ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 3 A

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016

Președinte : L____ J___

Judecător : I___ D____

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul S___ E____ împotriva Sentinței civile nr. 422 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă personal apelantul S___ E____, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Apelantul arată că nu are de formulat cereri de probațiune ori cereri prealabile.

Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât este de acord partea cu dezbaterea căii de atac la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile și în instanța de apel potrivit prevederilor art. 482 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra apelului în cauză.

Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 384 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 422 din 17.09.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria Ineu a respins plângerea contravențională formulată de petentul S___ E____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 22.03.2015 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 22.03.2015 întocmit de către intimat, petentul S___ E____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

În fapt, s-a constatat că la data de 22.03.2015, ora 1:43, pe Calea Republicii din Orașul Ineu, Județul A___ petentul a condus autoturismul marca BMW, înmatriculat în Italia cu numărul BJ363BE cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 22.03.2015 a fost semnat de către petent, la rubrica alte mențiuni fiind consemnat „doresc să vizionez filmarea„.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 22.03.2015, instanța de fond a reținut că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv, a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

A reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

A constatat că petentul S___ E____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției ________ nr. xxxxxxx din 22.03.2015.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 22.03.2015 a fost susținută de raportul agentului constatator, arătând că în timp ce executa serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier cu autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, pe care era montat aparatul radar, a observat cum autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare BJ 363 BE, circula cu viteza de 103 km/h, pe Calea Republicii, în Orașul Ineu , județul A___, unde limita maximă de viteză este de 50 km/h.

La dosarul cauzei se află și CD-ul cu înregistrarea video a prezumtivei contravenții din care se observă că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare BJ363BE, condus de către petent, a fost surprins cu viteza de 103 km/h.

Prima instanță a constatat că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din data de 24. 03. 2014 depus în copie.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia „aparatul radar nu a fost pus în funcțiune de personal calificat”, s-a reținut că punctul 4.2 din norma de metrologie legală NML 021 – 05 “aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” potrivit căruia: ”măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați” a fost abrogat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187 din 2009, încât atestatul operatorului radar nu mai constituie o cerință a valabilității măsurătorii efectuate.

Susținerile petentului în sensul că autospeciala pe care era montat aparatul radar s-ar fi deplasat în timpul înregistrării vitezei autoturismului pe care îl conducea, iar agentul constatator nu a ținut cont de marja de eroare a aparatului radar, urmează a fi înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.

Astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1.4 din NML 021-05, după destinația utilizării lor, cinemometrele se pot clasifica în cinemometre destinate a fi utilizate numai în regim staționar, care pot fi instalate atât pe autovehicule de patrulare, cât și în exteriorul acestora, pe teren, pe un amplasament special amenajat, și cinemometre destinate a fi utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.

Din analiza buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din data de 24.03.2014, s-a reținut că aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx este un cinemometru destinat a fi utilizat atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.

De asemenea, s-a reținut că deși în art. 3 din NML 021-05 se stabilește că în cazul aparatelor pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) se aplică anumite marje de toleranță, aceste marje sunt avute în vedere de către Biroul Român de Metrologie Legală în momentul în care verifică aparatul radar, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 cu art. 5 din NML 021-05. Din momentul în care Biroul Român de Metrologie Legală își dă avizul afirmativ prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, aparatelor radar nu li se mai aplică nici o toleranță.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.

Astfel, instanța de fond a considerat că petentul S___ E____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței de fond s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii în cuantum de 877, 5 lei cu avertisment, având în vedere locul în care a fost surprins petentul cu viteza de 103 km/h, respectiv în localitate, instanța de fond a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Instanța de fond a reținut că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 53 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu constitui un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, că, petentul în timp ce conducea autoturismul cu viteza de 103 km/h în localitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S___ E____ pe care l-a dezvoltat oral în fața instanței, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în tot în sensul admiterii plângerii formulate, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului a criticat prima instanță pentru faptul că nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză, mai mult, nu s-a ținut cont de faptul că autospeciala pe care era montat aparatul radar se afla în mișcare în momentul înregistrării vitezei astfel că exista posibilitatea reală ca aparatul să poată înregistra o marjă de eroare la determinarea vitezei efective a autoturismului, apărări înlăturate netemeinic de către instanță.

A cerut instanței de apel să reexamineze înregistrarea video și să observe că petentul nu s-a deplasat cu viteza de 103 km/h, respectiv, faptul că această viteză nu a fost reținută de aparatul radar pe înregistrare, ci o altă viteză, situată la limita de 84 km/h, fapt dovedit cu înregistrarea acestei valori în dreptul literei L care reprezintă limita maximă a vitezei atinsă de autoturism, susținând că viteza de 103 km/h a fost înregistrată preț de mai puțin de 1 secundă în dreptul literei T, aspect nerelevant în cauză.

Prin întâmpinare intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării a susținut că procesul verbal este legal și temeinic, judecătorul fondului apreciind corect și complet probele administrate în cauză.

În privința vitezei de 103 km/h cu care s-a deplasat autoturismul condus de către petent a susținut că nu poate fi pusă la îndoială, fiind reală, în condițiile în care a fost determinată cu un aparat radar verificat metrologic și declarat admis, apt să măsoare viteza de deplasare atât în regim staționar, cât și în deplasare, iar potrivit NML 021- 05 aceste măsurători devin valori legal măsurate, iar măsurătorile determinate nu mai pot fi puse la îndoială, în cazul acceptării ipotezei contrare ne-am afla în domeniul arbitrariului.

Examinând apelul de față prin prisma efectului devolutiv, conform prevederilor art. 476 alin. 1, ale art. 477 și ale art. 479 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, dar și ale art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede obligația judecătorului de a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, precum și legalitatea sancțiunii aplicate, văzând că nu sunt incidente motive de ordine publică, tribunalul constată următoarele:

Apelul este nefondat.

Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele, implicit sub aspectele criticate de către apelant, astfel că nu există temeiuri pentru schimbarea ei.

Sub aspectul critici aduse vitezei de 103 km/h în localitatea Ineu reținută în sarcina petentului, tribunalul a procedat la vizionarea CD-ului depus în probațiune de către I____________ de Poliție Județean A___ și a apărărilor formulate în acest sens de către petent în fața celor două instanțe.

Tribunalul reține că aparatul radar a efectuat autotestarea, că măsurarea vitezei s-a făcut în regim staționar, precum și faptul că a înregistrat valorile de deplasare ale autoturismului condus de către petent cuprinse între 37 km/h și 103 km/h, fiind evident faptul că traiectoria urmată de autoturism nu a fost rectilinie, conducătorul auto înregistrând o viteză maximă de 103 km/h, înregistrată în dreptul literei T, după care a redus viteza prin frânare, accelerând ulterior.

Înregistrarea video s-a realizat pe timpul nopții, extremele valorice ale vitezei de deplasare a autoturismului se explică prin faptul că aparatul radar a început înregistrarea vitezei la _________________________-o curbă, urmată de un scurt drum drept; este adevărat faptul că în dreptul literei L este înregistrată viteza de 84 km/h însă această viteză a fost înregistrată după frânare și după ce aparatul radar a focalizat autoturismul și a înregistrat maximul vitezei atinse de 103 km/h memorată în dreptul literei T.

Pe fond, fapta imputată există, concluziile instanței de fond fiind corecte sub acest aspect.

Depășirea vitezei legale admise cu 53 km/h în zona de limitare a vitezei la 50 km/h a fost probată de către intimat cu înregistrarea video depusă în probațiune în care poate fi identificat fără dubiu numărul de identificare al autoturismului condus de către petent, marca autoturismului, dar și configurația șoselei care prezintă o succesiune de curbe, prima, ușoară la dreapta, iar a doua la stânga, fără vizibilitate pe o porțiune de câțiva zeci de metri datorită amplasării între benzile de circulație pe a stației Peco Lukoil din Ineu, lămuririle cu privire la locul săvârșirii contravenției fiind aduse de petent pe calea plângerii.

Viteza de 103 km/h a fost măsurată cu un aparat radar care funcționează în parametri legali, dovadă fiind verificarea metrologică depusă în probațiune la dosarul cauzei, astfel că depășirea vitezei imputată petentului nu mai poate fi pusă la îndoială fiind o viteză legal măsurată.

Referitor la apărarea petentului reținem că marja de eroare de +/- 3% pentru viteze de până la 100 km/h, respectiv, de +/- 4% pentru viteze mai mari de 100 km/h prevăzută de pct. 3.1.1 intitulat „ E____ maxime tolerate pentru măsurarea vitezei ” în NML 021-05 nu se aplică măsurătorilor individuale ale vitezei de deplasare ale unui vehicul făcute de către un cinemometru, ci aparatului R____, cu ocazia verificării metrologice la care este supus în timpul testărilor, anterior momentului punerii în exploatare pe drumurile publice.

Acest lucru rezultă cu certitudine față de lipsa unei prevederi legale exprese din care să rezulte posibilitatea aplicării marjei de eroare de în valorile sus- prezentate la viteza măsurată în trafic de către agentul rutier.

În ce privește cererea apelantului de reindividualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate reținem că sancțiunile amenzii contravenționale și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice o perioadă de 90 de zile au fost corect individualizate de către agentul constatator, prima instanță respingând în mod corect cererea petentului de înlăturare a sancțiunii amenzii aplicate și a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.

Din examinarea prevederilor art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 reținem că fapta comisă prin depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul.

Prin urmare, ne aflăm în prezența unei contravenții de pericol care, din punctul de vedere al legiuitorului se sancționează aspru prin aplicarea unei amenzi în cuantum ridicat, dar și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă îndelungată, împrejurare care exclude înlăturarea sancțiunii complementare care se aplică de drept în ipoteza săvârșirii acestui tip de contravenție.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul declarat de petentul S___ E____ având C.N.P. xxxxxxxxxxxxx împotriva Sentinței civile nr. 422 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și, în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, urmează a nu fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul S___ E____ având C.N.P. xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în orașul Ineu, ______________________, jud. A___ și domiciliul procesual ales pentru citare în orașul Ineu, _______________________ _______________ împotriva Sentinței civile nr. 422 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

L____ J___ I___ D____

Grefier

C_______ S_______

Se comunică:

Apelantului – S___ E____ - cu domiciliul în orașul Ineu, ______________________, jud. A___ și domiciliul procesual ales pentru citare în orașul Ineu, _______________________ _______________,

Intimatului – I____________ de Poliție al Județului A___ - cu sediul în A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___

Red. L.J./Tehred. C.S.

4 ex./ 26.01.2016

2 ____________________________________>

Prima instanță – C_________ D_____