legale enunțate anterior, devine incidentă aplicarea sancțiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o durata de 30 de zile, alături de cea principala a amenzii.

Instanța a aratat că, potrivit art. 95 din OUG nr. 195/2002, încalcarea dispozitiilor acestui act normativ, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă, ca sancțiune principală și, dupa caz, cu una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevazute la art.96 alin.(2).

Instanța a analizat principiul legalității sancțiunii care, potrivit prevederilor art 21 alin (3) din OG nr 2/2001: ”Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Totodată, dispozițiile art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 conform cărora, „soluționând plângerea, instanța hotărăște asupra sancțiunii”, se referă la posibilitatea instanței de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, în caz contrar instanța putând să micșoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancțiune mai gravă cu una mai puțin gravă, să înlăture o sancțiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancțiunile contravenționale. Limitarea strict la dispozițiile OG nr. 2/2001, fără a avea în vedere principiul general al dreptului la apărare, poate avea consecințe ireparabile pentru cel căruia i se aplică sancțiunea.

Libertatea de apreciere a instanței există în calificarea sancțiunii ca fiind o acuzație în materie penală sau nu, pentru a nu lipsi de eficiență orice proces-verbal de contravenție și a lăsa nepedepsite anumite fapte antisociale. O dată ce instanța a calificat sancțiunea ca o „acuzație în materie penală”, toate principiile care însoțesc această calificare trebuie respectate, nefiind la latitudinea judecătorului să aprecieze în ce limite funcționează acestea.

Individualizarea sancțiunii este un principiu procedural ce trebuie considerat aplicabil în materie contravențională datorită caracterului punitiv al sancțiunii. În Ordonanța nr. 2/2001 nu există dispoziții exprese privind modalitatea de constatare a contravențiilor sau garanții procedurale ale particularilor în timpul unei investigații privind respectarea legalității astfel încât vor fi considerate aplicabile dispozițiile constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care sunt respectate în cursul urmăririi sau cercetării penale.

Astfel, în ceea ce privește caracterul obligatoriu al sancțiunii complementare instanța a reținut interpretarea dată de ÎCCJ prin decizia nr. 74/2007 precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabǎu și P_______ contra României, cauza C______ și M_____ contra României precum și cauza Hirst contra Marii Britanii) conform cărora, restrângerea exercițiului drepturilor și libertǎților nu poate avea loc în mod automat, ci poate fi dispusǎ numai dacǎ există o nedemnitate și numai dacă este prevǎzutǎ de lege, urmǎrește un scop legitim, este necesarǎ și respectǎ principiul proporționalitǎții.

În speță, instanța a reținut că sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile în cazul neprezentării la organele de poliție în vederea întocmirii documentelor de constatare a accidentului este prevăzută de lege, are un scop legitim și este necesară dar, față de situația de fapt și de împrejurările cauzei aceasta nu este proporțională.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Cu toate acestea, instanța a avut în vedere situația de fapt reținută și expusă mai sus, respectiv că neprezentarea la organele de poliție nu a fost săvârșită cu intenția de a eluda prevederile legale, ci din convingerea că înțelegerea amiabilă cu reprezentantul Asociației de P__________ nr. 50 suplinește constatarea amiabilă la care face referire art. 79 alin.2 din OUG nr.195/2002. Cu privire la ansamblul circumstanțelor personale ale contravenientului, instanța va reține susținerile acestuia potrivit cu care permisul de conducere îi este necesar în desfășurarea profesiei, petentul fiind șofer profesionist, după cum rezultă și din certificatul atașat la dosar (fila 7). În acest context, instanța a apreciat că miza aplicării sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere este deosebit de mare și de importantă pentru petent, care ar risca pierderea locului de muncă și implicit a veniturilor din care își întreține familia. Instanța a subliniat că potrivit art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stari de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, or în speță nu s-a dovedit că persoana petentului prezintă o stare de pericol pentru ca sancțiunea complementară să își atingă finalitatea, respectiv preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de interveninetul Asociația de P__________ nr. 50, prima instanță a admis-o în parte.

Astfel, constatând culpa petentului în producerea accidentului și implicit în avarierea stâlpului de susținere a parcării aparținând intervenientului, instanța a admis cererea de intervenție sub aspectul producerii accidentului.

Relativ la petitul formulat de intervenient având ca obiect obligarea petentului la despăgubiri, instanța la respins ca inadmisibil. Pentru a stabili astfel, prima instanța a avut în vedere prevederile art. 31 și art. 34 din OG nr.2/2001 care stabilesc în unanimitate că în cadrul procedurii speciale a plângerii contravenționale nu pot fi analizate decât aspecte privitoare la legalitatea și temeinicia actului constatator și a sancțiunii aplicate, pretențiile subsecvente ce ar putea decurge din constatarea culpei petentului în producerea accidentului nu pot face obiectul prezentei cauze.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen intimatul I__ H________ solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii plângerii petentului.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea este greșită sub aspectul exonerării petentului de la executarea sancțiunii complementare. A mai arătat că procesul verbal se bucură de veridicitate și legalitate, fiind încheiat de un agent al statului.

Apelul este scutit de plata taxei de timbru.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu în baza disp. art.479-480 C.pr.civ. se rețin următoarele:

În conformitate cu disp. art.470 N. c.pr.civ. cererea de apel va cuprinde printre altele indicarea hotărârii atacate, iar lipsa acestora este sancționată cu nulitate potrivit art.470 alin.3 N.C.P.C.

Intimatul nu a indicat în cuprinsul cererii de apel nici numărul dosarului și nici numărul hotărârii, ci doar numele și prenumele petentului, indicând în schimb un alt număr de dosar și de hotărâre.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art.470 alin.1 și 3 din Noul cod de procedură civilă, se constată nul apelul formulat de către I__ H________.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul apelul formulat de către apelantul I__ H________ împotriva sentinței nr.4866/2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul H________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19.05.2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

D_____ IOANCOTEA M____

GREFIER

B_____ L____

CM/AA-4 ex.- 11.07.2014

( judecător fond M______ T______)