Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1467/A

Ședința publică din data de 23 Septembrie 2015

Tribunalul, constituit din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier N______ - L_____ B______

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 134/20.01.2015, pronunțate de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu intimata ____________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ NR xxxxxxx/22.09.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nici la prima strigare, nici la a doua strigare a cauzei, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut cauzei, de către , care învederează că apelanta, prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.

Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 Cod de procedură civilă, constată că, potrivit art. 95 pct. 2 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 34 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material, funcțional și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Tribunalul, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 394 Noul cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL,

În deliberare asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 134/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale și, în consecință, a constatat prescris dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, a admis plângerea formulată de petenta ________________., în contradictoriu cu intimatul C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică -CESTRIN, a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/22.09.2014, a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2750 lei, și a obligat intimata la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 22 septembrie 2014, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 2750 lei, constatându-se că în data de 17 iunie 2014 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând acesteia a circulat pe A1 km 70+460, P_______, jud. Dâmbovița fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 248 din C. pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Asupra excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, instanța a arătat următoarele:

Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România ,,Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).’’

Totodată, potrivit art.9 alin.(1) și (2) din O.G. nr.15/2002, constatarea contravențiilor se face de către persoanele împuternicite prin lege, cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România. Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că momentul constatării contravenției este reprezentat de momentul când mijlocul tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România a înregistrat săvârșirea contravenției.

Astfel, din coroborarea celor două texte de lege instanța reține că momentul săvârșirii contravenției se suprapune cu cel al constatării în cazul în care constatarea săvârșirii contravenției s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România. În consecință, procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România.

Din procesul verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/22.09.2014, coroborat cu planșa foto (f.23, dosar de fond), rezultă că momentul săvârșirii și constatării de către mijlocul tehnic omologat, respectiv camera video tip ANPR, a prezumtivei contravenții de a circula fără a deține rovinietă valabilă, săvârșite de către petentă este data de 17.06.2014, ora 08:41, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 22.09.2014, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002.

Unul dintre principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilității acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat. Principiul inevitabilității răspunderii contravenționale nu este un scop în sine, ci el trebuie corelat cu celelalte principii și norme contravenționale. Astfel, ori de câte ori realizarea răspunderii contravenționale nu mai este necesară din rațiuni sociale sau de politică juridică, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta să fie evitabilă.

Un astfel de caz în care legiuitorul a legiferat renunțarea la dreptul său de a aplica sancțiunea contravențională este și cel instituit de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 care prevede incidența prescripția răspunderii contravenționale dacă procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în termen de 30 de zile de la data comiterii acesteia. Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al comiterii contravenției.

Prin prisma argumentelor mai sus menționate precum și a dispozițiilor legale ale art.34 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța este obligată să verifice legalitatea procesului verbal de contravenție, rezultă că depășirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale, care atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, întrucât nu s-au respectat dispoziții imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea suferită de către contravenient este prezumată în mod absolut.

Apărarea intimatei potrivit căreia termenul prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 este termen prohibitiv, în sensul în care este interzisă încheierea altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă, limitând caracterul continuu al contravenției și nu termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, este neîntemeiată. Textul art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 conține două teze care reglementează două aspecte diferite. În primul rând, legiuitorul dispune că procesul verbal de contravenție se va întocmi într-un termen de 30 de zile de la momentul constatării contravenției, iar în al doilea rând, se dispune că, tot în același termen, nu se pot încheia alte acte de sancționare pentru aceeași contravenție. Deci termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor are două funcții, atât de a limita momentul până la care se poate dispune sancționarea contravențională, cât și de a institui interdicția de a se încheia alte procese verbale de contravenție. Astfel, dispoziția art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 vine să sublinieze că, pentru o singură faptă contravențională nu poate fi antrenată decât o singură dată răspunderea contravențională prin încheierea unui singur proces verbal de contravenție.

Față de toate acestea, instanța de fond a constatat că excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale este întemeiată și, în consecință, a admis-o, a constatat prescris dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/22.09.2014 și a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2750 lei.

Reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea și promovarea prezentului litigiu, în temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța a obligat intimata la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel apelanta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să admită apelul, să anuleze sentința și să mențină procesul-verbal de constatare a contravenției, ca temeinic și legal, arătând că, în conformitate cu dispozițiile alin. 2 art. 480 Noul Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului (…), instanța de apel va anula hotărârea și va judeca procesul, evocând fondul.

În motivare, s-a arătat că hotărârea este criticabilă, din punctul de vedere al apelantei, în raport de art. 488 alin. 1 pct. 8 și art. 248 (1) Noul Cod de procedură civilă.

Apelanta susține că instanța de fond, în mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede: „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției (și nu de la data săvârșirii contravenției), interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.”

Astfel, termenul de 30 de zile indicat, nu are natura juridică a unui termen de prescripție, ci constituie un termen în care apelanta nu are dreptul de a mai aplica sancțiuni petentului care circula fără rovinietă în intervalul de referință, iar în ceea ce privește art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, acesta nu reprezintă o dispoziție derogatorie de la art. 13 și 14 din OG nr. 2/2001.

Instanța, în mod greșit, a interpretat art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, apreciind că răspunderea contravențională a petentului este prescrisă.

Art. 13 (1) din Ordonanța nr. 2/2001 prevede că executarea sancțiunii amenzii contravenționale prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei, având însă la dispoziție art. 14 (1) din ordonanța 2/2001, din car rezultă că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Așadar, în speța de față, fapta a fost săvârșită la data de 17.06.2014, iar amenda a fost aplicată la data de 22.09.2014, când a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției, adică în interiorul termenului de prescripție de șase luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului la data de 06.10.2014, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, care prevede: „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”

Privitor la modificările aduse de Legea nr. 144/2012 la art. 9 alin. 3, „procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1: „produce efecte ulterior apariției ei, singura derogare pentru care prevederile operează anterior fiind cea în privința tarifului de despăgubire – Art. II.

Apelanta susține că nu se poate reține culpa procesuală a apelantei CNADNR – CESTRIN, deoarece autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a certificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.

În aprecierea cuantumului onorariului, conform art. 451 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de fond trebuia să aibă în vedere proporționalitatea onorariului, având în vedere volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului; astfel, plângerea contravențională este o cerere de complexitate redusă, necesitând, sub aspect juridic, doar redactarea și susținerea acesteia în fața instanței.

În drept, dispozițiile art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001.

În temeiul art. 411 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, apelanta a solicitat judecarea și în lipsă.

Prin întâmpinare, intimata ____________ a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat și nefondat, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, în totalitate, a sentinței civile nr. 134/20.01.2015.

În opinia intimatei, instanța de fond a procedat la o corectă interpretare și aplicare a legii, motivat, în primul rând, de faptul că art. 9 din OG nr. 15/2002 stabilește în mod clar că începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate, amplasat pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Având în vedere că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, aflat în proprietatea societății intimate, a fost surprins circulând fără a deține rovinieta valabilă, intimata consideră că fapta contravențională a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate la data de 17.06.2014, în timp ce procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.09.2014, cu depășirea termenului de 30 de zile în care organul constatator trebuia să îl întocmească și să-l comunice.

În al doilea rând, intimata solicită să se observe că art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 reglementează o prescripție specială a răspunderii contravenționale pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, distinctă de cea reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, stabilind, în mod expres, un termen limită de 30 de zile de la data constatării prin intermediul mijlocului tehnic omologat, a săvârșirii contravenției, termen în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul-verbal.

Intimata consideră că apelanta încearcă să inducă în eroare instanța, acreditând ideea că art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 nu ar reglementa un termen special de prescripție, ci acest termen ar reprezenta doar o perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale de contravenție, limitându-se astfel caracterul continuu al contravenției.

Intimata trece sub tăcere faptul că art. 9 alin. 3 conține două teze, ce reglementează două aspecte diferite. Astfel, în teza întâi, legiuitorul dispune în mod imperativ, că procesul-verbal de contravenție se va întocmi și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la momentul constatării contravenției, iar în teza a doua, legiuitorul prevede că tot în același termen de 30 de zile nu se pot încheia alte acte de sancționare pentru aceeași contravenție.

Astfel, prima instanță, opinează intimata, a pronunțat o sentință temeinică și legală.

De altfel, prima instanță a putut admite plângerea contravențională și prin prisma faptului că procesul-verbal de contravenție nu purta semnătura olografă a agentului constatator, or, potrivit Deciziei nr. 6 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată la data de 16.02.2015 și publicată în Monitorul Oficial al României la data de 25.03.2015, procesele-verbale de contravenție transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În ceea ce privește solicitarea apelantei-intimate de a reducere a onorariului avocațial, intimata solicită instanței să o respingă, motivat de faptul că suma de 500 de lei, plătită cu titlul de onorariu, reprezintă o sumă proporțională atât cu munca efectiv prestată de avocat (consultanță, redactare plângere contravențională, redactare răspuns la întâmpinare, redactare întâmpinare apel și reprezentare în fața instanței de apel), cât și valoarea obiectului cererii, în condițiile în care amenda pentru fapta contravențională presupus a fi săvârșită este de 2750 de lei.

În probațiune, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În drept, dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă, OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Alăturat motivelor avute în vedere de către judecătorie la admiterea plângerii contravenționale, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție prin care a fost sancționat petentul nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv semnătura agentului constatator.

Se observă astfel că procesul-verbal de contravenție nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, mențiunile inserate în procesul-verbal de contravenție potrivit cărora acesta a fost generat și semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 nefiind de natură să conducă la concluzia valabilității unui proces-verbal întocmit cu încălcarea normelor imperative și să suplinească lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, atât timp cât aceeași lege prevede că „înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic”, or, în speță, procesul-verbal a fost adus la cunoștința petentei pe suport de hârtie, astfel că semnătura electronică nu este valabilă, întrucât nu a fost aplicată în condițiile prevăzute de legea specială, încălcându-se dispozițiile acesteia referitoare la faptul că înscrisul în formă electronică nu este destinat a fi citit și comunicat pe suport de hârtie.

În acest sens s-a pronunțat deja Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6/16.02.2015, dată în recurs în interesul legii, arătând că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”, decizie care este obligatorie conform art. 517 al. 4 Cod de procedură civilă.

D____ urmare, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, apelul declarat în cauză împotriva sentinței judecătoriei urmează a se respinge ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, ___________________. 401A, cod unic de înregistrare xxxxxxxx, nr. de ordine J/40/552/15.01.2004, împotriva sentinței civile nr. 134/20.01.2015, pronunțate de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu intimata ____________, cu sediul în comuna N_____, ____________________, județul T____, având nr. înregistrare ORC timiș-JXXXXXXXXXXX și C.U.I.-xxxxxxxx, cu sediul procedural ales în Timișoara, _______________________, ____________________, la avocat M________ R____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ NR xxxxxxx/22.09.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____-T____ CHIOREANIULIANA T____

GREFIER,

N______-L_____ B______

Red. M.T.C.,

Tehnore. N.L.B. 30 Septembrie 2015/4 ex./ s.m. 1 ex. / __________________>

Prima instanță – Judecătoria Lugoj – judecător C_____ C______ R______