ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 953 R

Ședința publică din data de 18 decembrie 2012

Președinte : E______ I______

Judecător : I___ D____

Judecător : C______ Șianțiu

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta petentă _______________________________, împotriva sentinței civile nr. 9480 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei – avocat C______ M_____ din Baroul A___ lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a înregistrat la dosarul cauzei prin Serviciul registratură al instanței la data de 14.12.2012 întâmpinare formulată de intimatul I____________ de S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. – I____________ Teritorial nr..5 – T____, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentei care nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.

Reprezentantul recurentei depune la dosar centralizator privind cheltuielile de judecată solicitate în recurs.

Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Constată că prin Sentința civilă nr. 9480 din 22.10.2012 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria A___ a respins plângerea la contravenție formulată de petenta _______________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. – I____________ Teritorial nr..5 – T____, privitoare la procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 03.07.2012.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, la controlul efectuat în data de 26.03.2012, ora 13:28 pe raza localității A___ - Calea Timișorii, jud.A___ - DN 69 a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, deținut și utilizat de societatea petentă, conducător auto F_____ V_______ G_____, care efectua un transport rutier național contra cost de marfă, conform copiei conforme a licenței de transport _________ nr.xxxxxxx. În urma controlului asupra documentelor necesare și obligatorii efectuării transportului rutier, în condiții de legalitate, conform art.44 din OMTI 980/2011, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier nu și-a respectat obligația de a asigura la borul vehiculului a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care sa rezulte că este angajat al operatorului de transport rutier, conform modelului prevăzut în anexa nr.42 din OMTI 980/2011, faptă ce constituie contravenția prevăzută și pedepsită de art.4 pct.57.2 din HG 69/2012 și încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) 1071/2009 si Regulamentului (CE) 1072/2009 si ale OG 27/2011 privind transporturile rutiere.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta este temeinic și plângerea petentei nefondată. În acest sens, instanța a reținut că, potrivit Normelor metodologice cuprinse in Ordinul MTI 980/2011, ce stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, privind transporturile rutiere:

„Transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor prezentelor norme, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte”.

Instanța a reținut că, atât OG 27/2011 cat si OMTI 980/2011 creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si ale Regulamentului (CE) 1.072/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 39. - (1) din OMTI 980/2011, norme metodologice ce stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere „pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier”.

Instanța a reținut că, în sensul alin. 1, prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1 4 ~VT prezentele norme metodologice.

Suplimentar față de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle:

a) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto;

b)certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat;

c)contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz;

c)atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, după caz.

Instanța a reținut că, în prezenta cauză, la data de 21.03.2012, când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a efectua operațiuni de transport rutier asigurând la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu (model prevăzut în anexa nr.42 din OMTI 980/2011) a conducătorului auto din care să rezulte că este angajatul sau.

Potrivit prevederilor art.4 pct.57.2 din HG 69/2012 „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2.1egitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”, constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin. l și 2, lit. a din HG 69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier.

Din cele expuse rezultă că, în scopul exonerării de răspundere contravențională, petenta trebuie să dovedească faptul că, la data efectuării controlului de către agenții intimatei, conducătorul auto deținea, la bordul vehiculului, legitimația de serviciu valabilă, din care sa rezulte că este angajatul operatorului de transport rutier, mai precis că este angajatul petentei. Prin urmare, în vederea răsturnării temeiniciei actului constatator petenta (potrivit art.34 alin. l din OG 2/2001) are obligația de a face dovada contrarie.

Instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada contrarie, în sensul că nu a administrat probe concludente din care să rezulte că, la data efectuării controlului de către agenții intimatei, conducătorul auto deținea, la bordul vehiculului, legitimația de serviciu valabilă, din care sa rezulte că este angajatul operatorului de transport rutier, mai precis că este angajatul petentei. Instanța nu a putut primi declarația martorei C_____ S_____ E_____, aceasta fiind subiectivă întrucât este angajata petentei, în funcția de dispecer. Mai mult decât atât, declarația martorei nu este concludentă întrucât, deși martora precizează că a predat, de regulă, legitimația de serviciu șoferilor, cu toate acestea, nu poate preciza, cu certitudine, dacă șoferul petentei avea efectiv, la momentul controlului, la bordul vehiculului, legitimația de serviciu. Și mai mult decât atât, instanța a apreciat că declarația martorei este viciată, întrucât, așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței, contrar dispozițiilor de procedură, reprezentantul petentei a intervenit, de față cu martora și a precizat pentru ce a fost chemată martora la judecată, înainte ca martora să facă vreo afirmație, influențând astfel declarația martorei.

Din aceste considerente, instanța văzând că petenta nu a făcut dovada că, la data efectuării controlului de către agenții intimatei, conducătorul auto deținea, la bordul vehiculului, legitimația de serviciu valabilă, din care sa rezulte că este angajatul operatorului de transport rutier, mai precis că este angajatul petentei, a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și va respinge cererea acesteia de a se anula procesul verbal de contravenție.

Instanța a respins și cererea petentei de a se înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment. Astfel, fapta petentei de a nu asigura existența la bordul vehiculului, cu care efectuează transport rutier contra cost, a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să rezulte că este angajat al operatorului de transport, conform atribuțiilor din OMTI nr.980/2011, este deosebit de periculoasă, întrucât se creează premisele muncii „la negru” a persoanelor fizice.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petenta ______________________________, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, iar pe cale de consecință în principal, constatarea nulității, anularea procesului verbal de constatare a contravenției și pe cale de consecință revocarea amenzii contravenționale aplicată prin aceasta, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată prin procesul verbal contestat cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

În motivare a criticat sentința primei instanțe arătând că aceasta a analizat eronat probațiunile administrate și a prezumțiilor aplicabile raportat la circumstanțele specifice ale speței, respectarea formală a principiului egalității de arme între stat și persoana acuzată de săvârșirea contravenției.

De asemenea, apreciază că în mod eronat nu a fost luată în considerare depoziția martorei C_____ S_____ E_____, din depozițiile acesteia rezultând că petenta a făcut toate diligențele posibile.

În drept a invocat prevederile art. 7,21, 31-35 din OG 2/2001, art.304 pct.9, art. 304 ¹ Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. – I____________ Teritorial nr..5 – T____ a solicitat respingerea recursului ca neântemeiat și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

În motivare a arătat că, sentința primei instanțe este temeinică și legală, procesul verbal de constatare a contravenției făcând dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept a faptei până la proba contrarie, fiind întocmit cu respectarea normelor legale imperative prevăzute de OGR 2/2001, motivele invocate de recurentă fiind lipsite de temei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele conform art.304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

La controlul efectuat în data de 26.03.2012, ora 13:28 pe raza localității A___ - Calea Timișorii, jud.A___ - DN 69 a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, deținut și utilizat de societatea petentă, conducător auto F_____ V_______ G_____, care efectua un transport rutier național contra cost de marfă, conform copiei conforme a licenței de transport _________ nr.xxxxxxx. În urma controlului asupra documentelor necesare și obligatorii efectuării transportului rutier, în condiții de legalitate, conform art.44 din OMTI 980/2011, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier nu și-a respectat obligația de a asigura la borul vehiculului a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care sa rezulte că este angajat al operatorului de transport rutier, conform modelului prevăzut în anexa nr.42 din OMTI 980/2011, faptă ce constituie contravenția prevăzută și pedepsită de art.4 pct.57.2 din HG 69/2012 și încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) 1071/2009.

Recursul este nefondat.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării corecte a actului juridic dedus judecății și aplicării dispozițiilor legale în materie.

Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că petenta trebuia să dovedească faptul că la data efectuării controlului de către agenții intimatei, conducătorul auto deținea, la bordul vehiculului, legitimația de serviciu valabilă, din care sa rezulte că este angajatul operatorului de transport rutier, mai precis că este angajatul petentei astfel că în vederea răsturnării prezumției temeiniciei actului constatator petenta, potrivit art.34 alin. l din OG 2/2001, avea obligația de a face dovada contrarie.

Or, petenta nu a făcut dovada contrarie, în sensul că nu a administrat probe concludente din care să rezulte că, la data efectuării controlului de către agenții intimatei, conducătorul auto deținea, la bordul vehiculului, legitimația de serviciu valabilă, că este angajatul operatorului de transport rutier, respectiv al petentei. Corect a procedat prima instanță raportat la declarația martorei , angajată a societății petente care a fost înlăturată ca subiectivă, în hotărârea recurată regăsindu-se motivele avute în vedere de instanța de fond în a considera ca subiectivă declarația cât și ca neconcludentă întrucât, deși martora precizează că a predat, de regulă, legitimația de serviciu șoferilor, cu toate acestea, nu poate preciza, cu certitudine, dacă șoferul petentei avea efectiv, la momentul controlului, la bordul vehiculului, legitimația de serviciu și în condițiile în care reprezentantul petentei a intervenit, de față cu martora și a precizat pentru ce a fost chemată martora la judecată .

Corect a reținut prima instanță că petenta nu a dovedit împrejurarea predării legitimației de serviciu conducătorului auto petenta având la dispoziție posibilitatea întocmirii unui înscris cu privire la predarea legitimației de serviciu conducătorului auto care să primească dată certă fiind menționat în registrul de intrări-ieșiri al societății și astfel să dobândească forța probantă a unui înscris opozabil terțului, respectiv intimatului și care să devină apt în combaterea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Și de altfel petenta ar fi avut și posibilitatea de a propune ca martor pe conducătorul auto în cauză. Or nemulțumirea petentei cu privire la înlăturarea depoziției martorei angajata sa este pur formală principiul egalității de arme fiind pe deplin respectat de prima instanță, petenta având la dispoziție mijloace procedurale pentru formularea de apărări care să conducă la constatarea nelegalității și netemeiniciei procesului verbal de contravenție după cum s-a arătat mai sus, iar pronunțarea unor hotărâri care nemulțumește partea nu poate conduce la concluzia nerespectării de către instanța de fond a unor principii care să încalce dreptul la apărare.

Atât OG 27/2011 cat si OMTI 980/2011 creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si ale Regulamentului (CE) 1.072/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 39. - (1) din OMTI 980/2011, norme metodologice ce stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere „pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier”.

Iar potrivit prevederilor art.4 pct.57.2 din HG 69/2012 „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2.1egitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”, constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin. l și 2, lit. a din HG 69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier.

Petenta este în eroare atunci când susține ca suficientă deținerea unui atestat auto nu și a legitimației de serviciu, în realitate cele două documente sunt diferite din moment ce dispozițiile art.134 din OMTI nr.980/2011 norme metodologice ce stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere prevăd obligativitatea deținerii la bordul autovehiculului între alte documente a legitimației de serviciu cât și a unui atestat auto a conducătorului auto și care și atestă situații diferite și au scop diferit. Iar împrejurarea că în regulamentele comunitare nu se prevede obligativitatea deținerii la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu nu este de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale, această obligație fiind prevăzută de OMTI nr.980/2011 iar lipsa acesteia sancționată de art.4 pct.57.2 din HG 69/2012 acte normative cu forță juridică, în cazul acestora nefiind constatată nelegalitatea de către instanța de judecată, pentru a fi lipsite de obligativitatea respectării în sensul dorit de către petentă . Astfel chiar dacă nu ar exista încălcarea regulamentelor comunitare în cauză petenta a încălcat dispozițiile celor două acte normative precitate iar fapta imputată constituie contravenție și atrage răspunderea contravențională a acesteia după cum corect a procedat agentul constatator.

Aserțiunile petentei în ce privește scopul existenței legitimației de serviciu la bordul autovehiculului sunt nefondate din moment ce dispozițiile art.4 din HG 69/2012 prevăd că „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2.1egitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”, constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin. l și 2, lit. a din HG 69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier obligația petentei fiind aceea de conformare la dispozițiile legale care-i sunt aplicabile în calitatea sa de operator de transport iar contravenția care-i este imputată prin procesul verbal de contravenție este una de pericol care se consumă la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute expres de textul legal al art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012.

În ce privește cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul Tribunalul o va respinge ca nefondată, corect a considerat prima instanță că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicare prin procesul verbal de contravenție și că legiuitorul însuși a evaluat fapta ca fiind una ce prezintă un pericol social ridicat, atunci când a statuat că fapta constituie o încălcare gravă a Regulamentelor europene, că amenda a fost corect aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei în lipsa dovedirii vreunor circumstanțe reale sau personale de natură a justifica înlocuirea acesteia cu avertisment, în condițiile în care petenta nu a avut o atitudine sinceră în timpul procesului și nu a recunoscut fapta comisă, atât agentul constatator cât și prima instanță aplicând corect atât dispozițiile art.5 alin.5, 6 și 7 din OG nr.2/2001 sancțiunea fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, nefiind încălcat principiul proporționalității după cum eronat susține petenta, fiind respectate și dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru motivele arătate mai sus, întrucât în cauză nu se evidențiază motivele de modificare sau casare invocate de către petentă și nici motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, văzând și că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de petenta _______________________________ împotriva sentinței civile nr. 9480 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petenta _______________________________ împotriva sentinței civile nr. 9480 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18.12.2012.

Președinte Judecător Judecător

E______ I______ I___ D____ C______ Șianțiu

Grefier

C_______ S_______

Red I.D.

Tehred.C.S.

2 ex/08.02.2013

Nu se comunică

Primă instanță - C_______ C______ A______