R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1101/ADOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 18.09.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: B_______ D______ - judecător

JUDECĂTOR: V________ A_____ T______

GREFIER: N____ M______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier împotriva Sentinței civile nr. 560/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimata ___________________, având ca obiect „ anulare proces-verbal de contravenție”.

Se constată că dezbaterile au avut loc la data de 4.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea data de 11.09.2015, iar apoi pentru termenul de față, hotărând următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 560/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta ___________________, cu sediul în localitatea Halchiu, ___________________, jud. B_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, ______________________. 38, sector 1, fiind anulat procesul-verbal ___________ nr. xxxxxxxx din 01.07.2014 întocmit de intimat și exonerată petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal contestat, fiind obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei, în favoarea petentei, din care 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 600 de lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal ___________ NR. xxxxxxxx din 01.07.2014 întocmit de intimat, petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 12.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003.

S-a reținut că în data de 26.06.2014, în intervalul orar 12:00 – 14:15, a fost efectuat un control la sediul T____ C_____ SRL, iar în urma verificărilor s-a constatat neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia. S-a menționat că operatorul de transport a obținut autorizația Turcia Terță nr. xxxxxx eliberată în data de 08.04.2014, dar nu a efectuat în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației cel puțin un transport rutier internațional de marfă la care să fi utilizat autorizația, autorizația fiind predată la data de 18.06.2014.

În drept, potrivit art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 12.000 lei la 40.000 lei neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia.

În conformitate cu art. 26 din HG nr. 1173/2003, perioada de utilizare a autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă este de 45 de zile calendaristice de la eliberarea acestora, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale și a autorizațiilor de Franța anuale, a căror valabilitate este de un an, precum și a autorizațiilor de tip CEMT lunare, a căror valabilitate este de o lună, iar în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației, operatorul de transport trebuie să efectueze cel puțin un transport rutier internațional de marfă.

De asemenea, art. 27 din HG nr. 1173/2003 prevede că în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate, iar nerespectarea obligației prevăzute la alin. (1) atrage modificarea indicelui de comportament al operatorului de transport rutier internațional de marfă, anularea autorizației și reducerea, în mod proporțional, a numărului de rezervări din SIAE ale respectivului operator.

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă cu privire la descrierea faptei, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate.

Constatările procesului-verbal atacat răspund acestei exigențe, având în vedere că cele consemnate de agentul constatator: „În data de 26.06.2014, în intervalul orar 12:00 – 14:15, a fost efectuat un control la sediul T____ C_____ SRL, iar în urma verificărilor s-a constatat neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia. S-a menționat că operatorul de transport a obținut autorizația Turcia Terță nr. xxxxxx eliberată în data de 08.04.2014, dar nu a efectuat în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației cel puțin un transport rutier internațional de marfă la care să fi utilizat autorizația, autorizația fiind predată la data de 18.06.2014”, redau în concret împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, ceea ce face posibilă pentru instanță verificarea temeiniciei procesului-verbal.

Referitor la susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție ar fi nul pe motiv că nu a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni, instanța a constatat că lipsa acestor obiecțiuni nu este prevăzută de lege sub sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat. Pentru a se reține nulitatea relativă, este necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ori, în speță, instanța a apreciat că petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea formulată, acesta a avut și s-a folosit de posibilitatea să ridice toate obiecțiunile pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat.

Cu privire la lipsa semnăturii martorului privind confirmarea întocmirii procesului verbal sau lipsa motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului, instanța a constatat că aceste aspecte nu se regăsesc între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, astfel încât o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții. Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal este necesar ca petentul să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a menționa martorul sau motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, or petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Totodată, instanța a mai reținut că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ întocmit de către un reprezentant al statului, bucurându-se astfel de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

De asemenea, instanța a reținut că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce în sarcina statelor obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală sarcina probei să revină organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

În plus, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Totodată, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În pricina dedusă judecății, petenta a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia, situația de fapt reținută prin acesta necorespunzând realității.

Instanța a apreciat că fapta săvârșită de petentă nu se circumscrie elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003.

Astfel, potrivit autorizației de transport internațional de marfă nr. xxxxxx/08.04.2014 remisă la dosarul cauzei de către Centrului Național de Management pentru Societate Informațională, aceasta este valabilă de la data de 01.01.2014 până la data de 31.01.2015.

Prin urmare, instanța a constatat că autorizația este una anuală, fiind exclusă de la aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003 care prevăd că neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia constituie contravenție.

Față de cele expuse anterior, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reglementate și sancționate de art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003.

Prin urmare, constatând că nu există contravenție în sensul dat acestei noțiuni de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, în baza art. 34 din aceleași act normativ, instanța a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal contestat și a exonerat petenta de plata amenzii aplicate prin acesta.

În ceea ce privește obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, potrivit art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Față de aceste considerente, instanța a admis cererea intimatei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 620 lei, din care 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 600 de lei reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 73/15.07.2014.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel agentul constatator, arătând că operatorul de transport nu a utilizat autorizația nr. xxxxxx/08.04.2014 în termenul indicat de art. 26 alin. 2 din Hotărârea nr.1173/2.10.2003 actualizată, neefectuând în termen de 15 zile de la eliberare cel puțin un transport rutier internațional de marfă la care să fi utilizat autorizația de mai sus. Invocă art. 30 alin.1 lit. a din HG nr. 1173/2.10.2003 actualizată și declarația managerului de transport al intimatei.

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține că apelul este nefondat.

În mod corect a reținut prima instanță că fapta săvârșită de intimata-petentă nu se circumscrie elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003, potrivit autorizației de transport internațional de marfă nr. xxxxxx/08.04.2014 remisă la dosarul cauzei de către Centrului Național de Management pentru Societate Informațională valabilitatea acesteia fiind de la data de 01.01.2014 până la data de 31.01.2015, respectiv anuală, fiind exclusă de la aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003 care prevăd că neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia constituie contravenție.

Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță că fapta reținută în sarcina intimatei-petente prin procesul-verbal de contravenție nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reglementate și sancționate de art. 30 alin. 1 lit. a) din HG nr. 1173/2003.

Văzând și art. 480 NCPC, Tribunalul va respinge apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier I.S.C.T.R.- I____________ teritorial nr.8 împotriva sentinței civile nr.560/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

B_______ D______ V________ A_____ T______

GREFIER,

N____ M______

Tehnored.A.T.V./16.10.2015

4 ex.

Judecător fond-D______ I_____ T______