Cod operator: xxxxx
TRIBUNALUL S___ M___
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Ședința publică din 14 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE : P____ T_________ N____
Judecător : C____ R_____
Judecător : M____ L____
Grefier : F_____ A_______
/////////////////////////////////
Pe rol fiind judecarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal promovat de către recurenta-intimată PRIMĂRIA S___ M___, cu sediul în S___ M___, P-ța 25 Octombrie, ____________________ M___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 14.12.2012, pronunțată de Judecătoria S___ M___, în dosar cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul-petent C______ I___, cu domiciliul în S___ M___, ___________________/4, jud.S___ M___, având ca obiect plângere la contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, a răspuns intimatul personal, lipsă fiind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este la primul termen de judecată, că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, procedura este completă, după care;
Președintele completului de judecată verificând personal, constată că recursul este la primul termen de judecată, că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar procedura este completă, acordând cuvântul părții prezente.
Intimatul arată că a primit cererea de recurs, nu solicită amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat și nu a formulat întâmpinare la dosar. Întrebat fiind, mai arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune sau excepții de invocat, astfel că instanța ia act, închide faza probatorie și acordă cuvântul în cadrul recursului declarat.
Intimatul solicită respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fiind mulțumit cu această hotărâre.
Instanța apreciază că este lămurit recursul de față, astfel că declară închise dezbaterile, în baza disp.art.150, C.proc.civilă, rămânând în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.xxxxx/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria S___ M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea formulată de petentul C______ I___, cu domiciliul în S___ M___, _____________________. 50/4, jud. S___ M___, în contradictoriu cu intimatul Municipiul S___ M___, prin primar, cu sediul în S___ M___, ____________ Octombrie _______________________ M___ și s-a anulat procesul-verbal nr. 15 din data de 24.04.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal cu nr. 15/24.04.2012, întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul C______ I___ a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa că a demolat garajul din curtea imobilului situat în S___ M___, ____________________. Se mai menționează în procesul-verbal contestat că existența garajului este descrisă în expertiza tehnică întocmită în septembrie 2004, dar garajul nu figurează în cartea funciară a imobilului (fila 4).
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat:
Deși petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate al procesului verbal contestat, instanța a reținut că, potrivit art. 17 din OG 2/2001, lipsa faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia atrage nulitatea procesului-verbal, care se constată și din oficiu.
Analizând conținutul procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta nu cuprinde data săvârșirii faptei reținute în sarcina petentului.
Potrivit deciziei nr. 7/20.11.2000 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în cazul construcțiilor in curs de executare nu poate fi considerată ca data a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991.
Prin urmare, menționarea datei săvârșirii faptei - prin care se înțelege ori precizarea că lucrarea este în curs de executare ori data finalizării lucrării – are relevanță pentru calcularea termenului de prescripție pentru constatarea și aplicarea sancțiunii.
Deși în cauza de față, în sarcina petentului s-a reținut demolarea unui garaj, dispozițiile deciziei sus evocate sunt pe deplin aplicabile. Astfel, la fel ca în cazul construcțiilor finalizate, în situația demolării unei construcții data săvârșirii faptei este cea a terminării actului de demolare.
Având în vedere că, prin procesul-verbal contestat se arată că la data constatării faptei garajul nu se mai afla în curtea imobilului din S___ M___, ____________________, agentul constatator avea obligația de a menționa data la care garajul a fost demolat, care echivalează cu data săvârșirii faptei.
Ținându-se cont de faptul că data săvârșirii faptei reținute în sarcina petentului lipsește, în cauză devin incidente dispozițiile art. 17 OG nr. 2/2001, respectiv sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal.
Deși procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, având în vedere că petentul a înțeles să conteste procesul-verbal sub aspectul temeiniciei acestuia, instanța va analiza procesul-verbal și sub acest aspect.
Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO, dată fiind norma de incriminare, care este de aplicabilitate generală, precum și scopul pedepsei (de prevenire și de pedepsire).
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Este de subliniat faptul că, jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei (acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat, a-i permite petentului să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării).
Sub acest aspect, instanța a constatat că fapta imputată petentului nu a fost constatat de către agentul constatator direct, personal, prin propriile simțuri, ci în baza unor acte, dar cele constatate în procesul verbal nu sunt confirmate de dovezile în baza cărora s-a întocmit.
Astfel, deși din expertiza tehnică întocmită în dosarul cu nr. 810/2004 al Judecătoriei S___ M___ se menționează existența garajului (fila 63), care la data constatării faptei nu se mai afla în curtea imobilului din speță, din nicio altă probă administrată în cauză nu rezultă că petentul este cel care a demolat garajul. Constarea agentului s-a întemeiat pe o simplă prezumție care are la bază o procură judiciară din partea proprietarului tabular al imobilului. Or, din procura judiciară, autentificată sub nr. 2690/05.07.2001 de BNP D____ R_____ (fila 11) rezultă că petentul a fost împuternicit de către numitul Erni Wendelin să-l reprezinte în procesul deschis conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 03.03.xxxxxxxxxxxxx89, referitor la imobilul situat în S___ M___, ____________________. Ulterior, petentul a fost împuternicit de către moștenitorii defunctului Erni Wendelin ca să îi reprezinte în fața tuturor autorităților și în orice proces care este în legătură cu situația imobilului susmenționat, astfel cum rezultă din procura depusă la filele 69-70 din dosar.
Instanța a constatat că această prezumție, fără a fi coroborată cu alte probe, nu poate să conducă la concluzia că petentul a fost cel care a demolat garajul menționat în procesul-verbal contestat. Instanța a mai reținut că, deși intimatul a avut posibilitatea, nu a solicita administrarea altor mijloace de probe care să susțină veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal. Or, raportat la natura faptei reținute în sarcina petentului, intimatul ar fi putut propune audierea unor martori.
Într-o astfel de ipoteză, dat fiind că nu s-a putut stabili cu exactitate persoana care a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal contestat, funcționează principiul in dubio pro reo (aplicabil în speță raportat la natura faptei reținute în sarcina petentului). În aceste condiții, neputându-se indica cu certitudine autorul faptei, acesta nefiind surprins în momentul săvârșirii contravenției de către agentul constatator, actul sancționator nu se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar dubiul în ceea ce privește vinovăția petentului profită acestuia.
Pe cale de consecință, pentru motivele sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție încheiat în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta pârâtă PRIMĂRIA S___ M___, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Învederează că prin sentința civilă recurată, s-a anulat procesul-verbal de contravenție nr. 15/24.004.2012, prin care s-a aplicat amenda contravențională de 1.000 lei pentru demolare garaj în curtea imobilului situat în S___ M___, ____________________, fără a poseda autorizație de desființare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut nulitatea absolută a procesului-verbal raportat la incidența prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv pentru că nu a fost menționată în procesul-verbal contestat data săvârșirii faptei. Instanța de fond a reținut incidența acestor prevederi urmare a recursului în interesul legii prin decizia ÎCCJ nr. 7/2010, care prevede că „în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991." Această decizie a fost dată tocmai în interpretarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 50/1991 și nu sub aspectul obligativității de a menționa în procesul-verbal data săvârșirii faptei. Procesul-verbal contestat îndeplinește, sub aspectul formei și al conținutului, formularul prevăzut în Anexa 6 din Ordinul nr. 839/2009 - normele de aplicare ale Legii nr. 50/1991, astfel cum a fost modificat în M.Of. nr. 136 din 01.03.2010.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului și desființarea sentinței civile nr. xxxxx/2012 pronunțată de Judecătoria S___ M___, iar pe fond respingerea acțiunii.
În drept, invocă art. 304 pct. 6 și 9 Cod de procedură civilă și dispozițiile invocate.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor art. 3041, Cod de procedură civilă instanța a apreciat recursul intimatei ca nefondat.
Argumentele invocate de către recurentă privind unul dintre motivele pentru care instanța de fond a decis că procesul verbal de contravenție ar putea fi anulat,respectiv lipsa din cuprinsul acestuia a datei săvârșirii contravenției reținute , au condus recurenta la concluzia că sub aspect formal procesul verbal de contravenție este legal întocmit,neformulându-și însă nici un punct de vedere cu privire la motivul determinant pentru care instanța de fond a admis plângerea la contravenție formulată.
Astfel, instanța de recurs constată că la pronunțarea sentinței recurate prin care s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție contestat, prima instanță a ținut cont și de un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție, respectiv cel privind lipsa de concordanță între starea de fapt descrisă și contravenția reținută, în sensul în care agentul constatator s-a bazat la întocmirea procesului verbal de contravenție pe prezumția că numai petentul putea fi cel care a procedat la demolarea garajului despre care se face vorbire în actul de constatare și asta ,bazându-se pe acte notariale care îl împuterniceau pe acesta de către proprietarul tabular al unor imobile să-l reprezinte în procesele derulate în legătură cu mai multe imobile .
Apreciind că prima instanță a constatat în mod corect existența unor motive de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a sentinței recurate, netemeinicia motivelor de recurs invocate de intimată, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 3041, art. 312, art. 274 Cod de procedură civilă, instanța urmează să respingă recursul intimatei ca nefondat și să mențină ca temeinică și legală sentința recurată, conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA S___ M___ ,cu sediul în S___ M___, P-ța 25 Octombrie, _____________________________ cu intimatul reclamant C______ lOAN, cu domiciliul în S___ M___, _____________________/4, jud. S___ M___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2012 pronunțată de Judecătoria S___ M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P____ T_________ N____ C____ R_____ M____ L____
Grefier,
F_____ A_______
Red.M.L./05.07.2013.
Tehnored_VD /05.07.2013.
2 ex.
Jud.fond: M_____ K_____