ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 651 A

Ședința publică din data de 28 mai 2014

Președinte : M______ M______

Judecător : L____ J___

Grefier : G_______ Vörös

S-a luat în examinare apelul declarat de petentul G____ P____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr. 6987 din 18.11.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. xxxxx/55/2013, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentului – avocat Lile A_____ din Baroul A___, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care,

Reprezentantul petentului arată că nu are de formulat cereri de probațiune ori cereri prealabile.

Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât este de acord partea prin reprezentant cu dezbaterea căii de atac la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile și în instanța de apel potrivit prevederilor art. 482 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra contestației în cauză.

Reprezentantul petentului solicită respingerea apelului intimatului ca nefondat și admiterea apelului incident și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul anulării procesului verbal de contravenție, arătând că a probat în fața primei instanțe că nu a existat intenția petentului de a încălca dispozițiile legale.

Petentul s-a angajat regulamentar în depășire, acesta a inițializat depășirea cu mult înaintea zonei în care manevra este interzisă prin indicator și marcaj, fiind nevoit să revină pe banda de mers în apropierea zonei de acțiune a indicatorului datorită caracteristicilor tehnice ale autovehiculului, nu a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și nici a pasagerilor transportați. De asemenea, a arătat că nu a avut posibilitatea solicitării audierii niciunui martor, aceștia fiind călători, dar petentul este conducător auto cu experiență, perfect conștient și respectă regulile de circulație. Intimatul I____________ de Poliție Județean A___ nu a prezentat nicio probă în dovedirea săvârșirii contravenției, deși avea această posibilitate.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 384 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 6987 din 18.11.2013 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/55/2013, Judecătoria A___ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul G____ P____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/07.08.2013 încheiat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___, a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertismentul și a exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 320 lei și a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicată petentului, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 07.08.2013 de către I.P.J. A___, reținându-se că la data de 07.08.2013, ora 08:25, a condus autocarul marca Mercedes cu nr. XXXXXXXX pe DN7 efectuând o manevră de depășire a altor autoturisme în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, fapta fiind prevăzută de art. 120 al. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece agentul constatator nu i-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni – acesta este neîntemeiat. Astfel, agentul constatator a consemnat în dreptul rubricii mențiuni/obiecțiuni ale contravenientului, ”refuză” . Pe de altă parte, petentul a avut pe deplin posibilitatea de a-și formula obiecțiunile pe calea plângerii contravenționale (aceasta fiind rațiunea existenței acestei căi de atac), astfel că oricum nu se pune problema vreunei vătămări cauzate acestuia, ori a anulării procesului-verbal pentru acest motiv.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, referitor la faptul că în procesul-verbal nu este menționată ora și locația exactă a săvârșirii contravenției – acesta este, de asemenea, neîntemeiat, agentul constatator consemnând că fapta a fost săvârșită pe DN 7 între localitățile Cicir și Sambateni, la km 528+200. În ceea ce privește menționarea orei 08:25 în loc de 08:23 ca fiind ora săvârșirii contravenției, instanța a apreciat că această eroare nu este de natură să conducă la nulitatea procesului verbal de contravenție, în lipsa dovedirii vreunei vătămări.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, prima instanța a reținut că, fiind vorba despre o faptă constatată ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Art. 120 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", încălcarea acestei norme fiind sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În speță, petentul a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, că a efectuat o depășire a altor autoturisme, iar la momentul la care a început depășirea nu era în zona de acțiunea a indicatorului „depășirea interzisă” și nu a încălcat linia continuă.

Instanța de fond a reținut că afirmația petentului este contrazisă chiar de martorul audiat la propunerea acestuia, care a relatat faptul că petentul a inițiat depășirea înainte de linia continuă, însă ____________________ circulație s-a făcut cu încălcarea liniei continue.

Așadar, rezultă fără echivoc fapta săvârșită de petent, încalcă prevederile imperative ale art. 120 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006, susținerile referitoare la lipsa vinovăției, la efectuarea manevrei în zona liniei discontinue, nu au putut fi reținute de instanță în sensul urmărit de petent, al exonerării de răspundere, atâta timp cât nu s-a reținut că depășirea s-a efectuat cu încălcarea liniei continue, ci în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.

Ca atare, prima instanța a constatat că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, procesul-verbal de contravenție fiind astfel temeinic sub acest aspect.

În ceea ce privește însă sancțiunea contravențională aplicată, instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar în speță gradul de pericol social este relativ redus, precum și faptul că indicatorul care anunță trecerea de pietoni nu este în loc vizibil.

Instanța de fond a apreciat astfel că sancțiunea avertismentului aplicată petentului este suficientă pentru ca acesta să-și corijeze comportamentul, și totodată, i-a recomandat ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

În consecință, în temeiul art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul. Totodată, a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la încheierea proceselor verbale, nefiind constatate niciuna din cauzele prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001 care să ducă la nulitatea procesului verbal.

Prima instanță, fără indicarea unui temei legal a anulat amenda aplicată contravenientului fără a observa lipsa probatoriului din partea petentului intimat care să justifice admiterea plângerii și anularea sancțiunii aplicate. Fapta nu a fost infirmată de către petent, iar constatarea abaterii a fost efectuată de personalul specializat din cadrul unității, aspect ignorat de judecătorul fondului.

Potrivit OG nr. 2/2001 și a legislației rutiere OUG nr. 195/2002, polițistului rutier i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe, prin propriile simțuri cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit actele întocmite bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie care, nu este însă una absolută, iar în lipsa probelor produse de reclamant și în raport de existența la dosarul cauzei a procesului verbal de contravenție și raportului agentului de poliție rutieră singura soluție viabilă ce putea fi adoptată de prima instanță era respingerea plângerii în contextul faptei contravenționale.

De asemenea, a apreciat că soluția instanței de fond este rezultatul unei greșite înțelegeri a normelor legislației rutiere și aplicării eronate a legii. Aceasta a apreciat în mod greșit asupra sancțiunii principale și complementare aplicate petentului intimat, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

Prin întâmpinare, intimatul G____ P____ a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în motivare că a probat lipsa vinovăției cu privire la săvârșirea contravenției și starea reală de fapt care corespunde cu cea descrisă în plângerea introductivă.

Afirmația potrivit căreia recunoașterea în fața instanței fondului a faptei săvârșite, a probat faptul că depășirea a fost inițializată în afara zonei de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, nu corespunde adevărului. Petentul susține că a fost șicanat în trafic de autoturismul poliției, astfel că nu a comis fapta cu vinovăție, neputând finaliza manevra de depășire anterior finalizării liniei continue, șicanarea sa în trafic fiind de asemenea atestată de martor.

În ceea ce privește materialul probator depus de apelantul intimat la dosarul cauzei și la care face referire în motivarea apelului, apreciază că acesta nu este de natură să conducă la formarea unei convingeri a instanței, cu privire la starea de fapt ce a stat la baza întocmirii procesului verbal atacat; mai învederează faptul că nu a fost depus raportul agentului constatator ci referatul de verificare a plângerii efectuat de către un alt ofițer.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, instanța de fond în mod corect a apreciat că aplicarea sancțiunii avertisment este suficientă în raport de gradul de pericol redus al faptei.

În materia contravențională în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce intră în sfera acuzațiilor în materie penală, astfel că îi sunt recunoscute garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, care fac parte din dreptul intern și au prioritate, potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituția României.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel incident petentul G____ P____, solicitând modificarea sentinței apelate în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției întocmit de intimatul apelant.

În motivare a criticat sentința instanței de fond pe considerentul că la analizarea materialului probator, prima instanță a reținut doar faptul că din pobațiunea administrată, rezultă fără echivoc săvârșirea contravenției, care în opinia instanței de fond încalcă prevederile imperative ale art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006.

A apreciat că nu a săvârșit cu vinovăție fapta contravențională, acesta a inițializat depășirea cu mult înainte zonei în care manevra este interzisă prin indicator și marcaj, fiind nevoit să revină pe banda de mers în apropiere zonei de acțiune a indicatorului datorită caracteristicilor tehnice ale autovehiculului; nu a pus în pericol niciun moment siguranța celorlalți participanți la trafic și nici a pasagerilor transportați, iar întrucât vinovăția constituie singurul temei al răspunderii contravenționale, iar în cadrul procesului în fața instanței de fond vinovăția nu sa nu a fost probată prin niciun mijloc de probă, afară de actul de constatare, consideră că se impunea ca instanța de fond să anuleze procesul verbal de contravenție.

Prin întâmpinare intimatul I____________ de Poliție Județean A___ solicită respingerea apelului incident ca netemeinic și nefundamentat.

În motivare arată că în jurisprudența CEDO se admite că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept; Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penalăobligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitate mizei și păstrând drepturile la apărare.

CEDO cu privire la prezumțiile de fapt admisibile în sistemul național juridic, îndreptățește instanța să prezume că fapta constatată de agentul constatator prin propriile simțuri și cea referitoare la modalitatea ocrotirii dreptului la apărare, justifică recurgerea la prezumția simplă a conformității stării de fapt reale cu constatările agentului constatator.

De asemenea petentul apelant invocă o altă stare de fapt, care nu este susținută sub aspect probator.

Apelul a fost soluționat prin decizia civilă nr.232/A/19.03.2014, îndreptată prin încheierea din data de 07.04.2014.

Examinând apelurile invocate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, în limitele stabilite de art.476 și art. 477 Cod procedură civilă, ca urmare a anulării deciziei civile nr. 232/A/19.03.2014 a Tribunalului A___, prin decizia civilă nr. 552/A/28.05.2014 a Tribunalului A___, se constată că apelul intimatului este întemeiat și urmează a fi admis iar apelul petentului este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/07.08.2013 petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 raportat la art. 120 alin. 1 lit. h din HGR 1391/2006, reținându-se în fapt că a condus autocarul Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe DN 7, Cicir-Sâmbăteni, KM 528+200, efectuând în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă, depășind auto XXXXXXXXX și XXXXXXXXX.

Petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție dar fapta a fost constată direct de agentul constatator și este confirmată de martorul propus de petent și care a arătat în fața instanței de fond ,, petentul a inițiat depășirea înainte de linia continuă însă ___________________-a făcut cu încălcarea liniei continue”, ,, manevra de depășire nu a fost pornită în curbă, ci doar ________________________ de mers s-a efectuat în curbă”.

Este adevărat că martorul a confirmat că autoturismele din fața autocarului condus de petent circulau cu viteză redusă și că au crescut puțin viteza în momentul în care au fost depășite, dar martorul nu a atestat vreo șicană din partea autoturismului agenților de poliție care să fi determinat petentul la comiterea contravenției fără vinovăție, așa cum se susține în apelul acestuia, susținerile petentului în privința cauzei comiterii contravenției fiind nedovedite, martorul indicând aprecierea sa asupra vitezei autovehiculelor depășite.

Potrivit art. 120 alin 1 din HGR 1391/2006

(1) Se interzice depășirea vehiculelor:

c) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;

h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";

i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție ca și din declarația martorului rezultă că petentul s-a angajat în depășirea a două autoturisme în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă, încălcând pentru revenirea pe bandă marcajul longitudinal continuu.

Fapta a fost comisă prin ignorarea regulilor de circulație de către petent care chiar dacă nu a observat indicatorul, cu siguranță a observat curba de care se apropia și a inițiat o manevră de depășire neregulamentară, asumându-și posibilitatea de a reintra pe bandă în curbă, unde depășirea nu era permisă.

În consecință prima instanță a reținut corect atât existența faptei cât și a vinovăției petentului, apreciind eronat asupra pericolului social redus al faptei.

Contravențiile reglementate pentru încălcarea normelor de circulație rutieră sunt contravenții de pericol, legiuitorul înțelegând să sancționeze în acest mod comportamentul conducătorului în trafic care pune în pericol circulația pe drumurile publice, fără a condiționa existența contravenției de producerea unui rezultat.

Indicatorul ,, Depășire interzisă” este amplasat pentru că în zona respectivă nu se pot efectua manevre de depășire în condiții de siguranță, petentul neputând susține că s-a putut asigura corespunzător că din sens opus nu se apropia un autovehicul, având vizibilitate, în condiții în care indicatorul îi interzice astfel de aprecieri iar potrivit art. 45 alin. 3 din OUG 195/2002 ,, Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire.”

Potrivit art. 5 alin. 5, art. 7 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, dar acesta se apreciază în funcție de circumstanțele reale și personale, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere că fapta a fost comisă în condiții în care s-a creat un real pericol pentru circulația pe drumurile publice, pe un drum național, în condiții de trafic, petentul depășind prin aceeași manevră două autoturisme, instanța consideră că nu se poate reține un pericol social redus al acesteia, sancțiunile aplicate de agentul constatator, amenda în sumă de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, fiind proporționale cu pericolul social concret al faptei

Așa fiind, în temeiul art. 480 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va admite

apelul declarat de apelantul intimat I____________ de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu intimatul petent G____ P____ împotriva sentinței civile nr. 6987 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. xxxxx/55/2013, va schimbă în tot sentința apelată, în sensul că va respinge plângerea formulată de petentul G____ P____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 07.08.2013 de IPJ A___ pe care îl va menține în totalitate și va respinge apelul incident declarat de intimatul petent Gânjă P____ în contradictoriu cu apelantul intimat IPJ A___, împotriva aceleași sentințe.

Se constată că în cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul intimat I____________ de Poliție al Județului A___ cu sediul în A___ __________________. 17-19, jud. A___ în contradictoriu cu intimatul petent G____ P____ cu domiciliul procesual ales în A___, _____________________. 25-27, _______________ împotriva sentinței civile nr. 6987 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. xxxxx/55/2013.

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge plângerea formulată de petentul G____ P____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 07.08.2013 de IPJ A___.

Menține în totalitate procesul verbal de contravenție.

Respinge apelul incident declarat de intimatul petent Gânjă P____ în contradictoriu cu apelantul intimat IPJ A___, împotriva aceleași sentințe.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.06.2014.

Președinte Judecător

M______ M______ L____ J___

Grefier

G_______ Vörös

Se comunică:

- contestatorului - G____ P____ - A___, _________________. 25-27, ____________________ A___

- intimatului – I____________ de Poliție al Județului A___ - A___ __________________. 17-19, jud. A___

Red. M.M./04.07.2014

Tehred. G.V./04.07.2014

4 ex/2com/04.07.2014

Prima instanță – R_____ A____ C________

Instanța apel - E______ I______, C______ Șianțiu