ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX 4204

DECIZIA CIVILĂ NR.1283/A

Ședința publică din 22 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P__ V_______

Judecător: H____ M______

Grefier: B_____ D___

Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul declarat de către petentul V_____ V_____, domiciliat în V____ de Sus, ______________________.120, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.2287 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria V____ de Sus în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M___, ____________________.37, județul Maramureș.

Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 08 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 394, art. 396 raportat la art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 22 octombrie 2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2287/27 mai 2014 a Judecătoriei V____ de Sus s-a respins plângerea contravențională formulată de către petentul V_____ V_____ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Maramureș, menținându-se procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimat la data de 07.08.2014.

In considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul-verbal ________, nr.xxxxxxx , încheiat la data de 07.08.2014, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prev. art.102 alin.3 lit.e și art.36 alin.1 din OUG 195/200 privind circulația pe drumurile publice aplicându-i-se sancțiunea contravențională principală a amenzii, în cuantum de 810 lei pentru prima contravenție și avertisment pentru a doua faptă , și cea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice o perioadă de 90 de zile, reținându-se că, la aceeași dată, ora 13:49, în calitate de conducător auto, a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , prin loc. Leordina , pe DN 18 , fiind filmat și înregistrat cu aparatul video radar circulând cu o viteză de 103 km/ oră (+53 km/oră), pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/oră. De asemenea, s-a constatat că nu avea montată centura de siguranță.

Verificând , potrivit art.34 al.1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea și temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, sub aspectul legalității, acesta a fost întocmit și transmis petentului în termenul legal, fiind respectate toate dispozițiile prevăzute de art. 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.

Și sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat instanța apreciază că agentul constatator a reținut în mod corect în sarcina petentului prima fapta săvârșită de către acesta.

Astfel, potrivit.art.102 al.3 lit.e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prev. în cls. a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile , depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constată potrivit legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Conf. art.48 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, art.49 al.1 din același act normativ arătând că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/oră.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, se reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei fapte care se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, în acest caz, sarcina probei revenind organului constatator, acesta trebuind să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

Din înscrisurile depuse de către intimat, a reieșit că, la constatarea contravenției, s-a utilizat un cinemometru de control rutier tip R____ AUTOVISION , care măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, cu verificarea metrologică în termenul de valabilitate, agentul constatator deținând atestat valabil pentru un astfel de aparat ( f. 24-26).

Din vizionarea CD-ului care conține înregistrarea efectuată cu aparatul radar, instanța a constatat că petentul a circulat la momentul înregistrării cu o viteză de 103 km/h, în localitate, făcându-se dovada săvârșirii de către acesta a faptei contravenționale reținută în sarcina sa, reținându-se, de asemenea, că fapta comisă de către petent se circumscrie în norma juridică a articolului sus- menționat, care incriminează comiterea unei astfel de fapte.

În cauză nu a fost adusă nicio dovadă care să răstoarne prezumția relativă de adevăr, de care se bucură procesul-verbal contestat, și să arate o altă situație de fapt decât cea reținută în acesta sau existența vreunei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptelor săvârșite de petent .

S-a apreciat că viteza reală cu care circula petentul pe acel segment de drum este cea menționată în procesul-verbal contestat , respectiv 103 km/oră , aceasta prin prisma răspunsului Biroului Român de Metrologie –Institutul Național de Metrologie (f.29).

Instanța a constatat așadar că, fapta există, a fost săvârșită de către petent cu vinovăție întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care acesta a fost sancționat.

Deși nu a contestat în mod expres și a doua contravenție instanța a analizat-o și pe aceasta pentru o justă soluționare a cauzei.

Potrivit art.36 alin.1 din OUG 195/2002 , conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.

Fapta săvârșită de petent se circumscrie în norma juridică a articolului sus menționat , care incriminează comiterea unei astfel de fapte.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 si art.34 din O.G.nr.2/2001 reiese că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt reținută și a vinovăției contestatorului , cât timp acesta din urmă nu prezintă o probă contrară.

Prezumția relativă de adevăr de care beneficiază procesul-verbal nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al contestatorului, sub aspectul prezumției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, întrucât prezumțiile , ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Convenției. Jurisprudența Curții a reținut astfel că prezumțiile sunt permise dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (cauzele Salabiaku contra Franței; Telfner contra Austriei, A_____ contra României).

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că petentul nu a reușit să probeze contrariul celor reținute în procesul-verbal contestat privitor la această faptă , mai mult l-a semnat fără obiecțiuni.

Pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și avertisment , dispunându-se și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 zile.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța a avut în vedere art.5 alin.5 și criteriile prevăzute de art.21 alin. 3 din O.G.nr.2/2001 care prevăd că sancțiunea se va aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia , de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Chiar dacă nu s-a făcut dovada că petentul a mai fost sancționat pentru astfel de contravenții , față de viteza cu care acesta circula în localitate , respectiv cu 103 km/oră , cu 53 km/oră peste limita legală, într-o curbă la dreapta , fără a avea centura de siguranță montată , chiar dacă nu a produs vreo urmare, a creat o stare de pericol concret atât pentru el, cât mai ales pentru ceilalți participanți la trafic , astfel că o reindividualizarea a sancțiunilor aplicate este nejustificată.

Un astfel de comportament , de a conduce cu o viteză crescută prin localități, s-a soldat nu de puține ori cu grave accidente de circulație , cu însemnate prejudicii materiale , dar, mai grav, cu pierderi de vieți omenești .

S-a apreciat că aceste sancțiuni sunt justificate ,mai mult necesare, pentru a corija comportamentul petentului și pentru a preîntâmpina alte fapte mult mai grave .

Sancțiunea aplicată petentului este corect individualizată, fiind justificată și prin prisma scopului punitiv al ei, păstrând un just echilibru între gravitatea faptei și starea de pericol creată și fiind necesară pentru a i se atrage atenția petentului asupra pericolului faptei sale și a-l determina ca pe viitor să adopte un comportament care să se conformeze obligațiilor sale de participant la trafic și normelor legale impuse calității sale de conducător-auto, conștientizând riscurile la care se supune atât pe el, dar și pe alți participanți la trafic, prin urmările pe care depășirea vitezei legale maxime admise le poate aduce.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul V_____ V_____ solicitând, în principal, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării în tot a procesului verbal atacat, iar în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii, schimbării încadrării faptei petentului în prevederile art. 108 alin.1 lit.d pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu toate consecințele ce decurg de aici.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică. Petentul a condus autovehiculul cu o viteză de doar 98 km/h, viteză ce a fost înregistrată pe stația tahograf a mașinii conduse de acesta, cât și de aparatul de bord de la mașină care indică viteza de circulație.

Viteza de 103 km/h înregistrată de aparatul radar este incertă deoarece potrivit normelor de aplicare a constatărilor vitezei de eroare de la 1-5 km astfel că viteza de circulație a autoturismului în cauză a fost de sub 100 km/h și nu se sancționează cu suspendarea dreptului de conducere pe 90 zile, ci numai cu amendă.

Eroarea aparatului radar este posibilă și pentru că înregistrarea s-a făcut într-o curbă la dreapta.

În drept, s-au invocat prevederile O.G. nr.2/2001.

Intimatul I.P.J. Maramureș, prin reprezentantul său prezent în instanță, a solicitat respingerea apelului, apreciind că hotărârea ce face obiect al căii de atac este temeinică și legală.

Apelul este nefondat. Procesul verbal fiind un act administrativ, se bucură de prezumția relativă de legalitate și veridicitate.

Atunci când, prin consecințele pe care le produce, procesul verbal în materie contravențională poate fi asimilat unei acuzații în materie penală,expunând contravenientul unei sancțiuni care, prin natura sau gradul de severitate aparține sferei „penalului”,agentul constatator este obligat să probeze realitatea afirmațiilor cuprinse în actul constatator.

Or ,în speță intimatul aduce în dovedirea afirmațiilor sale ca probă CD-ul ,din vizionarea căruia reiese cu evidență săvârșirea de către petent a faptei ce i se impută, probă pentru înlăturarea căreia nu există justificări rezonabile, câtă vreme s-a dovedit că aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea este omologat și verificat metrologic,iar agentul constatator este autorizat să-l folosească. Odată verificat metrologic cinemometrul, cu privire la măsurătorile efectuate de acesta, nu e admisibilă nici o intervenție prin aplicarea unei marje de eroare. Marja de eroare prezentă în norma de metrologie legală este utilizată în procesul de verificare a cinemometrului, o funcționare în limitele admise presupunând o funcționare corectă care poate duce la eliberarea buletinului de verificare cu mențiunea”ADMIS”. O altă interpretare ar putea conduce la un arbitrariu incompatibil cu rigoarea aplicării legii.

În contraprobă petentul nu prezintă nici o dovadă, cu toate că pe parcursul derulării procesului în fața instanței i s-a asigurat dreptul de a-și proba afirmațiile, fiindu-i în mod cert respectat dreptul la un proces echitabil.

De asemenea tribunalul constată că amenda contravențională aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nedovedindu-se în cauză împrejurări care să determine aplicarea unui regim sancționator mai blând. În consecință procesul verbal este corect întocmit și din perspectiva individualizării sancțiunii.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat. Nu vor fi analizate si aspectele legate de cea de-a doua fapta reținută in sarcina petentului, criticile din apel limitându-se la soluția pronunțată de prima instanță asupra faptei prevăzute de art.102 alin. 3lit.e din OUG195/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de către petentul V_____ V_____, domiciliat în V____ de Sus, _____________________. 120 împotriva sentinței civile nr. 2287/27.11.2014 a Judecătoriei V____ de Sus.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

P__ V_______ H____ M______ B_____ D___

Red.P.V./17.11.2015

Tred.B.D./17.11.2015

4 ex.

Judecător la fond: V_____ F_____ F_____