R O M Â N I A

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 161

R E C U R S

Ședința publică din data de 04.04.2013

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE – R_____ G_______

JUDECĂTOR – D_______ L_______

JUDECĂTOR – T_____ I____

GREFIER – B__________ – Z________ C_______ – A______

***

Pe rol, judecarea recursului civil având ca obiect anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției declarat de recurent petent Venetricu M______ E____ domiciliat în Tîrgoviște, ______________________________.7, ___________, jud.Dîmbovița împotriva sentinței civile nr.234/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimat C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN cu sediul în București, sector 6, ____________________.401 A.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În baza art. 36 din O.G. 2/2001, prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru și de timbru judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art.159¹ al.4 Cod Procedură Civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că obiectul cauzei îl reprezintă anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, după care:

Se învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare în două exemplare formulată de intimat C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN - București.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, având în vedere lipsa părților, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 234 din 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria A_________ s-a admis în parte plângerea contravențională, formulată de către petentul V_______ M______ E____, cu domiciliul în Târgoviște, __________________________________________________________________ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în București, sector 6, ____________________. 401 A, s-a modificat procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012 în sensul că s-a dispus înlăturarea obligării la plata tarifului de despăgubire.

S-a exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul-verbal menționat și s-a menținut amenda contravențională în cuantum de 250 RON aplicată petentei.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V_____ la data de 7 aprilie 2012 sub nr. XXXXXXXXXXXX petentul V_______ M______ E____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012 întocmit de către C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin subunitatea CESTRIN, solicitând anularea procesului-verbal. A susținut că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu conține semnătura olografă a agentului constatator, fiind comunicat nu în format electronic ci scriptic și prin urmare nu îi poate fi atașată o semnătură electronică. De asemenea, a arătat că la momentul întocmirii procesului-verbal, agentul constatator nu a adus la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni. A invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002 și a depus la dosarul cauzei, în probațiune, următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, cartea de identitate a petentului, dovada de comunicare.

S-a mai constatat de prima instanță că intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, însă la data de 06.06.2012, prin serviciul registratură al instanței, a depus la dosarul adresa Biroului Român de Metrologie Legală, certificatul calificat privind semnătura electronică, autorizația de control a agentului constatator și planșele foto care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.

Prin sentința civilă nr. 753/06.06.2012 Judecătoria V_____ a dispus declinarea judecării cauzei către Judecătoria A_________.

În ședința publică din data de 21.01.2013 instanța în temeiul art. 167 Cod Procedură Civilă a încuviințat pentru petentă și intimată proba cu înscrisuri apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. De asemenea, în temeiul art. 160 Cod Procedură Civilă a reținut că probele administrate în fața instanței necompetente rămân câștigate judecății.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, încheiat de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin subunitatea CESTRIN, petentul V_______ M______ E____ a fost sancționat contravențional cu suma de 250 lei, la care se adaugă și contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 28 Euro, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 20.11.2011, pe DN6 km 60+450 m, în localitatea Drăgănești V_____, jud. Teleorman, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, aparținând petentului, a fost depistat circulând fără a deține rovinietă valabilă, faptă sancționată conform art. 8 alin. 2 și alin. 3 O.G. nr. 15/2002.

Cu privire la tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal contestat, instanța a constatat că prin art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România a fost stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Prin urmare, prin voința legiuitorului, tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal contestat în termenul legal de 15 zile a fost înlăturat de către instanță iar procesul verbal modificat în consecință.

Motivul de nulitate absolută a procesului verbal, invocat de petent, vizând lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, a fost apreciat de instanța fondului ca neîntemeiat, cu motivarea că deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu prevede posibilitatea generării electronice a procesului verbal de constatare a contravențiilor, legea specială, în speță, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, stabilește faptul că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMR) permite, între altele, monitorizarea și controlul achitării tarifului de utilizare (art. 1 alin. 1 lit. n O.G. nr. 15/2002), de unde rezultă, implicit, și posibilitatea constatării abaterilor contravenționale, cu prilejul controlului derulat prin intermediul acestui sistem. În atare situație, se apreciază că disp. O.G. nr. 15/2002 sunt în deplină concordanță cu disp. Legii nr. 455/2001 privind înscrisul în format electronic, procesului verbal întocmit în cauză atașându-i-se logic o semnătură electronică valabilă.

Susținerea petentului în sensul că înscrisul a fost comunicat în format scriptic și prin urmare acesta nu este un înscris electronic nu conduce la o altă soluție, noțiunea de înscris electronic fiind diferite de cea de copie a înscrisului electronic. Orice înscris electronic poate fi imprimat pentru a servi ca dovadă a încheierii acestuia sau pentru a fi comunicat, acest din urmă caz fiind incident în prezenta cauză. Prin simplul fapt al imprimării nu se transformă înscrisul electronic în înscris scriptic, întrucât calitatea de înscris electronic se referă la momentul întocmirii și nu la momente ulterioare.

În cauza s-a făcut dovada (prin înscrisul aflat la fila 18) că agentul constatator deținea un certificat electronic care putea fi atașat logic la orice înscris electronic, emis de către o autoritate de certificare recunoscută, respectiv Certsign SA, certificat care se afla la data întocmirii procesului-verbal în perioada de valabilitate.

Critică de nelegalitate privind neaducerea la cunoștință a dreptului de face obiecțiuni, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal nu conduce la nulitatea actului încheiat în astfel de condiții, întrucât, așa cum a statuat instanța supremă, prin decizia nr. XXII din 19.03.2007 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției. Pentru a interveni o atare sancțiune petentul trebuia să facă dovada existenței unei vătămări care nu putea fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu s-a produs în cauză.

Prin urmare, cu referire la legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În privința temeiniciei actului s-a subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale

Procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art.6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Potrivit art. 1 alin. 1¹ lit. c din O.G. nr. 15/2002, rovinietă valabilă este rovinietă electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea. Conform art. 7 din O.G. nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români. Art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 dispune că, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.

Prin urmare, lipsa înregistrării în baza de date SIEGMCR al numărului de înmatriculare al autovehiculului petentului naște prezumția simplă că acesta nu a deținea o rovinietă valabilă la momentul înregistrării în trafic de către camerele video. Din planșe foto depusă de intimată la dosar rezultă faptul că autoturismul petentului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX a fost înregistrat în trafic iar în urma verificărilor în baza de date, acesta nu figura cu rovinietă valabilă.

S-a apreciat totodată de instanța de fond că, la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, au fost avute în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda contravențională aplicată( într-un cuantum situat la minimul prevăzut de lege) este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Petentul nu a făcut dovada că deținea rovinietă înainte sau după săvârșirea contravenției iar la dosar nu sunt date care să formeze convingerea instanței că aplicarea sancțiunii avertisment este suficientă pentru îndreptarea comportamentului petentului.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, așa încât a admis în parte plângerea, a modificat procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012 în sensul înlăturării obligației de plata a tarifului de despăgubire și exonerării petentului de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal menționat. S-a menținut amenda contravențională în cuantum de 250 RON aplicată petentului și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 234 din 21.01.2013 a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod Procedură Civilă petentul V_______ M______ E____, care a apreciat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.

A susținut recurentul că în mod greșit instanța a constatat că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de legalitate cât privește forma acestuia, deși acesta este lovit de nulitate pentru lipsa semnăturii agentului constatator, conform art. 17 din OG 2/2001.

Pe fondul cauzei a arătat că, fapta ce i s-a impută prin procesul verbal contestat este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și constă în fapt în circularea pe drumul public cu auto XXXXXXXXX , fără a deține rovinietă valabilă.

În drept a invocat prevederile art. 299 și urm. Cod Procedură Civilă.

Asupra recursului declarat de petent a formulat întâmpinare intimata CNADNR-CESTRIN, prin care a solicitat respingerea acestuia și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic încheiat.

Analizând recursul declarat de petent în raport de motivele de recurs invocate dar și din oficiu, potrivit art. 304¹ Cod Procedură Civilă, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, urmând să fie respins, pentru considerentele ce se vor succede:

Recurentul petent V_______ M______ E____ a fost sancționat prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, încheiat de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin subunitatea CESTRIN, cu suma de 250 lei, la care se adaugă și contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 28 Euro, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se că la data de 20.11.2011, pe DN6 km 60+450 m, în localitatea Drăgănești-V_____, jud. Teleorman, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, aparținând petentului, a fost depistat circulând fără a deține rovinietă valabilă, faptă sancționată conform art. 8 alin. 2 și alin. 3 O.G. nr. 15/2002.

Această situație de fapt a fost stabilită corect de instanța fondului, în temeiul unui probatoriu legal administrat și necombătut prin alte mijloace de probă iar fapta întrunește în drept elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată legal în limitele impuse de art. 8 alin. 2 și 3 din OG 15/2002 din aceeași ordonanță.

S-a reținut întemeiat că petentul nu a depus dovezi prin care să combată situația de fapt constatată în procesul verbal de contravenție, după cum nu a depus dovezi nici în combaterea înscrisurilor depuse de intimată, așa încât în mod corect prima instanță a constatat temeinicia procesului verbal de contravenție.

Așa cu rezultă din înscrisul depus de intimată la fila 19, dosar fond, înregistrarea abaterii s-a făcut prin intermediul camerei video tip ANPR (sistem de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare) ce face parte din sistemul SIEGMCR, iar aceste mijloace tehnice nu se supun controlului metrologic legal.

Cât privește răspunderea pentru fapta contravențională reținută se constată că aceasta aparține petentei în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, fiind persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al autoturismul surprins în trafic fără rovinietă.

La individualizarea sancțiunii amenzii aplicate au fost avute în vedere criteriile înscrise la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, cuantumul acesteia fiind orienta la minimul special prevăzut de lege și este proporțional cu gravitatea faptei comise.

Susținerea recurentului petent în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu averisment este nejustificată, așa cum în mod corect a constatat și prima instanță, întrucât aplicarea unei astfel de sancțiuni( avertismentul) devine posibilă doar în cazul unor fapte de o gravitate redusă, astfel cum dispun prevederile art. 7 alin. 2 din Ordonanță, or, nu ne aflăm în această situație, fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 nu se înscrie într-un asemenea registru, date fiind și limitele în care legiuitorul a înțeles să sancționeze astfel de fapte.

Totodată, instanța de control judiciar constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor esențiale cerute de lege la art. 16 din OG 2/2001, pentru încheierea sa valabilă și nu există cauze de nulitate absolută, în sensul celor menționate expres și limitativ de art. 17 din OG 2/2001.

Cât privește tariful de despăgubire se constată că în mod întemeiat instanța de fond a făcut aplicarea legii mai favorabile, în raport de dispozițiile art. art. II din Legea nr. 144/2012, dispunând anularea acestui tarif.

Cu referire la motivul de nelegalitate, constând în lipsa semnăturii agentului constatator, Tribunalul, în acord cu instanța fondului, constată că procesul verbal cuprinde semnătura valabilă a agentului constatator, fiind întrunite condițiile prev. de art. 7 din Legea nr. 455/2001 potrivit căruia „în cazurile în care potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau asociat logic, o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Această cerință este îndeplinită, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 18, dosar fond. Forța probantă a procesului verbal de contravenție nu este dată, în speța de față, de art. 5 sau 6 din Legea nr. 554/2001, ci de dispozițiile OG nr.2/2001, așa încât nu suntem în prezența cazului de nulitate înscris la art. 17 din OG 2/2001, constând în lipsa semnăturii agentului constatator.

Procesul verbal de contravenție reprezintă un act oficial și autentic, ce face dovadă până la proba contrară, concluzie desprinsă din prevederile art. 15 din OG 2/2001, legea cadru în materie de contravenții, iar prin art. 17 din ordonanță s-a prevăzut, într-adevăr, că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a acestuia. Niciunde însă, în prevederile OG 2/2001 ori în alt act normativ cu putere de lege, nu s-a prevăzut că semnătura agentului constatator din cuprinsul unui proces verbal de contravenție trebuie să fie una exclusiv olografă.

Prin urmare, nu se pune problema intervenirii nulității absolute exprese, pentru lipsa semnăturii agentului constatator, conform art. 17 din OG. 2/2001, atâta vreme cât actul conține semnătura electronică a agentului constatator, emisă în temeiul legii.

Așa fiind, tribunalul apreciază că motivele de recurs formulate de petent sunt neîntemeiat și constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind identificate cauze care să conducă la reformarea acestei, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă se va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurent petent V_______ E____ M______ împotriva sentinței civile nr.234 din 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria A_________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

R.G. D.L. T.I. B-Z.C-A.

Red./Tehnored.R.G./05.06.2013

Exemplare:2*

Df.XXXXXXXXXXXX/C.V.H.D.