Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX Recurs – Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 07 septembrie 2015

D E C I Z I A NR. 171

Președinte – B______ L_____ I____

Judecător – H________ G___ A____

Judecător - R_____ M______

Grefier – B_____ C_______

La ordine judecarea recursului declarat de recurentul-petent V________ I___ împotriva sentinței civile 1314/04.02.2015 a Judecătoriei B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și intimata-intervenient forțat S____ M_______ și asiguratorii ____________________________ Group SA București și ______________________________ SA București.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recurentul nu a depus la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, sens în care, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

T R I B U N A L U L,

Asupra excepției de față;

Prin sentința civilă nr. 1314/04.02.2015, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul V________ I___ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, intervenientul forțat S____ M_______ și asigurătorii ____________________________ GROUP S.A. și S.C. A________-R__________ ASTRA S.A.

A modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 420 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 101, alin. 3 din același act normativ și sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 280 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

A menținut restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012.

A respins capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate cu titlu de amendă ca inadmisibil pe calea plângerii contravenționale.

Pentru a pronunța această încheiere, Judecătoria B_______ a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______.P., nr. xxxxxxx din data de 24.09.2012, petentul Valinicuc I___ a fost sancționat contravențional cu 6 puncte-amendă, în cuantum de 420 de lei, în baza art. 101, alin. 3 din OUG nr. 195/2002 și cu 4 puncte-amendă, în cuantum de 280 de lei, în baza art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, reținându-se că în data de 24.09.2012, ora 11:30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________ _____________________. I__ Pillat, nu a respectat semnificația indicatorului ”Stop” și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului XXXXXXXXX, care se deplasa pe st. I__ Pillat- drum prioritar, provocând avarierea ușoară a acestuia. De asemenea, în actul constatator s-a reținut că petentul nu s-a prezentat în termen de 24 ore la sediul poliției pentru a anunța evenimentul rutier, faptele consemnate în procesul-verbal fiind prevăzute de dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a și art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002.

În plus, prin același proces-verbal s-a dispus și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.

Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, iar la rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului, au fost consemnate următoarele: ”Nu am atins nicio mașină, nu știu nimic despre acest accident”.

Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, contestând doar temeinicia procesului-verbal.

Totodată, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______.P., nr. xxxxxxx din data de 24.09.2012, respectă condiția legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator. Astfel, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Pe cale de consecință, câtă vreme fapta contravențională nu a fost constată de către agent ”ex propriis sensibus” deoarece nu a fost prezent la momentul desfășurării evenimentelor consemnate în procesul-verbal de contravenție, astfel cum este și cazul de față, actul de constatare a contravenției nu se poate bucura de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind necesară administrarea în cauză a unui probatoriu complex, care să confirme sau să infirme aspectele cuprinse în actul sancționator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În speță, s-a constatat că normele în baza căreia s-au constatat faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum total de 700 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Față de cele expuse mai sus, prima instanță a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.

În ceea ce privește faptele reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012, prima instanță a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002, precum și cele ale art. 79, alin. 1, lit. b și ale art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, astfel cum erau în vigoare la data constatării contravențiilor.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002, ”(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile savarsirea de către conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.”

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 79, alin. 1, lit. b din același act normativ, ”(1) Conducătorii de vehicule implicati într-un accident de circulatie în urma caruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: (...) b) să se prezinte la unitatea de politie competența pe raza careia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”

Nu în ultimul rând, potrivit art. 100, alin. 3, lit. g din OUG nr. 195/2002, ” 3) Constituie contraventie și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile savarsirea de către conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: (...) g) neprezentarea la unitatea de politie competența pe raza careia s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).”

Prima instanță a reținut, în privința situației de fapt, astfel cum s-a arătat mai sus și astfel cum de altfel a susținut și petentul în cererea de recurs, că procesul-verbal de constatare a contravenției nu se bucură de prezumția de veridicitate atât timp cât împrejurările consemnate cu ocazia descrierii comportamentului contravențional nu au fost constatate direct, ci au reieșit, astfel cum este cazul în speță, din declarațiile persoanei care a apelat organele de poliție, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate.

Chiar în situația în care prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție este inoperantă, analizând situația de fapt reținută în cuprinsul-procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond a constatat că aceasta este confirmată prin mijloacele de probă administrate în cauză.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101, alin. 3 din același act normativ, din procesul-verbal de contravenție contestat, coroborat cu planșele fotografice anexate la dosar, cu rapoartele agentului constatator care, deși constituie înscrisuri întocmite ”pro causa”, pot servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe și cu declarațiile olografe ale părților, la care se adaugă cele învederate de petent nemijlocit în instanță, se desprinde concluzia că petentul, în data de 24.09.2012, ora 11:30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________ _____________________. I__ Pillat, nu a respectat semnificația indicatorului ”Stop” și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului XXXXXXXXX, care se deplasa pe st. I__ Pillat- drum prioritar, provocând avarierea ușoară a acestuia.

Astfel, din planșele fotografice anexate la dosar rezultă cu claritate, contrar susținerilor petentului, că între autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând contestatorului și autoturismul XXXXXXXXX s-a produs un impact ușor, existând o corespondență între avarii, astfel cum reiese din redarea fotografică, prin apropierea celor două autovehicule, a locului de impact (fotografia nr. 9, fila 24 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX).

Prima instanță a mai arătat că dinamica evenimentului rutier este susținută de o probă obiectivă, clară, constând în planșele fotografice care au fixat urmele ridicate cu ocazia examinării autoturismelor la data de 09.10.2012 și stabilită tocmai pe baza avariilor pe care cele două autoturisme le-au prezentat, aspecte de natură să confirme cele declarate de către intervenientul forțat S____ M_______ în declarațiile de avarie, în contextul în care deteriorării aripei dreapta spate a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX îi corespund urme de avarii pe spoilerul din față a autoturismului petentului. În acest context, afirmația petentului privind faptul că urma de pe autoturismul intervenientului forțat reprezintă doar un punct de culoare neagră, care ar fi putut avea drept cauză o atingere cauzată de o piatră din asfalt apare ca lipsită de temei. De asemenea, nici faptul că intervenientul forțat nu a înțeles să valorifice polița de asigurare aparținând petentului în vederea reparării avariei, aspect ce rezultă din relațiile furnizate de asigurătorul petentului, _____________________________ Group SA și nici efectuarea unor lucrări de reabilitare a carosabilului și a trotuarului pe ____________________ data de 24.09.2014 nu constituie situații dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei sau care să conducă la o concluzie contrară.

În plus, în ceea ce privește neprezentarea intervenientului forțat în instanță în vederea ascultării sale, prima instanță a constatat că citarea celeilalte persoane implicate în evenimentul rutier, S____ M_______, a fost efectuată în temeiul legii (art. 119 din OUG nr. 105/2002), aceasta dobândind în proces o poziție procesuală ”sui generis”, fiind asimilată unei părți, luând procedura în starea în care se află în momentul introducerii sale în proces și având dreptul de a solicita și obține administrarea de probe, în contextul în care are un interes evident în cauză, hotărârea instanței contravenționale putând produce efecte indirecte față de aceasta. Astfel, luând în considerare calitatea celeilalte persoane implicate în evenimentul rutier, instanța, apreciind necesară clarificarea situației de fapt, a considerat oportună ascultarea intervenientului forțat în baza dispozițiilor art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, dispunând citarea acesteia, cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea ascultării sale, iar nu citarea acesteia cu mențiunea ”personal la interogatoriu”. De altfel, proba cu interogatoriul nu a fost nici solicitată, nici pusă în discuția părților de către instanță din oficiu, astfel încât instanța nu poate face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă vechi, care reglementează posibilele efecte ale neprezentării părții la interogatoriu.

Referitor la susținerile petentului privind efectuarea măsurătorilor în condiții diferite pentru cele două autovehicule, prima instanță nu le-a putut reține, întrucât acestea nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. Civ. vechi, instanța reținând că celui care pretinde un fapt contrar poziției dobândite de adversar îi incumbă sarcina probei.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, prevăzută de art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002 și sancționată conform art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, prima instanță a reținut că afirmațiile petentului privind faptul că nu a perceput existența unei coliziuni, astfel încât nu a luat în mod voluntar, intenționat, hotărârea de a se sustrage de la declararea accidentului în termen de 24 de ore nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din însăși declarația petentului, dată nemijlocit în fața instanței de judecată, la data producerii evenimentului rutier, conducătoarea autoturismului marca VW, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, S____ M_______, a coborât din mașină și i-a relatat că s-a produs o coliziune între cele autoturisme, autovehiculul acesteia fiind avariat în partea dreaptă spate. Pe cale de consecință, nu se poate susține că petentul nu a avut cunoștință despre existența unei avarii, chiar dacă acesta a învederat că pe mașina intervenientei exista doar un punct de culoare neagră, care ar fi putut fi consecința unei zgârieturi cauzate de o piatră din asfalt. Eventualele obiecțiuni ale petentului privind cauza avarierii autoturismului numitului S____ M_______ nu îl exonerează pe petent de obligația de a se prezenta în termen de 24 de ore la producerea evenimentului la unitatea de poliție pentru întocmirea documentelor de constatare, mai ales în contextul în care în speță se impunea lămurirea situației de fapt, de vreme ce existau evidente contradicții între cei doi conducători auto cu privire la însăși producerea impactului.

În plus, reținerea în sarcina contravenientului a acestei fapte este consecința firească și directă a constatării existenței elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101, alin. 3 din același act normativ și, implicit, a existenței unei coliziuni între cele două autovehicule implicate în evenimentul rutier.

În considerarea celor expuse mai sus, prima instanță a constatat că agentul constatator în mod corect a reținut vinovăția petentului în producerea accidentului rutier, prin nerespectarea dispozițiilor privind prioritatea de trecere a autovehiculelor care se intersectează pe drumul public și a celor privind prezentarea la unitatea de poliție în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare și pentru aceste motive apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012 a fost încheiat cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002, mai sus amintit și sancțiunea amenzii în cuantum de 280 de lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 79, alin. 1, lit. b din același act normativ, prima instanță a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, având în vedere că avariile produse autovehiculului intervenientului forțat au fost minore, în contextul în care, astfel cum rezultă din relațiile furnizate de societatea de asigurare la care petentul avea încheiată poliță de asigurare la data producerii evenimentului rutier, ____________________________ Group SA, polița de asigurare nu a fost valorificată de către posesoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nefiind deschis dosar de daună, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate pentru ambele fapte nu se justifică.

Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului, considerând că aplicarea sancțiunilor cu avertismente este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale și pentru a atrage atenția petentului ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale în vigoare, mai ales în contextul în care ambele fapte au fost săvârșite în aceeași împrejurare.

În stabilirea acestei sancțiuni, prima instanță a avut în vedere și faptul că, potrivit relațiilor furnizate de Direcția Edilitare- Serviciul Edilitare (fila 27 dosar nr. xxxxx/193/2012^*), la data producerii evenimentului rutier, pe ______________________ în desfășurare lucrări de reabilitare a carosabilului și a trotuarelor, aspect confirmat de altfel și de petent în fața instanței, dar și de intervenientul forțat în declarația de avarie, ceea ce a determinat existența unor condiții de trafic îngreunat și a favorizat astfel impactul dintre cele două autoturisme.

În ceea ce priveste suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pi a reținut că cele două sancțiuni contravențională complementare se aplică automat, conform dispozitiilor art. 101, alin. 3, lit. a și ale art. 100, alin. 3, lit. g din OUG nr. 195/2002, aplicarea acestora fiind oportună în contextul în care instanța a constatat temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012, prima instanță, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul V________ I___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, intervenientul forțat S____ M_______ și asigurătorii ____________________________ Group SA și ______________________________ SA și a modificat procesul-verbal contestat, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 420 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 101, alin. 3 din același act normativ și sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 280 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Cu privire la solicitarea petentului de restituire a sumei achitate cu titlu de amendă contravențională, prima instanță a apreciat că aceasta trebuia formulată în contradictoriu cu organul care a încasat respectiva sumă și nu cu intimatul, care doar a aplicat-o cu titlu de sancțiune, însă petentul are posibilitatea de a se adresa organului fiscal cu o cerere pentru restituirea acesteia în baza prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive. Totodată, solicitarea în cauză poate face obiectul unui litigiu distinct, dar numai în cazul în care nu i se va restitui suma respectivă după prezentarea prezentei sentințe, la rămânerea definitivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-petent V________ I___, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestației cu efectul anulării procesului verbal de contravenție.

Intimații nu au depus întâmpinare în cauză și nici nu și-au trimis reprezentanți în instanță.

Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:

Obligația plății taxei de timbru aferentă cererii de recurs a fost stabilită potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul fiind citată cu această mențiune.

Deși procedura de citare pentru termenul de judecată stabilit a fost legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 165 din Codul de procedură civilă, recurentul nu a depus la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru.

Având în vedere dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 care reglementează obligația plății taxelor judiciare de timbru, atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, cât și dispozițiile art. 33 din aceeași ordonanță, conform cărora, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat ori în termenul stabilit de instanță, constatând neîndeplinirea acestei obligații legale până la această dată, tribunalul va anula recursul declarat de recurentul-petent V________ I___ împotriva sentinței civile 1314/04.02.2015 a Judecătoriei B_______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-petent V________ I___, domiciliat în B_______, ________________ nr. 39, jud. B_______ împotriva sentinței civile 1314/04.02.2015 a Judecătoriei B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _______________________. 57, jud. B_______, intimata-intervenient forțat S____ M_______, domiciliată în B_______, ___________________. 10, jud. B_______ și asiguratorii ____________________________ Group SA București, sector 1, ______________________ și ______________________________ SA București, sector 3, ____________________. 3, __________________>

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

B______ L_____ I____ H________ G___ A____, R_____ M______ B_____ C_______

Red. ______________________________.BC

Jud. fond C____ A__-M____

Ex. 5/ 16.09.2015