ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
DECIZIA NR. 862
Ședința publică din: 14.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B___ L____
JUDECĂTOR: G______ A__-M____
GREFIER: N____ L_______
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă ______________________, cu sediul social în __________________________. 130, jud. Prahova, având JXXXXXXXXXXXX și CUI xxxxxxxxx, cu sediul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de avocat C_____________ E____, din Ploiești, ____________________, _____________________________, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 653/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ________________________, parter plus _____________________, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul prin consilier juridic B_____ M_____ N_______, cu delegație aflată la fila 45 dosar fond, lipsind apelanta-petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanța nr. xxxxxx/2015 aflată la fila 6, după care:
Tribunalul pune în discuție competența generală, materială și teritorială a acestuia.
Intimatul, prin consilier juridic, arată că Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze cauza.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 95 pct. 2 NCPC.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că, controlul a fost efectuat în 2 zile diferite și s-a constatat că societatea nu a asigurat echipament de protecție, iar angajatorul nu a prezentat documentele solicitate de către ITM Dâmbovița. Solicită respingerea apelului.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 395 NCPC, rămâne în deliberare asupra apelului.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 653/12.02.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Târgoviște a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. F___ C_________ S.R.L., împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/14.07.2014, încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :
La data de 17.06.2014, Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița a inițiat un control în incinta ________________, unde au fost identificați șase lucrători angajați ai petentei, ce desfășurau lucrări de vopsitorie a unor structuri metalice, fără a fi dotați cu echipament individual de protecție, lucrările fiind executate în baza contractului de execuție lucrări nr. 1036/28.02.2013, încheiat între ______________ în calitate de beneficiar și ______________________, în calitate de executant.
Beneficiarul a pus la dispoziția inspectorului de muncă tabelul nominal cu persoanele participante la instruirea colectivă, din care rezultă că instruirea lucrătorilor era finalizată la momentul controlului.
În vederea finalizării controlului, reprezentantul petentei a fost convocat pentru data de 19.06.2014, la sediul ITM, conform înștiințării 1858/17.06.2014, acesta nu s-a prezentat și la data de 20.06.2014 inspectorii de muncă au revenit la punctul de lucru și au constatat aceeași stare de fapt, astfel că au încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/14.07.2014, pentru faptele prevăzute de art. 13 lit. m și art. 13 lit. r din Legea 319/2006.
Împotriva procesului verbal a fost formulată prezenta plângere contravențională, prin care se invocă netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal de contravenție.
Cu privire la motivele de nelegalitate instanța a constatat că sunt neîntemeiate, în procesul verbal este menționat motivul pentru care a fost încheiat în absența unui martor, fiind respectate cerințele art. 19 alin. 3 din OG 2/2001.
S-a mai constatat de către instanța ca fiind respectate și cerințele art. 16 alin 1 și 7 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, precum și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Din interpretarea art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001 rezultă că descrierea contravenției constă în arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, respectiv specificarea acțiunii sau inacțiunii și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional.
Descrierea contravenției prezintă importanță practică deosebită pentru verificarea legalității încadrării juridice a faptei, pentru stabilirea limitelor răspunderii contravenționale.
Tot din interpretarea art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001 rezultă că indicarea actului normativ este necesară pentru a se putea verifica legalitatea constatării și sancționării contravenției și indicarea greșită acestuia poate fi considerată o eroare materială, care nu atrage nulitatea procesului verbal, dacă fapta a fost descrisă în mod corect.
În speță, agentul constatator a arătat elementele de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, respectiv specificarea acțiunii sau inacțiunii și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional, fiind realizată o descriere corespunzătoare faptei.
Cu privire la art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că reprezentantul legal a fost invitat la sediul intimatei, nu s-a prezentat și procesul verbal a fost încheiat în absența sa, cu respectarea textului de lege pre citat.
Conform art. 13 lit. m din Legea nr. 319/2006, angajatorii sunt obligați sa prezinte documentele și sa dea relațiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor.
Potrivit art. 13 lit. r din Legea nr. 319/2006, angajatorii sunt obligați sa asigure echipamente individuale de protecție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, 2007).
Prin urmare, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrară, respectiv până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice, nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254, 255 și 258 C. proc. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Coroborând probatoriul administrat, instanța a constatat că petenta nu a răsturnat prezumția de veridicitate, nu a dovedit o altă situație de fapt, iar din înscrisurile aflate la filele 34-44 rezultă că petenta se face vinovată de faptele reținute.
Mai constată instanța că procesul verbal respectă cerințele art. 17 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată, amendă în cuantum de 9000 lei este corect individualizată, fiind orientată spre minim și, în speță, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, potrivit art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001.
Reține instanța că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate
Apreciază instanța că, în cauză, sancțiunea pur morală a avertismentului nu și-ar atinge scopul, având în vedere împrejurările în care s-au săvârșit faptele, atitudinea administratorului societății petente care nu a înțeles gravitatea contravențiilor, urmările grave ce s-ar putea produce, având în vedere pericolul la care sunt expuși lucrătorii, considerând că nu îi revine responsabilitatea asigurării echipamentelor de protecție și nici nu trebuie să prezinte documente sau să dea relații, ignorând solicitările formulate de inspectorii de muncă.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că procesul verbal contestat este legal și temeinic, instanța a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 470 si 480 alin. (2) N.C.proc.civ, raportat la art. 21 din Constituție, art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., prin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, împotriva sentinței instanței de fond, la data de 23.03.2015, petenta ______________________ – reprezentată legal, a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se solicită, în principal, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se administra probe în apărarea paratului si contraprobe, conform principiului contradictorialității care guvernează procesul civil.
In subsidiar, se solicită reținerea cauzei spre rejudecare, schimbarea în tot a soluției apelate, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/14.07.2014, într-una din cele 2 variante ( în principal sau în subsidiar), fara cheltuieli de judecata.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta petentă, învederează:
Primul motiv de apel îl constituie nemotivarea soluției, în speța fiind incident disp. art.425 alin.l N.C.proc.civ.
Soluția instanței de fond este nemotivată, instanța de fond mulțumindu-se să motiveze lacunar si lapidar, într-o singura frază, că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție (apreciat de instanța de fond ca fiind un act autentic, de ce autentic, când noțiunea de act autentic este cea a actului care trebuie sa aibă o anumita forma ad validitatem) nu a fost răsturnata.
Instanța avea în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice anularea cu trimitere spre rejudecare, în speța fiind incidente disp.art. 480 alin.2 N.C.P.C. teza I.
Atâta timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauza, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând instanța de control judiciar la o cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe "fond", respingând acțiunea nu pe excepție ci ca "neîntemeiată" sau, după caz, s-a pronunțat prin admiterea acțiunii, în integralitate sau în parte.
Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, apărările paratului, nu i-a oferit acestuia posibilitatea administrării de probatorii, nu s-a efectuat ancheta sociala la domiciliul paratului din România si nici la cel din Germania, unde locuiește în mod stabil, împrejurare care impunea efectuarea prin intermediul unei comisii rogatorii a anchetei sociale de la domiciliul din străinătate.
Instanța de fond avea obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a dispus autoritatea parentala exclusiva în favoarea reclamantei, care, extrapolând, poate echivala cu o decădere din drepturile parentale ale paratului, în condițiile în care, știut este (ca regula generala), ca părintele rezident procedează la înstrăinarea minorului de părintele nerezident, minorul manifestând sindromul alienării parentale în cele mai multe cazuri.
Or, prin omisiunea primei instanțe de analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii apelate, care sunt motivele ce au format intima convingere a magistratului fondului pentru a dispune aceasta măsura excesiva - motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. l lit. b Noul C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul paratului la un proces echitabil.
In aceste condiții, apelantului parat i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
Prin urmare, pentru considerentele mai sus menționate, apelantul parat apreciază că se impune anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se administra probe în apărarea paratului si contraprobe, conform principiului contradictorialității care guvernează procesul civil.
In subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare si schimbarea în tot a soluției apelate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale sa cum a fost formulata, într-una din cele 2 forme, în principal sau în subsidiar.
Apelantul petent, reiterează aceleași considerente din plângerea contravențională.
La data de 11 iunie 2015, intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, menținerea sentinței civile apelate, ca fiind legală și temeinică pentru considerentele, deoarece, prin sentința civilă apelată, instanța de fond a dispus respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 17.054/14.07.2014 încheiat la încheiat de inspectorul de muncă din cadrul I.T.M. Dâmbovița, prin care au fost aplicate următoarele sancțiuni contravenționale: amendă în valoare de 4.000 lei , cu posibilitatea de a achita 2.000 lei în 48 de ore, pentru încălcarea de către apelanta petentă a obligației de a prezenta documentele și de a da relațiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului; amendă în valoare de 5.000 lei pentru încălcarea obligațiilor art. 13 lit. r din Legea nr. 319/2006 pentru încălcarea obligației de a asigura lucrătorilor echipamente individuale de protecție.
Pentru a dispune respingerea plângerii, instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat din coroborarea căruia a constatat că petenta nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea care rezultă din descrierea faptelor contravenționale, apreciind de asemenea că în cauză, sancțiunea pur morală a avertismentului nu și-ar atinge scopul, având în vedere împrejurările în care s-au săvârșit faptele, atitudinea administratorului societății petente, pericolul la care sunt expuși lucrătorii, considerând că nu îi revine responsabilitatea asigurării echipamentelor de protecției și nici nu trebuie să prezinte documente sau să dea relații, ignorând solicitările formulate de inspectorii de muncă.
Un prim aspect pe care îl relevă este acela că prin o parte dintre motivele de apel, au fost aduse critici sentinței civile, motivat de faptul că, printre altele nu s-ar fi „efectuat ancheta socială la domiciliul pârâtului din România și nici la cel din Germania", împrejurări care nu au legătură cu obiectul cauzei. Pe aceste considerente, precum și pentru altele care nu au legătură cu obiectul cauzei se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se administra probe în apărarea pârâtului..., solicitarea fiind nefondată.
Pe fondul cauzei se poate constata că, deși se susține că situația de fapt reținută ar fi alta decât cea reală, criticile aduse sentinței civile apelate sunt formulate la modul general, prin raportare la cauza A_____ vs. România și „prezumția de nevinovăție contravențională".
Însă, așa cum a reținut și instanța de fond, raportându-se la aceeași cauză: „Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, 2007).
Intimata precizează faptul că, săvârșirea faptelor a fost constatată cu ocazia controlului inițiat în data de 17.06.2014 de inspectorul de muncă în domeniul securității și sănătății în muncă în incinta __________________., unde au fost identificați în activitate mai mulți lucrători ce desfășurau lucrări de vopsitorie a unor structuri metalice.
Reprezentantul legal al petentei nefiind de față, au fost solicitate informații de la beneficiarul lucrării, __________________. Târgoviște, care a pus de îndată la dispoziția organelor de control, atât contractul de execuție lucrări nr. 1036/28.02.2013 și anexele acestuia, precum și tabelul nominal cu persoanele participante la instruirea colectivă, făcând dovada că în data de 17.06.2014, orele 11.30, instruirea lucrătorilor era finalizată.
În vederea finalizării controlului, angajatorul a fost convocat pentru data de 19.06.2014, orele 10.00, la sediul I.T.M. Dâmbovița cu o ________ înscrisuri, astfel cum rezultă din înștiințarea de convocare la control nr. 1858/17.06.2014.
Întrucât la data și ora programată (19.06.2014) nu s-a prezentat nici un reprezentant al S.C. F___ C_________ S.R.L., fiind necesare verificări suplimentare, controlul a continuat în data de 20.06.2014, făcându-se noi verificări la punctul de lucru, atât de inspectorul de muncă în domeniul securității și sănătății în muncă, cât și de un inspector de muncă în domeniul relațiilor de muncă.
În data de 20.06.2014, când inspectorii de muncă au revenit la punctul de lucru organizat de petentă în incinta DEDEMAN Târgoviște, s-a constatat aceeași stare de fapt, în sensul că lucrătorii identificați în activitate, desfășurau aceeași activitate de vopsitori la înălțime, fără a fi dotați cu echipament individual de protecție specific lucrărilor efectuate la înălțime (căști de protecție și centuri de siguranță).
În cadrul plângerii contravenționale, petenta nu contestă faptul că la punctul de lucru verificat erau prezenți lucrătorii menționați în plângerea contravențională: Cina D_____, D_____ G_____ A___, Slamna N______, C_____ V_____, C_____ F_____, P________ I___ și nici nu susține că aceștia aveau echipament individual de protecție.
Apărările petentei sunt în sensul că „lucrătorii respectivi nu efectuau nici o lucrare la momentul controlului, se prezentaseră în incinta __________________. în vederea instruirii cu protecția muncii..."
Contrar susținerilor din plângere se poate constata că așa cum s-a arătat mai sus, au fost făcute două vizite de control, în datele de 17.06.2014 și 20.06.2014.
Așa cum s-a arătat mai sus, în data de 17.06.2014, la momentul controlului, instruirea colectivă ce cădea în sarcina beneficiarului lucrării (DEDEMAN), era finalizată, iar lucrătorii deja se aflau în activitate.
Mai mult, aceștia au fost identificați în activitate și în ziua de 20.06.2014, lucrând în aceleași condiții, respectiv lucrări de vopsitorie la înălțime, pe schelă, fără echipament individual de protecție.
Ca atare, având în vedere tabelul privind instruirea colectivă, face dovada că aceasta a fost efectuată în ziua de 17.06.2014, este evident că apărările vizează doar această zi, nu și constatările din ziua de 20.06.2014.
Contrar susținerilor din plângere, învederează că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind menționat motivul pentru care procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat în lipsa unui martor, respectiv pentru că de față erau numai agenți constatatori ce nu pot avea calitatea de martor.
De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, angajatorul a fost convocat la sediul I.T.M. Dambovița, conform înștiințării nr. 1858/17.06.2014, fiind alegerea administratorului societății de a nu da curs acesteia.
Se solicită respingerea apelului.
Intimata solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la instanța de fond: procesul verbal de control nr. 11.910/03.07.2014, p.v.c.s.c. nr. 17.054/14.07.2014, înștiințare nr. 1858/17.06.2014, anexa nr. 1 la contract de execuție nr. 1036/28.02.2013, tabel nominal cu persoanele cărora li s-a făcut instructajul colectiv, fișe de identificare D_____ G_____, Cina D_____, Slamna N______.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Prioritar, se remarcă faptul că cererea de apel conține unele erori materiale, în sensul că în cuprinsul său se fac referiri la împrejurări fără nicio legătură cu situația de fapt ce reiese din întocmirea procesului verbal contravențional contestat prin plângerea contravențională.
Se arată astfel, în cuprinsul cererii de apel, la punctul 1, referitor la primul motiv de apel invocat – nemotivarea soluției primei instanțe - faptul că: „Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, apărările paratului, nu i-a oferit acestuia posibilitatea administrării de probatorii, nu s-a efectuat ancheta sociala la domiciliul paratului din România si nici la cel din Germania, unde locuiește în mod stabil, împrejurare care impunea efectuarea prin intermediul unei comisii rogatorii a anchetei sociale de la domiciliul din străinătate.
Instanța de fond avea obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a dispus autoritatea parentala exclusiva în favoarea reclamantei, care, extrapolând, poate echivala cu o decădere din drepturile parentale ale paratului, în condițiile în care, știut este (ca regula generala), ca părintele rezident procedează la înstrăinarea minorului de părintele nerezident, minorul manifestând sindromul alienării parentale în cele mai multe cazuri.”
Evident, aceste referiri lipsite de orice legătură cu procesul verbal contravențional contestat prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. XXXXXXXXXXXXX nu au fost avute în vedere de către instanța de apel, fiind apreciate ca simple erori materiale.
Totuși, se reține faptul că însăși plângerea contravențională conține astfel de erori materiale, și anume: „în probațiune înțelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri, inclusiv planșe fotografice ale drumului accidentat făcute la data de 18.10.2012, precum și proba testimonială cu un martor pe situația de fapt”.
Este evidentă eroarea de tehnoredactare referitoare la proba solicitată privind planșele fotografice ale drumului accidentat făcute la data de 18.10.2012, atâta vreme cât o asemenea împrejurare este lipsită de legătură cu faptele contravenționale din 19.06.2014 de a nu prezenta documentele solicitate de inspectorii ITM în vederea finalizării controlului și de a nu asigura echipament de protecție specific lucrărilor de vopsitorie efectuat la înălțime unui număr de șase lucrători.
Cu toate acestea, conform încheierii din data de 15.01.2015 (f. 56), prima instanță a apreciat că o astfel de eroare materială nu se referă și la solicitarea probei cu un martor, solicitare pe care a luat-o în considerare, însă pe care prima instanță a respins-o pentru motivul că: „întrucât petenta, deși a solicitat încuviințarea probei testimoniale, nu a indicat numele și adresa martorului de a cărui depoziție înțelege să se folosească, nefiind întrunite dispozițiile art. 254 C__, aceasta echivalând cu nesolicitarea probei”.
În mod corect, sancțiunea procedurală aplicabilă pentru solicitarea probei testimoniale în modul în care a fost făcută de către patentă (fără a se indica numele și adresa acestuia) este decăderea, dat fiind că art. 254 al. 1 prevede că „probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată”, or art. 194 lit. e NCpc impune ca atunci când este solicitată proba cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, pentru asigurarea administrării actului de justiție în bune condiții, dar și pentru asigurarea dreptului la apărare al părții adverse, care se poate prevala de prevederile art. 315 NCPc, după luarea la cunoștință a acestor date.
Oricum, este evident că petentul nu s-a preocupat să își exercite drepturile procedurale în condițiile art. 10 NCpc (părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia), întrucât nici după ce prima instanță a dispus, la același termen de judecată din 15.01.2015, citarea ambelor părți cu mențiunea de a depune la dosar toate înscrisurile de care înțelege să se folosească, în copii lizibile certificate pentru conformitate cu originalul (petentului solicitându-i chiar și depunerea planșelor foto la care a făcut referire în plângerea contravențională), doar intimatul ITM a depus, urmare acestei mențiuni, înscrisuri la dosar.
În aceste condiții, în care nu a existat o preocupare din partea petentului de a administra dovezi prin care să fie răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal contravențional (în sensul că fapta constatată se prezuma veridică, până la proba contrarie, care urma a fi efectuată de către petent), aprecierile primei instanțe cu privire la situația de fapte sunt corecte, având în vedere că singurele probe depuse de către petent sunt înscrisurile de la filele 13-23, respectiv copia certificatului de înregistrare în Registrul Comerțului, dovada de primire și procesul verbal de predare, copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, copia procesului verbal de control din 3.07.2014 însoțit de anexa acestuia și anexa de constatare. Or, niciunul dintre aceste înscrisuri, provenind de la intimatul ITM, nu erau apte prin ele însele să răstoarne prezumția de temeinicie a celor constate de inspectorii ITM în procesul verbal contravențional.
Solicitarea petentului de a-i fi admis apelul pentru a fi în măsură ca, la rejudecarea cauzei de către prima instanță, să poată administra probe, este inacceptabilă în aceste condiții, întrucât se tinde la eludarea sancțiunii decăderii petentului din dreptul a administra proba testimonială, în condițiile în care decăderea presupune pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de lege sau stabilit de instanță.
Referitor la nemulțumirea apelantului cu privire la aprecierea primei instanțe că procesul verbal contravențional are valoarea juridică a unui înscris autentic, se reține că înscrisul autentic este acel înscris care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 269-270 NCpc – înscrisul întocmit de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și în condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului. Înscrisul autentic face deplină dovada față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
Or, condițiile legii referitoare la forța probantă a constatărilor agenților constatatori care întocmesc procesele verbale contravenționale - persoane învestite de stat cu autoritate publică - sunt, potrivit OG 2/2001, distincte față de celelalte acte autentice „tipice”, în sensul că cele constatate de către agenții constatatori și consemnate în cuprinsul procesului verbal contravențional ca și situație de fapt au putere doveditoare numai până la proba contrarie, care trebuie însă a fi administrată de către instanță la solicitarea celui interesat, formulată în conformitate cu norma procedurală.
Ca urmare, nici această nemulțumire a apelantului cu privire la motivarea primei instanțe nu este întemeiată.
În ceea ce privește lipsa de motivare a hotărârii, se apreciază că, în condițiile arătate anterior, în care petentul nu a propus în mod procedural vreo probă aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contravențional, nu se poate susține în mod plauzibil lipsa de motivare a hotărârii atacate, prin care prima instanță a expus în mod rezonabil argumentele pentru care nu poate fi primită plângerea contravențională, raportat la probele administrate.
În aceste condiții, în temeiul art. 480 al. 1 NCpc, va fi respins apelul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-petentă ______________________, cu sediul social în __________________________. 130, jud. Prahova, având JXXXXXXXXXXXX și CUI xxxxxxxxx, cu sediul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de avocat C_____________ E____, din Ploiești, ____________________, ______________, _____________, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 653/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ________________________, parter plus _____________________, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L____ B___ A__-M____ G______
GREFIER,
L_______ N____
Judecător fond P____ S_____ C______
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Red.- GAM
4 ex. / 30.12.2015
_______________________________>
______________________
INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025