Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1856/R

Ședința publică de la 03.12.2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE – E_____ M_____

JUDECĂTOR – D_________ A____

JUDECĂTOR – N_______ G_______

Grefier – A___ V_______ F_________

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul intimat C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.3305/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă _____________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de fata constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.03.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, urmare a declinarii competentei, petentul ________________ solicitat, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Drumuri Naționale din România SA, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ 12 nr. xxxxxxx/02.05.2012, întocmit de către intimată și restituirea sumei de 247, 49 lei urmare a achitării a jumătate din cuantumul amenzii aplicate si a tarifului de despagubire.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că, procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic invocând lipsa semnăturii agentului constatator, cat si faptul ca procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent .

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal atacat.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr.3305/07.05.2013, Judecatoria Cornetu a admis plângerea formulată de petentul _________________ contradictoriu cu intimata CNADNR . A anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.05.2012 și a dispus restituirea către petent a sumei de 247,49 lei, suma de 125 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii achitate, iar suma de 122, 49 lei reprezentând tariful de despagubire achitat. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, în fapt, instanța a reținut că prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentului că în data de 21.02.2012, vehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului a circulat pe A2, în localitatea Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petentul a fost sancționat contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, și a fost obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 122,49 lei.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:

Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări.

Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.

Așadar, a trebuit admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat, respectiv:

• existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
• toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
• legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen a rezultat din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

• textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 21.02.2012, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 21.03.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, a exonerat petentul de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire.

Având în vedere soluția cat si inscrisurile depuse de petent ce atesta plata amenzii si a tarifului de despagubire , instanta a dispus restituirea către petent a sumei de 247,49 lei, suma de 125 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii achitate, iar suma de 122, 49 lei reprezentând tariful de despagubire achitat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul C_______ Națională de Drumuri Naționale din România SA, cerere înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 05.08.2013 solicitând admiterea recursului, modificarea în tot sentinței recurate și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind legal și temeinic.

In motivarea recursului, intimatul a arătat că Procesul Verbal a fost intocmit respectind conditiile de forma impuse, la data contraventiei, pentru autovehiculul cu nr XXXXXXXXX neexistind rovinieta valabila.

A mai arătat că fapta a fost savarsita la data de la data de 31.03.2012 amenda a fost aplicata la data de 02.05.2012 cand a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției _______ 12 NR. xxxxxxx de catre C_______ Naționala de Autostrazi si Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adica in termenul legal de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

A învederat că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției _______ 12 NR. xxxxxxx a fost comunicat contravenientului in termen legal, respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."

În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă și art.312 alin.3 Cod de procedură civilă.

Conform art.242 alin.2 Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.

Deși legal citat, intimata petentă nu a depus întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată prin prima motivelor invocate tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentului că în data de 21.02.2012, vehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului a circulat pe A2, în localitatea Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. prevăzute de art. 16 și următoarele din OG 2/2001.

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 și art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Intimata petentă a fost sancționată pentru o faptă săvârșită la data de 31.03.2012.

Constatarea săvârșirii contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut la data de 02.05.2012 odată cu întocmirea procesului verbal de contravenție.

Procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientei 14.05.2012.

Potrivit disp. art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Potrivit disp. art. 14 din OG 2/2001 Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii; prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Potrivit disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

În cauză, tribunalul constată că au fost respectate de către agentul constatator atât termenul de 6 luni prevăzut de art 13 alin. 1 și art. 14 din OG 2/2001 care curge de la data săvârșiri contravenției cât și termenul de 30 de zile în care trebuie să fie comunicat procesul verbal de contravenție prevăzut de disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 și care începe să curgă de la data emiterii procesului verbal de contravenție.

Așa fiind a apreciat greșit instanța de fond faptul că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale.

Sunt nefondate motivele de nulitate ale procesului verbal de contravenție invocate de către intimată la instanța de fond cu privire la lipsa semnăturii procesului verbal de contravenție.

Potrivit dispoz. art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu, iar agentul constatator a respectat aceste dispoziții legale cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție.

Referitor la motivul de recurs prin care se invocă lipsa semnăturii agentului constatator, acesta este nefondat.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost generat și semnat electronic în conformitate cu dispozițiile Legii 455/2001 și HG nr.1259/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea 455/2001 : Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Potrivit dispozițiilor art.6 și 7 din Legea 455/2001 : Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.

În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea faptului că cele constatate în procesul verbal corespund întru- totul stării de fapt și de drept reținute de către agentul constatator .

Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie. Legea privind semnătura electronică prevede în mod expres efectul identic al înscrisului în formă autentică cărui ai s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, cu actul autentic.

Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hărtie, întrucât odată generat și semnat electronic înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, pe suport de hârtie. Astfel, un înscris care are asociată o semnătură electronică așa cum este procesul verbal contestat nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece un asemenea act va fi disponibil în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției (suportul de hârtie pe care este imprimat), care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și o semnătură olografă a acestuia.

În virtutea rolului activ, tribunalul, din oficiu, va face aplicarea dispozițiilor art. II din Legea 144/2012, pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit cărora :tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

În consecință, va fi anulat procesul verbal de contravenție în ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată contravenientului.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.312 Cod pr.civ tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte plângerea contravențională, urmând să fie anulat în parte procesul verbal de contravenție și să fie înlăturată sancțiunea complementară a achitării tarifului de despăgubire, fiind menținută amenda contravențională aplicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul intimat C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în sector 6, București, __________________. 401A împotriva sentinței civile nr.3305/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă _____________, cu sediul în CONSTANTA, _____________________, J____ C________.

Modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca:

Admite in parte plangerea.

Anuleaza tariful de despagubire aplicat prin procesul verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/02.05.2012 si mentine dispozitiile in ceea ce priveste sanctiunea amenzii contraventionale.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, azi 03.12.2013.

Președinte Judecător Judecător

E_____ M_____ D_________ A____ N_______ G_______

Grefier

A___ V_______ F_________

Concept red. gref. A.V.F. – 23.12.2013

Red. Jud: N.G./2 exemplare

Jud. fond : D______ Livișor - Jud. Cornetu