Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX apel pl. contraventionala

R O MA N I A

TRIBUNALULDAMBOVITA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA NR. 20

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – A______ L____ B___

Judecător – A__-M____ G______

Grefier - Antuaneta B_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă P____ R__ FOOD S.R.L., cu sediul în Timișoara, Calea S____ B___, nr. 31, județul T____, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J XXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 1612/25.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița - ITM Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, _____________________.8, parter , județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.

Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr. xxxxxxx/15.07.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilierul juridic B_____ M_____ N_______ pentru intimatul I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița,lipsă fiind apelanta petentă P____ R__ Food S.R.L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul este timbrat, că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de intimat ITM Dâmbovița, după care :

La interpelarea instanței, reprezentantul legal al părții prezente apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.

În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Noul Cod procedură civilă, instanța văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Târgoviște, constată că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă este competent general, material și teritorial să judece apelul.

Consilierul juridic B_____ M_____ N_______ pentru intimatul I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița învederează că nu are cereri de formulat sau alte probe de administrat și apreciază cauza în stare de judecată.

Tribunalul în temeiul art.482 raportat la art. 478, art. 254 și art. 258 c.pr.civ, urmează a soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața primei instanțe.

Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, tribunalul în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă .

Consilierul juridic B_____ M_____ N_______ pentru intimatul I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond, pentru motivele expuse detaliat în cuprinsul întâmpinării.

Instanța, considerându-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 N.C.P.C., închide dezbaterile și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil , constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. 1612/25.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională, formulată de către petenta P____ R__ FOOD S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța a reținut că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește criticile aduse de petentă procesului-verbal, sub aspectul legalității, instanța le –a apreciat ca nefiind întemeiate. Astfel, referitor la lipsa mențiunilor cu privire la data, ora și locul săvârșirii contravenției, din analiza procesului-verbal contestat, instanța constată că în cuprinsul actului administrativ, agentul constatator a indicat că fapta a fost constatată cu ocazia controlului efectuat în data de 18.11.2013, care coincide cu data săvârșirii contravenției, precum și faptul că respectivul control a avut loc la punctul de lucru din Târgoviște, ____________________-8. În ceea ce privește lipsa mențiunilor cu privire la ora săvârșirii contravenției, instanța a apreciat că aceasta reprezintă un caz de nulitate relativă condiționată de producerea unei vătămări ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului, în condițiile art. 175 alin. 1 C.proc.civ. Prin urmare, având în vedere că petenta nu a probat o vătămare ce i-a fost cauzată prin această încălcare, nulitatea actului nu va opera. De altfel, instanța a apreciat că petenta nu ar fi putut suferi o vătămare prin încălcarea dispozițiilor legale respective, în condițiile în care a avut posibilitatea ca, adresându-se instanței, să formuleze apărări cu privire la conținutul procesului-verbal și să prezinte probe în susținerea acestora.

Referitor la susținerile petentei în sensul că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate pentru că agentul constatator nu a descris în detaliu fapta săvârșită de contravenient, limitându-se la o prezentare generală, lipsită de conținut a faptei, instanța a constatat că acestea sunt nefondate, având în vedere că fapta este suficient descrisă, fiind clar care este fapta contravențională reținută și în ce măsură cel sancționat este vinovat de săvârșirea ei, mențiunile fiind suficiente pentru ca, pe de o parte, petentul să aibă posibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanța să poată realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie.

Instanța a apreciat ca fiind nefondate afirmațiile petentei în sensul că inspectorii ITM nu au menționat locul în care nu a fost afișat procesul-verbal, având în vedere că, din cuprinsul actului contestat, rezultă că fapta a fost constatată la punctul de lucru din Târgoviște, ____________________-8 unde s-a desfășurat controlul, acesta fiind locul în care nu a fost afișată copia de pe procesul-verbal.

Prin urmare, instanța a constatat că nu era necesar ca agentul constatator să fi făcut alte mențiuni pentru ca procesul-verbal să fie legal întocmit, existând o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii autorului și a circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter.

În ceea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentei, instanța a constatat că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.

Astfel, fapta constând în omisiunea petentei de a nu afișa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat, a fost în mod corespunzător încadrată juridic, prin reținerea dispozițiilor art. 39 alin. 7 din Legea nr. 319/2006 raportat la art. 19 din Legea nr. 319/2006 și la art. 66 alin. 7 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

Referitor la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a constatat că situația de fapt reținută de către intimat cu ocazia controlului efectuat la data de 18.11.2013 nu a fost contestată de către petent, astfel, instanța a reținut că la data de 18.11.2013, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din Târgoviște, ____________________-8, județul Dâmbovița, nu era afișată într-un loc vizibil copia de pe procesul-verbal încheiat cu ocazia întrunirii trimestriale a Comitetului de Sănătate și Securitate în Muncă.

Una dintre obligațiile angajatorului în vederea asigurării securității și sănătății lucrătorilor este de a asigura, conform art. 19 din Legea nr. 319/2006, înființarea, organizarea și funcționarea comitetelor de securitate și sănătate în muncă ale căror întruniri trebuie să aibă loc cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar, astfel cum reiese din dispozițiile art. 66 alin. 1 din H.G. nr. 1425/2006.

În ceea ce privește atribuțiile comitetului de sănătate și securitate în muncă, instanța reține dispozițiile art. 67 din H.G. nr. 1425/2006, potrivit cărora acesta are atribuții în ceea ce privește politica de securitate și sănătate în muncă și planul de prevenire și protecție, introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecție colectivă și individuală, măsuri de amenajare a locurilor de muncă, modul de îndeplinire a atribuțiilor ce revin serviciului extern de prevenire și protecție, precum și menținerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia. Totodată, comitetului de sănătate și securitate în muncă analizează cererile formulate de lucrători privind condițiile de muncă și modul în care își îndeplinesc atribuțiile persoanele desemnate și/sau serviciul extern; urmărește modul în care se aplică și se respectă reglementările legale privind securitatea și sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă și inspectorii sanitari; analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și propune introducerea acestora în planul de prevenire și protecție; analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale și evenimentelor produse și poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucțiunilor proprii și a celor de lucru și face un raport scris privind constatările făcute; dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate și sănătate în muncă de către conducătorul unității cel puțin o dată pe an, cu privire la situația securității și sănătății în muncă, la acțiunile care au fost întreprinse și la eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se va realiza în anul următor.

Instanța a reținut, din prevederile art. 19 din Legea nr. 319/2006, că scopul pentru care se prevede, în sarcina angajatorului, obligația de a asigura înființarea, organizarea și funcționarea comitetelor de securitate și sănătate în muncă este acela de a respecta dispozițiile art. 16 din Legea nr. 319/2006, conform căruia angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii și/sau reprezentanții acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informațiile necesare privind riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție atât la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general, cat și la nivelul fiecărui post de lucru și/sau fiecărei funcții.

Instanța a constatat că, pentru respectarea obligației de informare prevăzută de art. 16 din Legea nr. 319/2006, art. 66 alin. 4 și 7 din H.G. nr. 1425/2006, instituie obligația ca la fiecare întrunire, secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă să afișeze la loc vizibil proces-verbal încheiat și semnat de către toți membrii comitetului.

Instanța a reținut că prin legislația în vigoare nu a fost stabilit locul în care trebuie să se facă afișarea copiilor de pe procesul-verbal anterior menționat, în sensul că nu este precizat cu claritate dacă obligația privește afișarea numai la sediul societății sau și la punctele de lucru al societății, însă determinarea sensului normelor juridice se face și prin procedura interpretării acestora. Unul dintre procedeele de interpretarea este cel al interpretării sistematice care implică lămurirea înțelesului unei norme juridice ținându-se cont de legăturile sale cu alte norme juridice, fie din același act normativ, fie dintr-un alt act normativ.

Interpretând dispozițiile din Legea nr. 319/2006 prin raportare la prevederile H.G. nr. 1425/2006, și având în vedere și rațiunea normelor legale invocate, de a îmbunătăți securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor, instanța a reținut în sarcina angajatorului obligația de a afișa procesul-verbal atât la sediul societății, cât și la punctele de lucru. Astfel, analizând scopul înființării comitetelor de securitate și sănătate în muncă, precum și atribuțiile acestora, instanța a constatat că numai prin afișare la locul în care salariații își desfășoară activitatea se poate aprecia că aceștia au luat cunoștință de conținutul actului întocmit.

În sensul acestei interpretări, instanța a reținut și importanța respectării dreptului la informare al angajaților care au interesul de a cunoaște concluziile și măsurile luate de comitetul de securitate și sănătate în muncă din moment ce acestea îi privesc în mod direct. Astfel că, nu prezintă relevanță împrejurarea că procesul-verbal a fost afișat doar la sediul societății aflat la Timișoara, având în vedere că angajații de la punctul de lucru din Târgoviște nu au, în mod efectiv, posibilitatea de a lua la cunoștință de concluziile, propunerile și măsurile luate în cadrul întrunirilor comitetului.

Mai mult, instanța a avut în vedere și natura acestor informații care pot privi riscurile pentru securitatea și sănătatea în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție, însușirea acestora de către angajați putând împiedica eventuale accidente de muncă.

Instanța a apreciat că, în situația în care dispozițiile anterior enunțate s-ar interpreta în sensul că procesul-verbal trebuie afișat doar la sediul societății, dreptul angajaților de a fi informați și de a cunoaște aspecte relevante pentru activitatea desfășurată de ei, ar fi golit de conținut și transformat într-un drept iluzoriu.

Față de considerentele expuse anterior, instanța a considerat că societatea nu a organizat și nu a asigurat corespunzător funcționarea comitetului de securitate și sănătate în muncă prin faptul că nu a afișat la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat cu ocazia întrunirilor trimestriale, la punctul de lucru organizat în Târgoviște, ___________________________, împrejurarea că petenta a încălcat dispozițiile 39 alin. 7 din Legea nr. 319/2006, corespunde adevărului.

Instanța a constatat că, petenta a invocat lipsa proporționalității sancțiunii aplicate față de fapta reținută în sarcina sa, cu privire la care instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii și care permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată persoanei contraveniente, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Cu privire la această solicitare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune.

Instanța a apreciat că nu se impune reevaluarea amenzii aplicate, întrucât aceasta a fost în mod corect individualizată de agentul constatator, având în vedere pericolul concret ridicat pentru securitatea și sănătatea în muncă a angajaților pe care îl prezintă organizarea și funcționarea necorespunzătoare a comitetului de securitate în muncă generată de lipsa afișării copiilor de pe procesul-verbal încheiat cu ocazia întrunirilor comitetului de securitate și sănătate în muncă. În acest sens, instanța ia în considerare importanța respectării dreptului la informare al angajaților, interesul acestora de a cunoaște conținutul proceselor-verbale întocmite, precum și împrejurarea că luarea la cunoștință a concluziilor și măsurilor luate de comitetul de securitate și sănătate în muncă pot împiedica eventuale accidente de muncă. De asemenea, instanța a reținut și atitudinea petentei, care nu conștientizează importanța dreptului la informare al angajaților săi și care apreciază că activitatea comitetului reprezintă o simplă formalitate.

Totodată, instanța a apreciat că incriminarea conduitei și sancționarea acesteia cu un cuantum de 2.500 de lei semnifică faptul că legiuitorul consideră fapta comisă ca una gravă, iar aplicarea unui avertisment ar putea fi făcută doar prin demonstrarea unor circumstanțe excepționale în care s-ar fi găsit petenta, aspect care nu a fost probat în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta P____ R__ FOOD S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ., împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.11.2013.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta P____ R__ Food S.R.L. solicitând admiterea apelului, iar pe fond modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale, respectiv : constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare a contravenției atacat cu consecința exonerării noastre de plata amenzii aplicate de către organul constatator; în situația respingerii excepției de nulitate absolută invocată, solicităm, în principal, anularea procesului - verbal de constatare a contravenției mai sus rubricat precum și a sancțiunii aplicate întrucât acestea sunt netemeinice și nelegale, și restituirea sumei de 1.250 lei plătite cu titlu de amendă în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și restituirea sumei de 1.250 lei achitată de către subscrisa societate cu titlu de amendă, ca urmare a sancționării noastre contravenționale și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

În motivele de apel, apelanta petentă a susținut că prima instanță, în mod netemeinic și nelegal, a respins plângerea contravențională formulată de petentă, pentru următoarele considerente :

Cu privire la afirmația instanței de fond conform căreia "procesul-verbal a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate clementele prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 (...) in cuprinsul actului administrativ, agentul constatator a indicat ca fapta a fost constatată cu ocazia controlului efectuat in data de 18.11.2013, care coincide cu data săvârșirii contravenției, precum și faptul că respectivul control a avut loc la punctul de lucru din Târgoviște, ____________________-8, județul Dâmbovița", apelanta solicită a se observa că mențiunea conform căreia fapta a fost constatată cu ocazia efectuării controlului nu suplinește obligația agentului constatator de a indica în mod clar și fără echivoc data la care presupusul contravenient a săvârșit fapta. Mai mult, data întocmirii procesului-verbal de contravenție nu coincide întotdeauna cu data constatării faptei contravenționale.

În opinia sa, mențiunea exactă a datei săvârșirii faptei contravenționale nu prezintă importanță doar sub aspectul respectării prevederilor legale impuse de legiuitor în ceea ce privește întocmirea unui proces-verbal, ci și din prisma efectuării controlului de legalitate de către onorata instanță, inclusiv de a verifica legalitatea aplicării sancțiunii în cadrul termenului de prescripție.

Apelanta petentă reiterează faptul că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind obligativitatea descrierii în cuprinsul procesului verbal a faptei săvârșite deși descrierea faptei efectiv săvârșite este deosebit de importantă, conferind onoratei instanțe posibilitatea de a efectua controlul de legalitate și de a se pronunța asupra corectitudinii și legalității măsurii dispuse.

Solicită a se observa că prin procesul-verbal întocmit intimata a realizat o descriere pur formală a faptei, rezumându-se la simpla mențiune că "societatea nu a afișat în loc vizibil copia procesului verbal încheiat cu ocazia întrunirilor trimestriale ale comitetului de securitate și sănătate în muncă" fără însă a arăta în ce constă în mod efectiv fapta presupusă a fi săvârșită, care au fost împrejurările săvârșirii faptei, cu alte cuvinte, mijloacele concrete de săvârșire a faptei și orice alt element de natură a individualiza fapta și gradul de pericol social al acesteia și, spre exemplificare, apelanta petentă reproduce textual din sentințe pronunțate de diferite instanțe judecătorești în cauze similare și solicită instanței să procedeze în aceeași manieră și în cauza de fată, deoarece, intimata a prezentat fapta sancționată la modul general, utilizând noțiuni generice, lipsite de orice detalii și împrejurări care ar putea ajuta instanța și contravenientul să înțeleagă starea de fapt reală.

Cu privire la afirmația instanței de fond că „situația de fapt reținută de către intimat cu ocazia controlului efectuat la data de 28.11.2013 nu a fost contestată de către petentă", apelanta petentă solciită a se observa că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare întrucât societatea a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei acestuiași pentru a-și nevinovăția cu privire la săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina ei, a depus în probațiune înscrisurile care fac dovada conformării la prevederile art. 19 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă (convocarea nr. xxxxx/a/09.10.2013, procesul verbal nr. 4 al reuniunii Comitetului de Sănătatea și Securitate în Muncă din data de 15.10.2013), iar din analiza atentă a acestor documente se poate desprinde fără îndoială concluzia că subscrisa societate am respectat prevederile legale în materia securității și sănătății în muncă.

Instanța nu poate reține în cauza de față că subscrisa nu a contestat procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, câtă vreme nu se poate stabili cu exactitate care sunt faptele reale sancționate, care este pericolul social generat, astfel încât apelanta petentă să aibă efectiv posibilitatea formulării unei apărări adecvate.

Apoi, se mai susține că obligația societății de a aduce la cunoștința lucrătorilor conținutul actului întocmit cu ocazia întrunirii comitetului este îndeplinită prin intermediul reprezentanților acestora care vor face o informare corectă și completă cu privire la aspectele deduse dezbaterii întocmai pentru a preîntâmpina și a înlătura posibilele riscuri și accidente care s-ar putea ivi în desfășurarea activității în cadrul magazinelor , iar acțiunile întreprinse de societate în materia sănătății și securității angajaților nu poate fi calificată decât ca o respectare a normelor legale în materie, inclusiv a celor invocate de către intimată, respectiv prevederile art. 66 alin 7 din Normele Metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 316/2006.

O altă critică adusă sentinței atacate vizează afirmația instanței de fond potrivit căreia aceasta a reținut în judecarea cauzei "atitudinea petentei care nu conștientizează importanța dreptului la informare al angajaților săi și care apreciază că activitatea comitetului reprezintă o simplă formalitate", ori o asemenea afirmație reprezintă de departe un fundament greșit în formarea unei opinii juridice și ulterior în stabilirea unei sancțiuni presupusului contravenient. Astfel, instanța și-a format convingerea pe o supoziție și nu pe faptele sau probele depuse de apelanta petentă.

În final, apelanta petentă susține că a fost de bună credință și a comercializat produsele în cauză cu convingerea că se respectă prevederile legale în materie, astfel că instanța poate înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul, considerând că acesta este suficient în raport de pericolul social al fapte și îndeplinește scopul punitiv.

La data de 30.10.2014 intimatul ITM Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În cuprinsul întâmpinării intimatul a susținut că din motivele de apel rezultă că, deși este contesta procesul verbal de constatare și sancționare a contravențililor sub aspectul temeiniciei, apelanta nu contestă săvârșirea faptei . respectiv constatarea organului d econtrol potrivit căreia nu a afișat la punctul d elucru procesul verbal încheiat de comitetul de securitate și sănătate în muncă, cu ocazia întrunirii trimestriale.

În opinia intimatului, instanța de fond a analizat în mod corect voința legiuitorului la elaborarea normelor legale ce impuneau această obligativitate, reținând în mod corect că „ instanța reține că prin legislația în vigoare nu a fost stabilit locul în care trebuie să se facă afișarea copiilor de pe procesul verbal anterior menționat, în sensul că nu este precizat cu claritate dacă obligația privește afișarea numai la sediul societății sau și la punctele de lucru ale societății, însă determinarea normelor juridice se face prin procedura interpretării acestora....”

În acest context, obligația legală se referă la afișarewa la loc vizibil , se poate defini ca fiin locul în care lucrărtorii îl pot vedea și lua cunoștință de el, în speță, un salariat de la ounctul de lucru din Târgoviște, nu poate vizualiza conținutul unui proces verbal „afișat” la sediul din Timișoara.

Apelanta petentă nu a formulat un răspuns la întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Potrivit art. 34 al. 2 OG 2/2201, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională poate fi atacată cu apel.

În ceea ce privește primul motiv de apel, privind nelegalitatea procesului verbal de contravenție pentru nemenționarea datei săvârșirii contravenției, se reține că în cuprinsul procesului verbal contravențional contestat se arată că „în urma controlului efectuat în ziua de 19.11.2013 privind modul în care se respectă prevederile legislației în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă/supravegherii pieței la persoana judiciară P____ R__ Food SRL… am constatat următoarele: societatea nu a afișat la loc vizibil copii ale procesului verbal încheiat cu ocazia întrunirilor trimestriale la punctul de lucru din Târgoviște.

Ca urmare, data săvârșirii faptei coincide cu data controlului inopinat, respectiv 19.11.2013, așa încât primul motiv de apel apare ca nefiind întemeiat.

Referitor la lipsa descrierii faptei contravenționale, se reține că susținerea apelantei în sensul că prin procesul verbal de contravenție intimata a realizat o descriere pur formală a faptei, rezumându-se la simpla mențiune că „societatea nu a afișat în loc vizibil copia procesului verbal încheiat cu ocazia întrunirilor trimestriale ale comitetului de securitatea și sănătate în muncă” nu poate fi validată de instanță.

Fapta contravențională este reglementată de lege prin art. 19 din Legea 319/2006 astfel :„In vederea realizării prevederilor art. 16, 17 și ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se înființează, se organizează și funcționează comitete de securitate și sănătate în munca”. De asemenea, art. 16 din același act normativ prevede: „Ținând seama de mărimea întreprinderii si/sau a unității, angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii si/sau reprezentanții acestora sa primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informațiile necesare privind:a) riscurile pentru securitate și sănătate în munca, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție atât la nivelul întreprinderii si/sau unității, în general, cat și la nivelul fiecărui post de lucru si/sau fiecărei funcții; b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) și (3). Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere si/sau unitate exterioară, care desfășoară activități în întreprinderea si/sau în unitatea sa, sa primească informații adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc acești lucrători”.

Or este evident că procesele verbale ale reuniunii Comitetului de sănătate și securitate în muncă al societății P____ R__ Food SRL încheiate la 08.02.2013, la 22.04.2013, la 15.07.2013 și la 15.10.2013 au avut ca scop măsuri luate în vederea conformării cu cerințele legale, propuneri pentru creșterea nivelului de securitate și sănătate a muncii în societatea comercială (f. 44 dosar de fond), prezentarea raportului pe semestrul 2/2013 cu privire la securitatea și securitatea în muncă, instruirea participanților cu privire la normele legale referitoare la activitatea CSSM, măsuri luate în vederea conformării cu cerințele legale și propuneri pentru creșterea nivelului de securitate și sănătate a muncii în societate (f. 45 și 46 din dosarul de fond), acestea fiind necesar a fi aduse la cunoștința angajaților societății P____ R__ Food SRL, în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate.

D__ fiind că această obligație nu s-a respectat, a fost întocmit procesul verbal de contravenție, prin reținerea faptei contravenționale descrisă așa cum s-a arătat anterior.

Ca urmare, nici motivul de apel vizând nedescrierea faptei nu este întemeiat

A interpreta obligațiile prevăzute de Legea 319/2006 în sensul indicat de apelant prin referirea la practica judiciară anexată la dosar, ar determina lăsarea fără conținut a obligațiilor instituite de legea respectivă în sarcina angajatorilor, așadar a lăsa fără efecte juridice normele de drept ce instituie obligațiile respective. Or, descriind în concret fapta reținută în sarcina petentei apelante ca „nu a afișat la loc vizibil copii ale procesului verbal încheiat cu ocazia întrunirilor trimestriale la punctul de lucru din Târgoviște…” determină pentru aceasta posibilitatea de a face dovada contrarie, în sensul de a dovedi că a efectuat publicitatea cerută de art. 19 și 16 din Legea 319/2006, prin orice mijloc legal.

Este adevărat că apelanta petentă a depus la dosarul cauzei, la f. 13 din dosarul de fond, un înscris din care reiese că unui număr de 10 angajați ai P____ R__ FOOd SRL li s-a adus la cunoștință prevederile procesului verbal nr. 4 al reuniunii Comitetului de sănătate și securitate în muncă din 15.10.2013 afișat în mod vizibil la sediul P____ R__ Food SRL din Timișoara, Calea S____ B___ nr. 31, jud. T____, cu toate acestea, acest înscris nu este în măsură a dovedi contrariul celor reținute în sarcina apelantei petente, pentru simplul fapt că privește un alt punct de lucru al societății petente și nu se poate reține nici data la care s-a realizat luarea la cunoștință a respectivelor prevederi, precum și faptul că angajații din tabel sunt toți angajații societății apelante - petente.

Ca urmare, se apreciază că soluția primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei procesului verbal contravențional este corectă.

Și în ceea ce privește reținerea primei instanțe privitoare la nivelul pericolului concret al faptei, apreciat ca fiind ridicat, se consideră de către instanța de apel faptul că soluția dată este cea corectă, așa încât nu se impune reevaluarea sancțiunii aplicate.

Se va reține împrejurarea că sancțiunea aplicată a fost executată, fiind depus la dosarul cauzei ordinul de plată pentru suma de 1250 lei achitați la 19.11.2013 (ziua constatării faptei contravenționale), reprezentând jumătate din minimul pedepsei cu amenda prevăzută de art. 39 al. 7 din Legea 319/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta-petentă P____ R__ FOOD S.R.L., cu sediul în Timișoara, Calea S____ B___, nr. 31, județul T____, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J XXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 1612/25.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița - ITM Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, _____________________.8, parter, județul Dâmbovița, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2015.

Președinte,Judecător,

A______ L____ B___ A__- M____ G______

Grefier ,

Antuaneta B_____

Red. GAM

Tehnored AB/GAM

4ex/19.02. 2015

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Judecătoria Târgoviște

Judecator fond – F_______ R_____ M_____