Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizie nr. 1982/2015

Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ N___

Judecător G_______ B______

Grefier C______ C_________ P_______

Pe rol judecarea apelului formulat de către de apelantul – intimat I____________ de Poliție Județean T____ împotriva sentinței civile nr.6031/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent S____ M______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Potrivit disp. art. 131 al. 1 coroborate cu disp. art. 95 pct. 4 din noul cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra fondului, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr.6031/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S____ M______ și a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 18.11.2014, pentru fapta prevăzută de art.135 lit. h) din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu sancțiunea avertismentului.

A fost înlăturată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 18.11.2014, pentru fapta prevăzută de art.135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006. S-a atras atenția petentei asupra necesității respectării dispozițiilor legale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție atacat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă. Astfel, acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, nefiind incident niciun caz de nulitate relativă sau absolută.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost combătută de către petent.

În cauză, fapta de natură contravențională săvârșită de petentă a fost constatată ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de agentul de poliție. Deși avea sarcina probei, petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, simplele susțineri ale acesteia neputând fi primite.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată pentru fapta de neacordare de prioritate pietonului, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ”Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Astfel, fapta săvârșită de petentă, chiar dacă prezintă un grad ridicat de pericol social, dat fiind faptul că nu a fost săvârșită în împrejurări de natură a o agrava și nu a produs alte urmări nefavorabile, nu reclamă aplicarea sancțiunii amenzii. Și sancțiunea avertismentului ar fi de natură să o determine pe petentă să respecte normele privind circulația rutieră. Totodată, atitudinea petentei în fața instanței au condus la concluzia că aceasta este o persoană responsabilă care înțelege importanța conformării conduitei sale la prescripțiile legii.

În temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța a atras atenția petentei asupra necesității respectării dispozițiilor legale, punându-i în vedere să dea dovadă de o bună conduită în trafic pentru a evita producerea accidentelor.

În privința celei de-a doua fapte contravenționale, sancțiunea aplicată respectă prevederile redate mai sus.

În continuare, având în vedere gradul concret de pericol social al faptei săvârșite și dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în speță s-a impus și înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, întrucât, în condițiile art. 5 alin. 6 din același act normativ, cel care aplică sancțiunea contravențională principală poate aprecia cu privire la oportunitatea aplicării sancțiunii complementare, în funcție de circumstanțele concrete incidente în speță, legate de natura și gravitatea faptei săvârșite.

Așadar, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru fapta de neacordare a priorității de trecere pietonului angajat în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător, se aplică sancțiunea amenzii și totodată se ia și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.

Conform art. 7 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sacționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Astfel, dat fiind faptul că agentul constatator ar fi putut aplica sancțiunea avertismentului pentru fapta săvârșită, nu ar mai fi fost obligat să aplice și sancțiunea complementară, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001.

Cu atât mai mult, instanța, în cadrul plângerii contravenționale poate considera oportună înlăturarea sancțiunii complementare aplicate.

Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 18.11.2014, a dispus înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Împotriva sentinței civile nr.6031/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, la data de 26.07.2015, a formulat apel intimatul-apelant I____________ de Poliție Județean T____, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacată în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție în integralitatea sa.

Prima instanță, arătând o clemență excesivă, a dispus, pe de o parte, în mod netemeinic, înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 360 lei cu avertismentul, iar pe de altă parte, în mod nelegal, a înlăturat măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce.

Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, raportat la criteriile expuse de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2 2001 și enumerate de către prima instanță, apelantul a apreciat că, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, nu se poate aplica sancțiunea avertismentului. Gradul de pericol social ridicat reiese din numărul mare de accidente ce au avut loc având la bază neacordarea priorității pietonilor angajați în traversarea drumului public prin locuri semnalizate corespunzător. Astfel, numai în cursul anului 2014, pe fondul unor neacordări de prioritate la pietoni, s-au produs 25 accidente rutiere soldate cu 2 persoane decedate și 23 persoane rănite. Nu putem fi de acord cu motivarea primei instanțe referitoare la inexistența împrejurărilor de natură a agrava fapta și a urmărilor nefavorabile, deoarece orice alte circumstanțe de agravare sau urmări nefavorabile ar fi coincis în mod concret cu vătămarea corporală a pietonului sau, în cel mai rău caz, cu producerea decesului acestuia. Un astfel de scenariu este de neconceput.

Cât privește atitudinea petentei, petenta a avut pe toată perioada cât a avut loc judecarea plângerii contravenționale în fața primei instanțe o atitudine de nerecunoaștere a faptei.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că legiuitorul a stipulat sancțiunea amenzii pentru astfel de fapte ilicite, instituția avertismentului având caracter de excepție. Ori, a aprecia în situația tuturor contravenienților care încalcă dispozițiile care reglementează sancționarea faptelor de încălcare a normelor privind regimul circulației pe drumurile publice, că gravitatea faptei este suficient de scăzută încât să justifice aplicarea unui simplu avertisment, ar face ca sancțiunea amenzii contravenționale menționată în dispozițiile legii să fie inoperantă, confirmând și întărind, în același timp, atitudinea indisciplinată a cetățenilor, care ar fi încurajați să încalce dispozițiile legale arătate, fiind la adăpost de sancțiuni pecuniare, conștienți fiind că sancțiunea care li s-ar aplica ar fi avertismentul. Mai mult, agentul constatator a dat dovadă de clemență în aplicarea sancțiunilor întrucât i-a aplicat petentei numai un avertisment pentru fapta de a nu avea asupra sa cartea de identitate, apreciind această faptă ca având un pericol social redus, iar pentru fapta de neacordare de prioritate pietonului ce avea acest drept i-a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, amendă apreciată ca fiind necesară pentru îndeplinirea funcției de reeducare a petentei și de prevenire în ceea ce privește eventualele situații în care aceasta va trebui să acorde prioritate pietonilor.

Referitor la înlăturarea în mod nelegal a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce, procesul-verbal întocmit de agentul constatator a fost încheiat potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1A din HG nr.1391/2006, și cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege, inclusiv sancțiunea complementară aplicată de agentul constatator.

Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost aplicată prin același proces verbal prin care s-a aplicat și sancțiunea principală a amenzii.

În prezenta speță, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, agentul constatator făcând mențiune despre măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, fiind eliberată și o dovadă înlocuitore cu drept de circulație pentru un termen de 15 zile.

In ceea ce privește măsura dispusă de către instanță, respectiv anularea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce, instanța a considerat că aceasta ar fi consecință a înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Această motivare nu poate fi primită, atât timp cât în cuprinsul procesului-verbal se menționează măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, și mai mult de atât, este indicat și temeiul de drept al aplicării imperative a acestei sancțiuni, respectiv art. 100 alin. 3 lit. h din OUG 195/2002, care prevede că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind neacordarea de prioritate pietonilor care traversează regulamentar _______________________, apelantul a înțeles să combată motivarea primei instanțe arătând că agentul constatator, chiar și în situația în care i-ar fi aplicat petentei sancțiunea avertismentului pentru fapta de neacordare de prioritate pietonilor, avea obligația legală de a aplica și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

In același sens, practica Tribunalului T____ este constantă, dispunând în numeroase cauze similare menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce (de ex. dos. nr. XXXXXXXXXXXXX, dos. nr. XXXXXXXXXXXXX)

Intimata S____ M______ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, aceasta fiind temeinică și legală.

În motivare, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, instanța constatând în mod corect că sancțiunea aplicată nu a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fapta nefiind săvârșită în împrejurări de natură a o agrava și nu a produs alte urmări nefavorabile. Astfel, în mod temeinic instanța a apreciat că fapta nu reclamă aplicarea sancțiunii amenzii, avertismentul fiind suficient pentru a o determina să respecte normele de circulație.

Cele constatate prin procesul verbal nu corespund in totalitate cu realitatea. Astfel, in timp ce circula regulamentar pe Bld. Revoluției din 1989 spre podul D______ unde este sens unic a observat la 50 metri de trecerea de pietoni un autoturism L____ al Politiei Rutiere. Ajungând in dreptul trecerii de pietoni, era un cetățean care stătea in zona de refugiu, a oprit mașina inainte de trecerea de pietoni sa aștepte pietonul sa traverseze, a văzut ca nu are de gand sa treacă, a luat decizia sa își continue drumul, fiind pe banda a doua de mers. Dupa ce a trecut de trecerea de pietoni a fost oprita de organele de politie pe motiv ca nu a acordat prioritate cetățeanului care, susțineau dansii ca era angajat sa traverseze trecerea de pietoni. In realitate, intimata este convinsa ca pietonul in discuție a traversat _______________________ cu autovehiculul peste trecerea de pietoni. La momentul la care a fost sancționată, agenții constatatori i-au prezentat o poza cu pietonul in discuție, care avea piciorul suspendat in aer ca sa pășească pe trecerea de pietoni, dar in aceasta poza nu este prins autoturismul cu care circula, deși in cadru este prinsa trecerea de pietoni. Cel mai probabil aceasta poza a fost făcuta ulterior trecerii sale.

Intimata a menționat ca nu a avut cartea de identitate asupra sa datorita faptului ca avea o urgenta medicala in familie si din îngrijorare și-a uitat portmoneul cu documente in birou la 50 de metri de locul presupusei fapte constatate de organele de politie .

De asemenea, s-a solicitat a se pune in vedere intimatei sa prezinte in instanța documentele din care reiese faptul ca agentul constatator, agent O___ R___ avea ordin de serviciu sa efectueze controlul la care a fost supusa si sa se aplice amenda contravenționala. Agenții constatatori au acționat cu depășirea atribuțiilor de serviciu, întrucât erau parcați pe contrasens.

F___ de cele expuse mai sus, fapta nu are un pericol social ridicat, ci unul minim, astfel incat s-a solicitat instanței a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.

In drept, disp. OG 2/2001 si disp. OUG 195/2002.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, a actelor de la dosar, a probelor administrate in cauza si a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constata că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Intimata – petentă a fost sancționată contravențional pentru savarsirea faptei prevazuta de art. 135 lit. h din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002, respectiv pentru fapta de a nu fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers.

Prima instanță, constatând temeinicia sancționării contravenționale a petentei, a admis în parte plângerea contravențională formulată de aceasta și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că deși prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal nu a fost combătută de către petent, totuși sub sancțiunile aplicate nu au fost corect individualizate.

Tribunalul constată că prima instanța a făcut o greșită interpretare a prevederilor legale aplicabile în cauză.

Astfel, potrivit art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 ”(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: … b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”.

Acest text de lege în baza căruia a fost sancționat intimatul – petent prevede în mod expres sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în cazul săvârșirii contravenției prevăzute la lit.b. Tocmai datorită faptului că scopul sancțiunilor contravenționale complementare constă în înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, ele sunt expres prevăzute și se aplică de drept pe lângă o sancțiune contravențională principală în situația săvârșirii acestui tip de contravenții.

Instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, în cadrul operațiunii de individualizare a aplicării sancțiunii, nu are posibilitatea de a reduce sau mări durata suspendării exercitării dreptului de a conduce, având doar posibilitatea de a menține sau înlătura această sancțiune complementară în funcție de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 și de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.

În consecință, sancționarea petentului pentru contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 cu o sancțiune principală atrage și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, iar indicarea în proces-verbal a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile materializează tocmai aplicarea sancțiunii complementare.

Totodată, potrivit art. 210 alin.1 din HG nr. 1391/2006 în cazul în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă, pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, se eliberează o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, iar sancțiunea complementară operează după expirarea valabilității dovezii. Art. 180 alin.1 din HG 1391/2006 stabilește că în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, … sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă. Din coroborarea celor două texte și prin raportare la înscrisurile din dosarul cauzei, rezultă că agentul constatator a menționat aceste dispoziții legale, respectiv actul sancționator cuprinde mențiunea referitoare la amendă, puncte amendă și reținere permisului, iar măsura administrativă a reținerii a fost urmată de aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Tribunalul apreciază că în speță nu se impune nici înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment și nici înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, deoarece este incontestabil că prin sancționarea contravențiilor prevăzute la regimul circulației prin HG nr.1391/2006 și prin OUG nr.195/2002, legiuitorul a avut în vedere gradul de pericol social pe care-l reprezintă acest tip de contravenții, sens în care nu a prevăzut alternativ sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Aceste fapte contravenționale sunt fapte de pericol, astfel că pentru sancționarea lor nu este necesară producerea unui rezultat socialmente periculos concretizat într-o anumită modificare obiectivă în realitatea înconjurătoare, ci rezultatul periculos se produce în momentul în care se constată o anumită conduită ce contravine acestor acte normative.

Nici atitudinea petentei nu justifică aplicarea unor sancțiuni mai blânde, aceasta nerecunoscând săvârșirea contravenției, ceea ce conduce la concluzia că nu a înțeles importanța valorilor sociale ocrotite prin norma de drept încălcată, precum și pericolul pe care l-a creat prin fapta sa, agentul constatator menționând în Raportul întocmit că pietonul a fost nevoit să se oprească din traversarea străzii.

Față de cele ce preced, apreciind întemeiate criticile formulate de apelantul – intimat, tribunalul în temeiul art. 480 NC.pr.civ, va admite apelul declarat de intimat, va modifica hotărârea apelată și va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 18.11.2014.

Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul formulat de apelantul – intimat I____________ de Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, ____________________.44-46, județ T____, împotriva sentinței civile nr.6031/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent S____ M______, cu domiciliul procedural ales in Timișoara, ______________________, nr.4, județ T____, la avocat F____-S________ C_______.

Modifică hotărârea apelată și respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 18.11.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.11.2015.

Președinte , Judecător,

R_____ N___ G_______ B______

Grefier,

P_______ C______ C_________

Red ./Tehnored.

R.N / I.B-C.P.P.

Prima instanța jud. A_______ Chichineșdi

Decembrie 2015 – 4 ex./ 2 ex. ___________