Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - R_____ M______

GREFIER - U________ G_______

D E C I Z I A N R. 851 A

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelantul petent P________ V_____, cu domiciliul în B_______, _________________________, ____________, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 3391 din 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimatului I____________ de Poliție Județean B_______ lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța stabilește că, potrivit disp. art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă competența de soluționare a apelului revine tribunalului.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 3391 din 01.04.2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petentul P________ V_____, cu domiciliul în B_______, _________________________, ____________, ______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, cu sediul în B_______, ____________________. 57, județul B_______,ca neîntemeiată, și pe cale de consecință a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 02.10.2014, întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 02.10.2014, s-a reținut că, la data de 02.10.2014, orele 18:55, petentul a condus autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare BT xxxxxx, pe _______________________________ ___________________________ și, ajungând la intersecția cu ________________________ pe culoarea roșie a semaforului electric în funcțiune (fila 25).

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 52, alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent cu mențiunea „Eu nu am văzut niciun semafor”.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, prima instanță, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța de fond a reținut că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 02.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța de fond a constatat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 52 alin. 1 și alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, potrivit art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006 ”Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol ” La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea parții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.”

De asemenea, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002: (…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.

Prin plângerea contravențională formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa.

Petentul s-a prezentat în fața instanței de fond și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 25 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 26 din dosar, rezultă că, la data de 02.10.2014, orele 18:55, petentul a condus autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare BT xxxxxx, pe _______________________________ _________________________ la intersecția cu ________________________ pe culoarea roșie a semaforului electric în funcțiune.

În consecință, întrucât contravenția contestată de către petent a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petentul, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Astfel, instanța de fond a considerat că petentul P________ V_____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a constatat că procesul verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 02.10.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 360 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 52, alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. d din O.U.G.195/2002, instanța de fond a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar pătrunderea într-o intersecție intens circulată, pe culoarea roșie a semaforului electric, prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere riscul ridicat de producere a unor grave accidente de circulație. Instanța mai reține că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că, petentul nu a recunoscut contravenția reținută în sarcina sa și nici nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța de fond a reținut că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d O.U.G. 195/2002, care prevăd că, în cazul nerespectării semnificației culorii roșii a semaforului, se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța de fond a apreciat că a fost respectat criteriul proporționalității, întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind respectarea semnificației culorii roșii a semaforului, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța de fond a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 02.10.2014, așa cum a fost întocmit de agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.

În baza tuturor acestor considerente, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petentul P________ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul P________ V_____, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și anularea procesului – verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, din data de 02.10.2014 încheiat de Poliția Rutieră B_______.

În motivarea cererii apelantul arată că nu este vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa, că are permis de conducere - categoria profesioniști - din anul 1953 și că nu a avut abateri la regimul de circulație, în afara unor avertismente.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina petentului a fost întocmit ca urmare a constatării personale a agentului de poliție, împrejurările în care contravenția s-a comis fiind descrise prin raportul acestuia atașat la fila 26 dosar.

Actul constatator întocmit astfel se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei contrare revine contravenientului.

Ori, petentul nu a solicitat administrarea nici unei probe, ci a arătat în plângerea formulată faptul că nu se face vinovat de faptul că a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric.

Ca urmare, nu există nici o probă sau argument credibil care să dovedească o altă situație de fapt decât cea constatată prin actul sancționator.

Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, a arătat că în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Instanța constată că probele depuse la dosar de către agentul constatator susțin pe deplin săvârșirea contravenției de către apelant, că petentul nu a prezentat argumente credibile în apărare, nesolicitând administrarea nici unei probe, nefiind astfel nici un motiv care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea descrisă prin procesul verbal. Faptul că petentul apelant arată că nu a observat semaforul, nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională a acestuia, având obligația de a respecta toate normele de circulație.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-petent P________ V_____, cu domiciliul în B_______, _________________________, ____________, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 3391 din 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. R.M.

Tehnored. UG/30.xxxxxx

Ex. 4/

Jud. fond: Z____ A___ A______