R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 82

Ședința publică din data 15 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

P_________: G______ M_____

JUDECATOR: B______ A______ M________

GREFIER : C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta – intimată C.N.A.D.N.R, cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 8397 din data de 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – petent B__ M____ D___, cu sediul în București, M_____ V___, nr. 41, ______________, _______________.

Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru de lei conform chitanței nr. .

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat.

Instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 27.02.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul B__ M____ D___ a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.12.2011, prin agent constatator, de intimat C_____ S.A. Cestrin iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

In motivarea în fapt a cererii, a arătat, în esență, că, prin Decizia nr. 6/2015 ICCJ a statuat că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, transmise persoanelor sancționate contravenționale pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

In drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.

La data de 06.04.2015, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

In motivarea excepției, a arătat că procedura de comunicare a acestuia a fost făcută cu respectarea art. 27 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat că recursul în interesul legii este o cale extraordinară de atac prin care se investeste ICCJ în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești, astfel că deciziile date de ICCJ trebuie să se rezume strict la interpretarea legii, instanța neputând completa, modifica sau abroga norme cuprinse în lege.

Instanța a respins exceptia tardivitatii plângerii ca neîntemeiată și a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Prin sentința civilă nr. 8397 din data de 26 iunie 2015, Judecătoria Ploiești a admis plângerea și a dispus anularea în tot a procesului verbal de contravenție R11, nr. xxxxxxx/12.12.2011, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________, nr. xxxxxxx întocmit la data de 12.12.2011 de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. – CESTRIN, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și i s-a aplicat tarif de despăgubire în cuantum de 121,79 lei, reținându-se că în data de 18.06.2011, ora 09:47, pe DN1, Românești, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă, contravenție prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.

În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, legea cadru în materie contravențională, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului contestator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenției contestat prin prisma dispozițiilor mai sus amintite, instanța constată că acesta cuprinde numele și prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.

Cu privire la semnătura agentului constatator, instanța constată că procesul R11 nr. xxxxxxx/12.12.2011, depus în copie la fila 11 din dosar, conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 și a HG 1259/2001 de către agentul constatator M_____ Zane, având certificatul calificat emis de Certsign S.A. (f. 26 din dosar).

Instanța are în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.02.2015 în recursul în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator, necesare legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, publicată anterior pronunțării acestei sentințe. Prin decizia amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”

Prin urmare, soluția dată de ÎCCJ în Decizia nr. 6/2015 pronunțată în recursul în interesul legii a devenit obligatorie pentru instanțe începând cu data publicării, respectiv 25.03.2015.

În considerentele deciziei, instanța supremă statuează în sensul că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 – legea specială – care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 – dreptul comun în materie contravențională.

În sensul legii 455/2001, potrivit art.4, datele in formă electronică sunt reprezentări ale informației în forma convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în forma electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în format electronic între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând “acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar și este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă

Din aceste dispoziții legale mai sus amintite, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în forma electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

Totodată, instanța are în vedere împrejurarea că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație în care devin incidente prevederile art. 26 alin. (3) și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează că procesul-verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentată presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional.

Prin urmare, instanța apreciază, în acord cu dispozitivul și considerentele deciziei ÎCCJ, că înscrisul electronic comunicat pe suport de hârtie de agentul constatator nu întrunește condițiile de valabilitate ale unui proces verbal de contravenție în sensul dispozițiilor OG 2/2001. Prin această modalitate de a încheia și comunica procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității, întrucât nici persoana căreia i s-a comunicat în formă scrisă, și de altfel, nici instanța de judecată, nu poate verifica semnătură agentului constatator, element esențial al procesului verbal de contravenție. Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport de hârtie.

Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă, care impune doar condiția existenței “unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar “în favoarea terților”, iar nu împotriva lor. În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic original.

Așadar, instanța are în vedere împrejurarea că procesul – verbal de contravenție R11, nr. xxxxxxx/12.12.2011, contestat în prezenta cauză, depus la fila 11 din dosar, nu poartă nicio semnătura olografă, ci conține doar mențiunea ca a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 si ale Hotărârii Guvernului nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fiind comunicat petentului pe suport de hârtie, iar nu în format electronic.

Potrivit considerentelor Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ÎCCJ la data de 16.02.2015, publicată în M.Of. din data de 25.03.2015, procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților, respectiv a persoanelor sancționate contravențional, ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

Pe cale de consecință, în acord cu dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ÎCCJ la data de 16.02.2015, publicată la data pronunțării acestei hotărâri, instanța reține că procesul verbal de contravenție R11, nr. xxxxxxx/12.12.2014 nu conține unul dintre elementele sale esențiale, respectiv semnătura olografă a agentului constatator, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 17 din legea cadru în materie contravențională OG 2/2001, instanța urmând a constata că actul sancționator este lovit de nulitate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel organul constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,susținând în esență că în mod eronat instanța de fond nu a reținut că potrivit art.7 și art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 obligația de plată revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care, după caz poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. Se solicită admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței și pe fond, respingerea plângerii contravenționale. Se mai arata ca, in cuprinsul OG nr. 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale, sens in care, cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale prin procesul-verbal contestat, se aplica dispozitiile OG nr. 2/2001. Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

In cauza de fata, procesul-verbal de contraventie nu a fost incheiat si comunicat in termenul de 30 de zile calculat de la data savarsirii faptei.

La momentul savarsirii faptei, precum si la cel al intocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu continea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit carora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Dispozitiile art 12 din OG nr. 2/2001, conform carora legea contraventionala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situatii( respectiv -1-Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contraventionala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constitutiei, textul art. 15 din Constitutie a fost completat prin introducerea principiului aplicarii retroactive a legii contraventionale mai favorabile, fara ca dispozitiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la randul lor completate in raport de noile prevederi constitutionale. Totusi, art. 15 alin 2 din Constitutie este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sanctioneaza contraventii in conditii mai favorabile decat in trecut, prevederile nou introduse urmand sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumeaza notiunii de lege contraventionala, avand in vedere ca reglementeaza un alt termen de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue de 6 luni de la data constatarii faptei.

Se constata de asemenea, abrogarea dispozitiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

In consecinta, tribunalul retine incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitiile legii contraventionale mai favorabile aplicandu-se si faptelor savarsite anterior intrarii in vigoare a L 144/2012.

In cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contraventie desi a fost intocmit in termen 6 luni de la momentul savarsirii faptei (termenul comun de prescriptie a raspunderii contraventionale), nu a fost incheiat in termenul de prescriptie nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul savarsirii faptei, astfel incat la data incheierii sale contravenientul nu mai raspundea contraventional, fiind implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Se mai constata ca procesul-verbal de contraventie nu cuprinde semnatura agentului constatator.

Potrivit dispozitiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.

Avand in vedere regimul juridic al nulitatii absolute reglementat de art. 178 alin. 1 c. pr. civ., conform caruia nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces, de judecator sau, dupa caz, de procuror, in orice stare a judecatii cauzei, precum si faptul ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ constatator, tribunalul constata ca procesul-verbal de contraventie contestat in prezenta cauza nu poarta semnatura olografa a agentului constatator, astfel ca este lovit de nulitate.

Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, date in forma electronica sunt reprezentari ale informatiei __________________________ adecvata crearii, prelucrarii, trimiterii, primirii sau stocarii acesteia prin mijloace electronice.

Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Un act juridic, inteles atat ca negotium, cat si ca instrumentum, poate sa intre in sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci cand manifestarea de vointa a celui de la care actul emana imbraca forma electronica si, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii in aceeasi forma, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor in format electronic.

In situatia in care manifestarea de vointa a emitentului actului ajunge la destinatarul sau pe suport hartie, inscrisul astfel transmis nu mai este in forma electronica.

In temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.

Asadar, legiuitorul a prevazut expres ca actul in format electronic ce poarta o semnatura electronica extinsa este asimilat unui act sub semnatura privata, insa acesta este destinat exclusiv folosirii in sistemul electronic.

Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede ca: „inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.”

Ca atare, legiuitorul instituie conditia recunoasterii actului in forma electronica de cel caruia i se opune pentru ca acesta sa aiba acelasi efect juridic ca actul autentic.

In baza dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.

Semnatura electronica este definita de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”.

Semnatura electronica extinsa este definita de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este legata in mod unic de semnatar;

b) asigura identificarea semnatarului;

c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.”

Din analiza dispozitiilor legale citate se desprinde concluzia ca semnatura electronica nu se poate atasa decat unui inscris in forma electronica. Ca atare, ea nu poate fi aplicata pe un inscris aflat pe suport hartie.

Se mai retine ca, prin decizia nr.6, pronuntata în dosarul nr. 14/2014, ICCJ a admis recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

In raport de aceste considerente, in baza art. 480 cod de procedura civila, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta – intimată C.N.A.D.N.R, cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 8397 din data de 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – petent B__ M____ D___, cu sediul în București, M_____ V___, nr. 41, ______________, _______________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE,

G______ M_____

JUDECĂTOR,

B______ A______ M________

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. GM / TEHNORED.CEM/2EX/ 22.01.2016

d.f. XXXXXXXXXXXXX - Jud. Ploiești

j.f. – C______ C_______

Operator de date cu caracter personal 5595