Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 1919/A/CAA/2015

Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător G_______ B______

Grefier M_____ Z______

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelanta petentă I____ A____ L______, împotriva sentinței nr. 3481/13.03.2015 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUD. T____-POLITIA MUN. TIMISOARA-SECTIA 5 P______, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, ținând cont că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. 3481/13.03.2015 , a Judecătoriei Timișoara, s-a respins plângerea formulată de petenta I____ A____ L______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUD. T____-POLITIA MUN. TIMISOARA-SECTIA 5 P______, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că:

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres ca prezumția de nevinovăție nu este una absoluta, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcina a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde si o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.

Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci si un mijloc de probă, forța probanta a proceselor-verbale fiind lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul. Textul art. 34 al. l din OG 2/200l, permite o interpretare în concordanță cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanța de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili si vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia si care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesita explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.

În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acesteia. Astfel, instanța constată că prezumția conform căreia situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nu a fost răsturnată de către petentă prin proba contrară.

Conform adresei emise de Registrul Auto Român (f.37), autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de petentă, nu figura înregistrat în baza de date ITP cu inspecție periodică în termen de valabilitate la data de 23.11.2014. Autoturismul figurează în baza de date cu ultima inspecție tehnică periodică efectuată la data de 18.10.2012. Următoarea inspecție tehnică periodică trebuia efectuată până la data de 18.10.2014.

Față de aspectele de mai sus, instanța reține că fapta petentei de a conduce un autoturism cu inspecția tehnică periodică expirată constituie contravenția prevăzută de art. 10 din OUG nr. 195/2002.

Având în vedere cele de mai sus, instanța conchide că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentei, înlăturată.

În consecință, se reține că acțiunea petentei constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 1 pct.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a reținerii certificatului de înmatriculare.

Art. 112 alin 1 lit. a din OUG 195/2002 republicată prevede expres că certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră atunci când vehiculul nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă. Astfel, pentru fapta săvârșită de petentă sancțiunea amenzii se aplică alături de cea a reținerii certificatului de înmatriculare.

Având în vedere cele menționate, nu există nicio rațiune de a înlătura sancțiunea complementară aplicată petentei, instanța constatând și faptul că sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Ținând seama de materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, se constată că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentei fiind individualizate în mod corect de organul constatator. Nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, având în vedere că agentul a aplicat minimul acestei sancțiuni, fiind necesar ca petenta să conștientizeze pericolul social pe care l-a creat prin conducerea unui autovehicul cu inspecția tehnică periodică expirată. Această acțiune a sa putea afecta grav viața sau integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen și motivat – petenta, solicitând admiterea apelului, iar pe cale de consecință, în principal admiterea plângerii formulate, anularea procesul verbal și obligarea intimatului la restituirea contravalorii amenzii achitate cu chitanța nr. xxxxx/24.11.2014, iar în subsidiar raportat la conduita rutieră, transformarea sancțiunii amenzii în sancțiunea avertismentului cu obligarea intimatului la restituirea contravalorii amenzii achitate cu chitanța nr. xxxxx/24.11.2014.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că procesului verbal __________.xxxxxxx data de 23.11.2014 îi sunt aplicabile la dispozițiile art. art. 16 coroborat cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actualizată, lipsa mențiunilor privind descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite...atrage nulitatea procesului-verbal. nulitatea se constata si din oficiu.» coroborat cu dispozițiile art.5 din Ordinul nr.2133/2005 actualizat, care menționează faptul că « Obligația efectuării inspecțiilor tehnice periodice, precum și a respectării periodicității acestora, în funcție de categoria de vehicul, revine deținătorului legal al vehiculului.

Prin aplicare acestor dispoziții consideră că nu este necesar a se face analiza fondului problemei, în condițiile în care forma procesului verbal contestat nu este conform legislației.

Apreciază sentința apelată ca netemeinică și nelegală, raportat și la răspunsul IPJ T____ - Poliția Municipiului Timișoara înregistrat sub nr. 125/5070/02.04.2015, prin care se indică competențele teritoriale ale secțiilor, iar în zona în care a fost oprită, erau competenți agenții constatatori din cadrul Secției 1 a P.M. Timișoara.

A arătat că instanța de fond, nu a analizat corect competența celui care a întocmit procesul-verbal contestat, astfel că se impune a se reveni asupra sentinței, prin apelul formulat și de a dispune în principal admiterea plângerii formulate si pe cale de consecința, anularea procesul verbal, obligarea intimatului la restituirea contravalorii amenzii achitate cu chitanța nr. xxxxx/24.11.2014, iar în subsidiar raportat la conduita rutieră a acesteia, transformarea sancțiunii amenzii în sancțiunea avertismentului cu obligarea intimatului la restituirea contravalorii amenzii achitate cu chitanța nr. xxxxx/24.11.2014, cu cheltuieli de judecată.

În drept a invocat dispozițiile art.466 si urm. C.proc.civ.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 20 lei potrivit art. 23 al. 1 din OG 80/2013.

Intimatul IPJ T____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii atacate, arătând, în esență, că probatoriul administrat dovedește vinovăția petentului.

Pe fond a arătat că instanța de fond în mod temeinic si legal a apreciat că apelanta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelantă, rugăm să observați că acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul nostru constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Alegațiile apelantei cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității pertinenței, concludentei administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate prin cererea de apel și în conformitate cu preved. art. 476-478 NCPC., instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 23.11.2014 apelanta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 810 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar în urma verificării documentelor, avea inspecția tehnică expirată din data de 19.10.2014.

Actul sancționator cuprinde toate elementele prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, neexistând vreun motiv care să atragă nulitatea actului. De asemenea, având în vedere fapta reținută, respectiv, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice a expirat, faptul că petenta a semnat procesul-verbal de contravenție fără a avea obiecțiuni, instanța consideră că fapta a fost în mod suficient descrisă, putându-se aprecia asupra gravității contravenției.

Contrar susținerilor apelantei, prima instanță a procedat la analizarea legalității procesului-verbal de contravenție raportat la competența agentului constatator în încheierea actului. Astfel, locul constatării contravenției, respectiv, Calea Dorobanților, se află în competența teritorială a Secției 5 Poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, iar agentul constatator D____ D_____ are calitatea de polițist rutier și își desfășoară activitatea în cadrul secției 5 Poliție.

În mod corect prima instanță a apreciat asupra individualizării sancțiunii contravenționale, neimpunându-se aplicarea avertismentului, fapta reținută în sarcina apelantei, respectiv, conducerea unui autovehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice a expirat, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la traficul rutier.

Raportat celor reținute, constatându-se că nu se identifică vreun motiv care să atragă schimbarea sentinței apelate, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 C.proc.civ., apelul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de apelanta I____ A____ L______, cu domiciliul ales în Timișoara, ___________________, _____________. T____, împotriva sentinței nr. 3481/13.03.2015, pronunțată de judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUD. T____-POLITIA MUN. TIMISOARA-SECTIA 5 P______, cu sediul în Timișoara, Bv. Take I______, nr. 46, jud. T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 06 Noiembrie 2015.

Președinte, I____ I______		Judecător, G_______ B______
	Grefier, M_____ Z______

Red/tehn.I.I/M.Z. 07.12.2015 4ex./2 ______________________________. fond:B________ A______ R______.