ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1260 A

Ședința publică din data de 3 decembrie 2015

Președinte : M______ M______

Judecător : L______-M______ Ș___

Grefier : I______ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de petent D____ I___ împotriva sentinței civile nr. 290 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentului, avocat S_____ I____ din Baroul A___ și martorul C_____ M_____, lipsă fiind petentul și reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut oral referatul cauzei după care, instanța procedează la audierea martorului sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosar.

Doamna avocat arată că nu solicită probe suplimentare și nu formulează alte cereri prealabile.

Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât reprezentanta apelantului este de acord cu dezbaterea căii de atac la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile și în instanța de apel potrivit prevederilor art. 482 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra apelului în cauză.

Reprezentanta apelantului petent solicită admiterea apelului, conform motivelor arătate în cererea de apel, învederând că instanța de fond a analizat aspecte cu care nu a fost investită, în sensul că a făcut analiza materialelor din care este confecționat acoperișul cu toate că prin procesul-verbal de contravenție, petentul a fost sancționat pe ridicarea unui zid care, se susține că ar schimba panta acoperișului.

Arată doamna avocat că zidul a fost construit cu cca 20 de ani în urmă, iar dreptul intimatei de a constata și sancționa fapta este prescris, conform 31 din Legea nr. 50/1991.

În concluzie, reprezentanta petentului a solicitat admiterea apelului și anularea procesului-verbal de contravenție.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 290 din 14.05.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, Judecătoria Chișineu-Criș a respins plângerea contravențională formulată de petentul D____ I___ în contradictoriu cu intimata P_______ Orașului S______.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 12.01.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, constatându-se că acesta a schimbat acoperișul din țiglă al unei magazii și a înlocuit-o cu țiglă ondulată, ridicând și o zidărie la perete de 30 cm fără a avea autorizație în acest sens, fiind încălcate dispozițiile art.3 al.1 din Legea nr.50/1991.

In ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a examinat-o din oficiu, prin prisma motivelor de nulitate absolută prevăzute de art.17 din OG 2/2001, precum și raportat la motivele de nelegalitate invocate de petent, apreciind că anularea procesului-verbal în temeiul acestor motive de nulitate poate interveni, în măsura în care sunt incidente în cauză, numai cu condiția dovedirii de către petent a existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Examinând procesul-verbal contestat prima instanța a constatat că din cuprinsul acestuia nu lipsește nici una dintre mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.16 al. 1 și al.7, art.17 din OG nr.2/200, acesta fiind completat cu codul numeric personal al petentului, cuprinde o descriere succintă dar suficientă a faptei reținute în sarcina petentului, de asemenea a constatat că petentul nu a făcut dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului cauzată prin neconsemnarea ocupației și obiecțiunilor sale de către agentul constatator prin urmare, a conchis instanța de fond, aceste motive de nelegalitate invocate de petent nu pot fi reținute.

In ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, prima instanță a evidențiat că acesta se bucură de o prezumție relativă de legalitate si temeinicie, instanței de judecata revenindu-i rolul de a verifica, în conformitate cu art.34 din OG 2/2001 la cererea petentului, dacă cele cuprinse în procesul-verbal corespund realității

Se arată că în speță, sancțiunea aplicată, una pecuniară și de un cuantum moderat nu este de natură a împiedica existența unei prezumții de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, iar în vederea răsturnării prezumției petentului i s-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind respectate astfel garanțiile stabilite prin art.6 din Convenția EDO.

Se arată că în conformitate cu dispozițiile art.3 al.1 lit. a din Legea nr.50/1991 pentru efectuarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel este necesară o autorizație de construcție, cu excepția lucrărilor prevăzute de art.11 din același act normativ.

Textul legal nu distinge în funcție de momentul la care s-a efectuat lucrările respective, autorizația de construcție fiind necesară indiferent de timpul scurs de la momentul executării lucrărilor.

Instanța de fond a reținut că din declarațiile tuturor martorilor audiați, a rezultat că petentul a efectuat lucrări de înălțare a zidăriei aferente magaziei din curtea sa, din BCA, de circa 30 cm, unii martori arătând că această zidărie a fost făcută cu mai mulți ani în urmă, alții arătând că a fost făcută recent, odată cu schimbarea învelitorii acoperișului.

Prima instanță a apreciat că indiferent de momentul la care aceste lucrări au fost efectuate, pentru realizarea lor era necesară existența unei autorizații eliberate în acest sens de autoritatea locală competentă, conform art.3 al.1 din Legea nr.50/1991, ceea ce nu există în cauză, iar faptul că vecinii petentului nu au reclamat anterior acest fapt, nu înlătură caracterul contravențional al faptei, nici obligația petentului de a obține o autorizație de construcție.

S-a menționat de către prima instanță că potrivit art.11 al.1 lit.a din Legea nr.50/1991 se pot realiza fără autorizație de construire lucrări de reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.

Analizând probele administrare în cauză, prima instanță a reținut că petentul a efectuat lucrări de reparații la acoperișul și învelitoarea magaziei din curtea sa, însă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, atât din celor propuși de petent, cât și cei propuși de intimat, a rezultat în mod clar că învelitoarea de țiglă clasică de pe acoperișul magaziei a fost înlocuită cu învelitoare de tip Lindab, de tablă ondulată, din material sintetic, diferit de țigla veche.

Instanța a concluzionat că este inerentă o schimbare de formă a acoperișului în cauză odată cu schimbarea învelitorii de țiglă cu învelitoare tip tablă ondulată, în acest sens fiind și declarațiile martorilor audiați din care a rezultat că noua învelitoare a magaziei este cu circa 5 cm mai mare decât învelitoarea veche, mai mult, petentul nu a depus la dosar poze efectuate la locul situării imobilului respectiv în vederea ilustrării stării de fapt.

Astfel, prima instanța a constatat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.11 lit. a din Legea nr.50/1991, atâta timp cât în urma lucrărilor de reparații asupra învelitorilor s-a schimbat atât forma acoperișului magaziei cât și materialul din care este realizată învelitoarea, integral, iar obligația petentului de a solicita autorizație pentru lucrările efectuate există, chiar dacă lucrările în cauză nu ar afecta vecinii în nici un fel.

În consecință, instanța de fond a respins plângerea și a menținut procesul-verbal contestat, ca fiind legal și temeinic.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel petentul D____ I___ solicitând admiterea apelului, anularea procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și pe cale de consecință, exonerarea sa de la executarea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei, cu cheltuieli de judecată.

Consideră petentul că instanța de fond în mod greșit a stabilit că procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 arătând că actul sancționator este completat cu codul numeric personal al petentului, în condițiile în care se poate observa la pct. 3 că această mențiune lipsește.

De asemenea, în combaterea celor reținute prin hotărârea atacată, petentul a susținut că descrierea faptei este superficială și ambiguă întrucât nu se indică în mod clar dacă lipsește autorizația de construire.

Neconsemnarea obiecțiunilor pe care le-a formulat în cadrul procesului-verbal reprezintă în opinia petentului în mod cert un motiv de nulitate absolută a actului sancționator întrucât îi îngrădește dreptul la apărare.

A evidențiat în același timp petentul că nu este menționată nici data comiterii faptei contravenționale însă instanța de fond a ignorat această împrejurare apreciind că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit și că nu se face dovada unei vătămări ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Pe fondul cauzei, petentul a susținut că nu a realizat nici un fel de lucrări de zidărie suplimentară care să necesite autorizație de construire, fiind astfel incidente dispozițiile art.11 din Legea nr.50/1991 R conform cărora „1) Se pot executa fără autorizația de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și1sau aspectul arhitectural al construcțiilor: a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate ”

A învederat petentul că din declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv cea a martorei care a sesizat autoritățile, rezultă că nu a ridicat nici un zid suplimentar față de cel existent anterior schimbării țiglei, că vecinii nu au fost în vreun fel afectați, chiar apa de ploaie scurgându-se tot pe terenul petentului și că eventuala zidărie a fost executată în urmă cu 15-20 de ani.

Petentul a susținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, condiții în care, fiind dovedit că zidăria respectivă datează de cca 15-20 de ani, fapta nu mai poate fi sancționată.

A arătat petentul că instanța de fond a analizat aspecte cu care nu a fost investită în sensul că face analiza materialului din care este construit acoperișul fără a se fi solicitat aceasta prin plângerea formulată ori prin procesul-verbal de contravenție, însuși agentul constatator neapreciind că ar trebui sancționată schimbarea materialului din care este confecționat acoperișul, ci existența unui zid care schimbă panta acoperișului.

Petentul consideră că este inadmisibilă interpretarea textelor de lege dincolo de semnificația lor, așa cum instanța de fond a procedat prin exprimarea opiniei că art. 11 lit.a din Legea nr. 50/1991 se referă în accepțiunea legiuitorului la situații ce pot genera efecte ce pot dăuna în viitor structurii bunului, a rezistenți acestuia sau repercusiuni vătămătoare, ca în final instanța de fond să conchidă că art. 11 din Legea nr. 50/1991 nu este incident în cauză și că noua învelitoare a magaziei este mai mare decât cea veche, apreciind că ar fi fost necesară obținerea autorizației de construire.

A susținut petentul că aceste considerente sunt combătute de însăși martora M______ L____ care a sesizat autoritățile și cu care nu este în relații bune de cca 12 ani, care a relatat că acoperișul a suferit doar o modernizare fără a fi afectată structura sau înclinația acestuia, iar un eventual zid suplimentar a fost ridicat în urmă cu 15-20 de ani iar lucrarea în sine nu afectează în vreun fel terenul învecinat.

Cu privire la martorul C_____ M_____ care a declarat că s-ar fi realizat și zidăria de 30 de cm o dată cu schimbarea acoperișului, întrucât instanța de fond a consemnat doar parțial declarația dată de acesta, petentul consideră că se impune a fi reaudiat martorul.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 466 și urm. Cod pr. civilă.

Prin întâmpinare intimata P_______ Orașului Sîntana a solicitat respingerea apelului formulat de petent ca nefondată și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

Consideră intimata că hotărârea pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș este temeinică și legală neexistând motive care să justifice modificarea acesteia.

Referitor la motivele de nulitate invocate de petent cu privire la actul sancționator, intimata a susținut că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa CNP ului contravenientului din procesul-verbal nu atrage nulitatea absolută a acestuia.

A arătat că agentul constatator nu a putut completa procesul-verbal cu toate datele personale ale contravenientului întrucât acesta a avut o atitudine ostilă, refuzând să prezinte actul de identitate la solicitarea agentului constatator deși avea această obligație potrivit art. 18 din O.G. nr. 2/2001.

Contravenientului i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a face obiecțiuni în scris la cele constatate, însă acesta a avut o atitudine necooperantă refuzând orice dialog cu agentul constatator.

Intimata a arătat că fapta contravențională a fost descrisă de către agentul constatator însă nu s-a putut preciza data și ora la care a fost săvârșită contravenția întrucât la data constatării ei fapta era consumată, lucrările de înlocuire a acoperișului au fost finalizate, agentul constatator constatând doar încălcarea normelor privind disciplina în construcții.

Referitor la invocarea de către petent în stadiul procesual al apelului a prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenda care face obiectul prezentei cauze, intimata a solicitat să se constate că petentul este decăzut din dreptul de a invoca prescripția potrivit disp. art. 2513 Cod civil care statuează că „Prescripția poate fi opusă num ai în prima instanță, prin întâmpinare sau în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate”.

Neinvocarea prescripției înlăuntrul termenului limită duce la decăderea părții din dreptul de a mai invoca prescripția, cu consecința analizării pretențiilor îndreptate împotriva sa ca și cum acțiunea s-ar fi promovat în termenul de prescripție prevăzut de lege.

Pe de altă parte, invocarea de către petenta a prescripției dreptului de a constata contravenției și de a aplica amenda, este nefondată.

Potrivit declarației martorilor audiați în cauză în fața instanței de fond, aceștia l-au ajutat pe petent să monteze tabla tip Lindab pe magazia din curtea acestuia, lucrările fiind efectuate în toamna anului 2014.

În motivarea apelului petentul susține că ar fi incidente prev. art. 11 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991 republicată, pentru a justifica că acesta a efectuat o simplă lucrare de reparare (înlocuire) a acoperișului pentru care nu avea nevoie de autorizație de construcție.

În urma lucrărilor de reparații efectuate de petent la acoperișul magaziei s-a schimbat integral atât forma cât și materialul cu care este acoperită construcția, noua învelitoare a magaziei fiind mai mare decât vechea învelitoare, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 11 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991 republicată.

Referitor la proba cerută de petent în apel, intimata s-a opus admiterii cererii de probațiune deoarece martorul a fost audiat în fața primei instanțe și nu există alte declarații ale martorului care nu au fost consemnate de către instanță, cum nefondat susține apelantul.

În drept intimata a invocat O.G. nr.2/2001, Legea nr. 50/1991 rep. art. 2513 Cod civil.

Examinând apelul prin prisma probelor existente la dosarul cauzei, a criticilor invocate și a prevederilor art. 476 Noul Cod pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele considerente .

Tribunalul apreciază că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001. Faptul că în cuprinsul procesului verbal nu s-a menționat CNP-ul petentului nu constituie un motiv de anulare a actului sancționator, atâta timp cât petentul a fost identificat pe baza celorlalte date evidențiate, neproducându-i-se astfel vreo vătămare. De asemenea, nejustificată apare și critica sa referitoare la faptul că nu s-au consemnat obiecțiunile sale, situație ce reclamă anularea actului sancționator. Tribunalul reține că petentul a avut posibilitatea formulării tuturor obiecțiunilor atât cu prilejul formulării plângeri contravenționale cât și cu prilejul formulării cererii de apel, așa încât nici sub acest aspect nu se poate reține vreo vătămare ce i-ar fi fost cauzată și care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.

Cu privire la critica formulată referitoare la prescripția aplicării sancțiunii, Tribunalul primește apărările intimatei potrivit cărora acesta este decăzut din dreptul de a invoca prescripția, deoarece nu a invocat-o în termenul reglementat de art. 2513 Cod civil care statuează că „Prescripția poate fi opusă numai în prima instanță, prin întâmpinare sau în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate”.

Or, în speță petentul a invocat prescripția doar cu ocazia formulării cererii de apel.

Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul apreciază că din maniera în care este redată fapta, se poate exercita controlul legalității și temeiniciei actului sancționator.

Instanța de fond în mod corect a făcut aplicabile dispozițiile legale în speță, a administrat și interpretat corect probatoriu în cauză.

Astfel, în cauză s-a dovedit că petentul a schimbat învelitoarea de țiglă la o magazie și a realizat un zid cu o înălțime de aprox. 30 de cm.

Petentul susține nejustificat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora:”(1) Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate;

Atâta timp cât în speță s-a înlocuit materialul din care este executată noua țiglă aplicată pe acoperiș respectiv s-a ridicat un zid de cca 30 cm., este evident că pentru aceste lucrări petentul trebuia să obțină autorizație de construcție, autorizație pe care nu a solicitat-o organelor competente ignorând dispozițiile legale.

Rațiunea reglementării obligației obținerii autorizației nu este întâmplătoare ci ea rezidă din analiza factorilor de risc/ siguranță deoarece raportat la structura casei pe care urmează să fie aplicată, trebuie să se stabilească în concret dacă aceasta permite aplicarea unui anumit tip de material sau nu, ținând cont și de greutatea materialului folosit respectiv rezistența structurii pe care urmează să fie aplicată noua învelitoare.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 : „(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;

Iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991:”Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;

Așadar, în speță atâta timp cât în urma lucrărilor de reparații asupra învelitorilor s-a schimbat atât forma acoperișului magaziei cât și materialul din care este realizată învelitoarea, iar petentul nu și-a îndeplinit obligația de a solicita autorizația pentru lucrările executate, în mod legal se antrenează răspunderea sa contravențională.

Față de aceste considerente, apreciind legală și temeinică hotărârea primei instanțe, Tribunalul în tem art. 480 NCPC va respinge apelul declarat de apelantul petent D____ I___ în contradictoriu cu intimata P_______ orașului S______ împotriva sentinței civile nr. 290 din 14 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

Pe cale de consecință va păstra hotărârea atacată.

Tribunalul reține că niciuna dintre părți nu a solicitat instanței cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul petent D____ I___ în contradictoriu cu intimata P_______ orașului S______ împotriva sentinței civile nr. 290 din 14 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2015.

Președinte Judecător

M______ M______ L______-M______ Ș___

Grefier

I______ M_____

Red. L M S / 18.12.2015

Tehred. I M/4 ex

Se comunică cu:

- apelantul – D____ I___, cu domiciliul în S______, _______________________.54, județul A___

- intimata - P_______ Orașului S______, cu sediul în S______, ___________________ A, județul A___

prima instanță – Judecătoria Chișineu-Criș – I_______ R________

2 _______________