Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 84

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte: C_____ A___

Judecător: Z______ C_____

Grefier: C______ M______

Pe rol fiind judecarea apelului în materie contravențională formulat de petentul P________ B_____ domiciliat în mun. C-lung Moldovenesc, ________________________. 6 A, jud., S______ și domiciliul procesual ales la Societatea civilă de avocați Vargan și Vargan, cu sediul în mun. S______, _____________________. 26 A, ____________. 3-5 jud. S______ împotriva sentinței civile nr. 126 din data de 10 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul Județean de Poliție S______, cu sediul în mun. S______, ________________. 9, jud. S______.

La apelul nominal făcut în ședința publică , răspunde consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat, lipsă fiind apelantul petent.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat, depune la dosar delegație.

Întrebată fiind, reprezentanta intimatului arată că nu mai are de solicitat alte probe în cauză.

Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, astfel cum acestea au fost depuse la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și constatând cererea de apel în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acesteia.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U NA L U L :

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin plângerea contravențională formulată la Judecătoria Vatra Dornei la data de 29.10.2014 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul P________ B_____ a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul I__ S______ să se admită plângerea contravențională, să se anuleze procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 22.10.2014 ca nelegal și netemeinic iar în subsidiar înlocuirea amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, cu măsura avertismentului.

În motivarea plângerii petentul a arătat în esență că la data de 22.10.2014 în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, ____________________ 151+20 m a fost oprit în trafic sub pretextul că ar fi condus cu o viteză de 127 km/h, sens în care s-a încheiat procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 22.10.2014 prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 900 lei și suspendarea permisului pentru 90 de zile.

În ceea ce privește contravenția, petentul a arătat că aceasta s-a consumat în afara localității, iar din cuprinsul procesului verbal nu rezultă cu exactitate unde a fost săvârșită contravenția, fiind consemnat doar numele străzii și km, iar potrivit art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 procesul verbal trebuie să cuprindă obligatoriu data și locul unde este încheiat, descrierea faptei, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită.

Întrucât agentul constatator a omis să consemneze localitatea unde s-a produs contravenția, respectiv faptul că viteza a fost înregistrată în afara localității, procesul verbal este nelegal întocmit.

Petentul a mai arătat că agentul constatator nu a luat în calcul eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze legale sau mai mari de 100 km/h, așa cum prevăd disp. art. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, iar dacă s-ar fi avut în vedere această normă, viteza era de aproximativ 122 km/h.

Conform Metodologie privind modul de folosire și exploatare a echipamentului video de supraveghere, la stabilirea viteze ce constituie contravenție, se va avea în vedere și toleranța de 10 km/h, ori în speță agentul constatator nu a avut în vedere și această toleranță care dacă ar fi fost aplicată, rezulta o viteză de aproximativ 117 km/h.

A mai arătat petentul că pe respectiva secțiune de drum limita de viteză era mai mare de 50 km/h, respectiv 100 km/h prev. de art. 49 alin. 4 lit. b din OUG 195/2002, așa încât rezultă că limita de viteză nu a fost depășită cu mai mult de 50 km/h iar articolele în temeiul cărora a fost aplicată sancțiunea nu sunt aplicabile în speță.

Concluzionând, petentul a arătat că fapta nu s-a petrecut în interiorul localității, viteza înregistrată a fost reținută fără a lua în considerare eroarea maximă tolerată prevăzută de Normele metodologice, iar viteza nu a fost depășită cu mai mult de 50 km/h, motiv pentru care a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție contestat.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere cu sancțiunea avertismentului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la 3.12.2014, intimatul I__ S______ a solicitat respingerea plângerii contravenționale.

În motivare, intimatul a arătat că la data de 22.10.2014 orele 10,39 petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________________ localității Vatra Dornei, cu o viteză de 127 km/h, abaterea fiind înregistrată cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe auto Dacia L____ MCV cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

În urma verificărilor a rezultat că petentul se face vinovat de încălcarea prev. art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, sens în care a fost sancționat cu 900 lei amendă, iar ca măsură complementară, i s-a reținut permisul de conducere.

Intimatul a mai arătat că petentului i s-a adus la cunoștință conținutul procesului verbal contestat, ocazie cu care acesta a semnat și a făcut mențiuni la rubrica specială „mențiuni”, unde a consemnat că nu era intrat în localitatea Argestru când a fost înregistrat cu această viteză, DVD imagini video cu abaterea comisă de petent.

S-au atașat întâmpinării copii după: proces verbal de contravenție contestat, planșe foto atestat operator autovision, buletin de verificare metrologică, raport agent constatator din 30.11.2014.

În temeiul art. 411 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin răspunsul la întâmpinare înaintat la dosar la 19.12.2014, petentul a reiterat aceleași motive indicate în plângerea contravențională.

În plus, petentul a invocat hotărârea din 4.10.2007 dată în cauza A_____ contra României.

Prin sentința civila nr. 126 din data de 10 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 22 octombrie 2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I__ S______ – Poliția Mun. Vatra Dornei procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.10.2014 prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 900 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 48,49 alin 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.102, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr.195/2002.

Agentul a reținut că la data menționată, ora 10.39, petentul a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, pe DN 17 – ______________________________ localității Vatra Dornei, cu viteza de 127 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe auto MAI xxxxx.

În conformitate cu art. art. 49 al. 1 din O.U.G. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. art. 48 din O.U.G. 195/2002 Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Conform art. 102 alin (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Persoana sancționată a semnat procesul verbal de contravenție arătând la rubrica Alte mențiuni că nu era intrat în localitatea Argestru când a fost înregistrat cu viteza respectivă.

Instanța este competentă conform art. 32 alin.2 din O.G. nr.2/2001, locul săvârșirii faptei fiind D.N.17, localitatea Argestru iar plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, respectiv la data de 27.10.2014 (data poștei) față de 22.10.2014 - data întocmirii procesului verbal de contravenție, fila nr. 12 dosar.

În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Analizând cu precădere legalitatea, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.

Criticile de legalitate invocate de petent, au fost considerate ca neîntemeiate și au fost respinse astfel:

Susținerea că lipsește locul săvârșirii contravenției nu poate fi primită din moment ce apare indicat DN 17 _____________________ +200 precum și faptul că abaterea a fost săvârșită în localitate. Obligativitate de a stipula repere concrete gen la km x +y în dreptul imobilului nr. … nu este prevăzută nici în dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, și nici în art.180 alin 1 din HG 1391/2006, iar din moment ce agentul constatator a indicat DN 17 Argestru, localitatea Vatra Dornei, viteza fiind înregistrată în localitate, locul săvârșirii faptei este clar indicat, neechivalând cu lipsa acestuia. Susținerea că s-ar putea reține că abaterea a fost săvârșită în afara localității este lipsită de fundament din moment ce la rubrica descrierea faptei apare indicat viteza de 127 km/h în interiorul localității.

D__ fiind faptul că obligativitatea indicării limitei legale de viteză pe sectorul de drum pe care a fost săvârșită abaterea nu este menționată în dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, și nici în art.180 alin 1 din HG 1391/2006, lipsa acesteia nu este motiv de nulitate și nici nu echivalează cu lipsa descrierii acesteia. În altă ordine de idei se observă că prin indicare la temeiul de drept al faptei dispozițiile art. 49 alin 1 din OUG 195/2002 „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”, acest aspect este menționat în procesual verbal, revenindu-i astfel petentului sarcina să probeze că pe acest sector de drum ar fi o altă limită legală de viteză.

Cum actul de sancționare cuprinde mențiunea că aparatul folosit este montat pe autospeciala MAI xxxxx iar potrivit buletinului de verificare nr. xxxxxxx/01.04.2014, cinemometrul de control rutier Rom 447 montat pe această autospecială este verificat metrologic, la constatarea contravenției au fost respectate cerințele art.109, alin.2 din O.G. nr.195/2002 și 181, alin.1 H.G.nr.1391/2006, contrar susținerilor petentului.

În ceea ce privește temeinicia, s-a reținut că procesul verbal este temeinic, instanța de fond a constatat că existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție.

Instanța de fond a apreciat că prin raportare la criteriile stabilite jurisprudențial de Curtea E.D.O.: calificarea din dreptul național , natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunilor, împotriva petentului s-a formulat o „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția E.D.O., astfel încât problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului.

Astfel din probele administrate a reieșit că viteza autoturismului condus de petent a fost înregistrată cu mijloc tehnic montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx ce aparține I.P.J. S______.

Cinemometrul utilizat este verificat metrologic conform art.109, alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, fiind autorizat să efectueze înregistrări în regim staționar și de deplasare (buletin de verificare metrologic nr. xxxxxxx/01.04.2014, fila nr. 10 dosar) cu termen de valabilitate până în 01.04.2015 iar agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului de rutier și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

De asemenea, fotografiile depuse la dosar cuprind toate mențiunile prevăzute de art.3.5.1 din NML 021-05/07.12.2005, iar din succesiunea lor cronologică rezultă că autovehiculul din foto 1, 2, 3, 4, 5, 6 este același cu auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXX.

De asemenea din fotografiile depuse la dosar s-a putut observa că sectorul de drum unde a fost săvârșită contravenția este învecinată cu locuințe, stâlpi de electricitate, mașini staționate, elemente specifice unei localități.

Astfel instanța de fond a reținut că, în privința contravenției imputate petentului prezumția de nevinovăție a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat, iar la constarea abaterii au fost respectate toate normele legale incidente.

Cum s-a reținut și mai sus afirmația petentului că viteza de 127 km/h a fost înregistrată în afara localității este combătută de probele administrate în cauză, iar susținerea că pe respectivul sector de drum ar fi o limită mai mare de viteză iarăși este contrară realității din moment ce în procesul verbal este indicat clar că s-au încălcat dispozițiile art. 49 alin 1 potrivit căruia „ Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.”.

Față de acestea au fost înlăturate apărările petentului privind săvârșirea faptei în afara localității pe un sector de drum cu limită legală de viteză mai mare de 50 km/h.

În ceea ce privește critica petentului cu privire la existența marjei de eroare a aparatului radar, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât incidența erorilor maxime tolerate, care determină astfel o altă încadrare a faptei nu este întemeiată deoarece respectarea acesteia și precizia cinemometrului se stabilesc numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model (omologare) și verificărilor metrologice periodice. Cerințele menționate nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, în condiții normale de utilizare. Această concluzie rezultă din aceea că erorile maxime tolerate sunt cuprinse în Capitolul 3.1 „Cerințe metrologice” din N.M.L. nr.021-05 (aprobată prin Ordinul B.R.M.L. nr.301/2005, publicat în M.O. nr. 1.102 bis/7.12.2005) și nu în Capitolul 3.3 referitor la „Cerințe tehnice de funcționare cu caracter general”.Or, dacă marjele precizate anterior se aplicau în funcționarea propriu-zisă a aparatelor radar, ar fi existat prevederi corespunzătoare în capitolul referitor la utilizarea lor.

Astfel, instanța de fond a concluzionat că procesul-verbal face pe deplin dovada împrejurărilor de fapt constatate și în concluzie, având în vedere dispozițiile art. 49, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002: „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h” se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, în mod corect angajându-se răspunderea contravențională.

În privința sancțiunilor aplicate în drept, potrivit art. 32 alin 2 din O.G. nr.2/2001 aplicarea și executarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare sunt supuse controlului instanței.

În acest sens, s-a reținut că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile

În privința sancțiunii principale, instanța de fond a apreciat ca agentul constatator a procedat in mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului, fapta de a depăși viteza legală cu 77 km/h, în interiorul unei localități, în mijlocul zilei când traficul este mai aglomerat, are un grad de pericol social ridicat, ce justifică menținerea sancțiunii aplicate.

Tot prin raportare la gradul de pericol social ridicat și în vederea preîntâmpinării săvârșirii altor fapte interzise de lege și înlăturării stării de pericol generată de conducerea pe drumurile publice cu depășirea limitei de viteză instanța de fond a considerat că se impune menținerea și a sancțiunea complementare.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul P________ B_____.

A solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 22.10.2014 ca nelegal și netemeinic, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că au fost respectate condițiile de legalitate impuse de art. 15 – 20 din OG nr. 2/2001.

Mai arată că nu s-a menționat cu exactitate locul săvârșirii contravenției; nu există nicăieri în cuprinsul procesul verbal menționată denumirea vreunei localități în care să se fi omis fapta.

Este consemnat doar numele străzii și numărul de km+m, însă nu reiese dacă această locație era în afara localității sau în localitate, fiind astfel încălcate prev. art. 16 din OG nr. 2/2001, sancțiunea care intervine fiind nulitatea relativă.

Mai arată că încadrarea juridică a faptei și temeiul juridic al aplicării sancțiunilor au fost greșite.

Instanța a apreciat că fapta s-ar fi comis în localitate pe baza pozelor anexate. Apreciază că asemenea presupuneri nu pot duce la concluzia săvârșirii contravenției în interiorul localității. Din pozele anexate nu rezultă că porțiunea de drum respectivă era sau nu în interiorul localității, neexistând nici un indicator care să indice această împrejurare.

Aplicând principiul in dubio pro reo, această incertitudine profită petentului, acesta neputând fi sancționat pentru o faptă comisă în interiorul localității atâta timp cât nu există această certitudine.

Prin urmare, încadrarea juridică a faptei este greșită, viteza depășită nefiind cea de 50 km/h prev. de art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, ci viteza prevăzută la art. 49 alin. 4 lit. b și c, în funcție de categoria de drum pe care a circulat.

Astfel, articolul avut ca temei la aplicarea sancțiunii, respectiv art.102 alin.3lit.e,nu este aplicabil în cauză.

Având în vedere că sancțiunea a fost aplicată cu interpretarea greșită a legii, apreciază că intervine nulitatea absolută a procesului verbal ca fiind nelegal încheiat.

De asemenea, nu s-a luat în considerare eroarea maximă tolerată de +/-4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze legale sau mai mari decât 100 km/h.

Urmare a faptului că viteza pe respectiva secțiune a fost una mai ridicată, este evident că nu s-a depășit cu mai mult de 50 km/h limita impusă de lege.

În subsidiar, dacă instanța va considera că nu sunt îndeplinite condițiile de lege pentru anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului deoarece apreciază că sancțiunea aplicată este prea severă raportat la împrejurările efective de săvârșire a faptei și la urmările produse de aceasta.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ a depus la dosar întâmpinare (filele 16 - 18) .

A arătat că față de motivele de apel invocate de petent, pe care le consideră neîntemeiate, sentința atacată este legală și temeinică , dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind, în mod corect, că actul de constatare este legal și temeinic. Fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de aceeași valoare. Instanța de fond a confirmat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, iar până în prezent, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt.

Aparatul radar măsoară vitezele în regim staționar și în regim de deplasare, conform Buletinului de verificare metrologică eliberat de Laboratorul de metrologie.

În referire la afirmațiile petentului, cu privire la marja de eroare prev. de art. 3.1.1. din NML 021-05, precizează că depistarea încălcărilor normelor privind viteza de deplasare a autovehiculelor pe drumurile publice, potrivit legii, se face numai cu ajutorul mijloacelor tehnice verificate și omologate metrologic.

Intimatul a menționat disp. art. 16 indice 1 și art. 19 din OG nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, cu modificările și completările ulterioare.

Erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei prev. la pct. 3 din Norme sunt repera care condiționează, pe lângă îndeplinirea celorlalte cerințe tehnice, eliberarea buletinului de verificare metrologică.

Aceste cerințe metrologice sunt destinate exclusiv analizării mijloacelor de măsurare, derulate în cadrul autorizării și anterior emiterii buletinului de verificare metrologică, având un caracter de instrument intern de lucru al Biroului Român de Metrologie Legală.

Consideră că instanța are competența de a aprecia numai asupra îndeplinirii de către aparatele tehnice de măsurare a criteriilor legale care le fac apte de a fi utilizate în efectuarea măsurătorilor de interes public.

Potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

A mai arătat că nerespectarea normelor rutiere privind respectarea limitelor de viteză reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube însemnate, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale stabilite de art. 1 alin. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002.

Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.10.2014 , apelantul petent a fost sancționat cu amendă în cuantum de 900 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 48,49 alin 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.102, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr.195/2002, respectiv pentru că apelantul petent a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, pe DN 17 – _______________________+200m, în interiorul localității Vatra Dornei, cu viteza de 127 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe auto MAI xxxxx.

În mod corect prima instanță a constatat ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

A susținut apelantul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate motivat de faptul că nu este indicată denumirea vreunei localități în care să se fi comis fapta.

Ori Tribunalul reține că în procesul verbal de contravenție este pe deplin detaliat , fiind menționat pe DN 17 – _______________________+200m, iar _____________________ interiorul localității Vatra Dornei fapt susținut și de mențiunile raportului agentului constatator și de faptul că procesul verbal a fost întocmit la locul contravenției în localitatea Vatra Dornei (f.11)

Mai mult petentul apelant făcând o afirmație contrară , respectiv că ______________________+200m nu se află în interiorul unei localități avea sarcina de a proba acest fapt conform art. 249 C.pr.civ., avea posibilitatea să solicite administrarea de probe în acest sens beneficiind și de avocat ales. Simpla afirmație nu este suficientă pentru a proba contrariul a ceea ce s-a consemnat în procesul verbal, respectiv că __________________________ în loc. Vatra Dornei.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu iar instanța de fond a efectuat o analiză corectă și judicioasă a motivelor de nulitate invocate de contravenient .

Reținându-se că fapta a fost săvârșită în interiorul localității, se reține că și încadrarea juridică a faptei contravenționale este una legală.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul reține că mențiunile procesului verbal de contravenție privind fapta contravențională reținută în sarcina petentului sunt susținute de materialul probator administrat în fața primei instanțe, respectiv de planșele foto și înregistrarea pe suport electronic (CD) care surprind viteza autovehiculului XXXXXXX, ca fiind de 127 km/h în interiorul localității .

Se mai reține și faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către intimat buletin de verificare metrologica , atestat agent constatator.

În al doilea rând, tribunalul constată că nu poate fi reținută nici argumentația apelantului privind aplicarea marjei de eroare de +/-4% km/h deoarece Normele de metrologie legală nr. 021-05/23.11.2005 stabilesc cerințele pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Prin urmare, toate cinemometrele atestate legal realizează măsurarea vitezei cu respectarea marjei de eroare, iar aplicarea acestei marje și de către instanța de judecată ar duce la o dublă aplicare a normei arătate.

În același timp, dacă ar fi permisă aplicarea marjei de eroare ulterior constatării de către mijloacele tehnice omologate a vitezei, nu ar exista nici un argument juridic sau logic pentru care marja ar trebui aplicată în sensul diminuării și nu a aprecierii că viteza era de fapt cu 4% mai mare decât cea înregistrată de cinemometru.

De asemenea, tribunalul constată că a fost depus la dosar dovada verificării metrologice a cinemometrului.

Față de cele de mai sus, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de amplul material probator aflat la dosarul cauzei care susține întrutotul existența faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.

Cât privește proporționalitatea sancțiunii, Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a avut în vedere pericolul social al faptei petentului .

Astfel, cât privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte că limita de viteză pe respectivul sector de drum era de 50 km/h iar petentul a fost depistat conducând autoturismul cu 127 km/h , respectiv cu 77 km/h peste limita legală admisă, pericolul social al faptei contravenționale fiind unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 900lei (10 puncte amendă), individualizând în mod corect sancțiunea.

Potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută din clasa a IV-a de sancțiuni (….), depășirea cu mai mult de 50km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic., iar conform art.98 alin.4 lit.d din OUG 195/2002 pentru clasa a IV-a de sancțiuni se aplică de la 9 la 20 puncte-amendă, un punct de amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Se observă față de cele de mai sus că agentul constatator a aplicat petentului amenda contravențională orientată spre minim pentru fapta contravențională reținută, mai mult petentul având posibilitatea de achita în cel mult 2 zile lucrătoare jumătate din minimul amenzii, respectiv 405 lei.

În baza art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, în caz de nerespectare a regulilor privind viteza de conducere pe drumurile publice, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, această măsură având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră.

D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, sentința apelată fiind găsită legală ,temeinică și judicios motivată în raport de situația de fapt reținută pe baza complexului probator, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul în materie contravențională declarat de petentul P________ B_____ domiciliat în mun. C-lung Moldovenesc, ________________________. 6 A, jud., S______ și domiciliul procesual ales la Societatea civilă de avocați Vargan și Vargan, cu sediul în mun. S______, _____________________. 26 A, ____________. 3-5 jud. S______ împotriva sentinței civile nr. 126 din data de 10 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul Județean de Poliție S______, cu sediul în mun. S______, ________________. 9, jud. S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică , azi 20 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

C_____ A___ Z______ C_____ C______ M______

Red.C.A.

Jud. fond U________ C.

Tehnored.C.M.

4 ex./26.01.2016