Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 20 Noiembrie 2013

PREȘEDINTE - S_____ T______

JUDECĂTOR E____ P____

JUDECĂTOR M______ HĂRĂȚU

Grefier M______ I____ P_____

DECIZIE Nr. 1309/2013/CA

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul I__ IAȘI - Poliția Municipiului Iași -B.R. și pe intimatul C____ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul personal, lipsind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Instanța procedează la identificarea intimatului C____ M_____, care se legitimează cu C.I. ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx.

La interpelarea instanței, intimatul personal arată că nu are cereri noi de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.

Intimatul, personal, având cuvântul solicită respingerea cererii de recurs și anularea procesului verbal întocmit de către agentul constatator, având în vedere faptul că acesta a fost încheiat pentru neacordarea de prioritate, dar pe banda din sensul său de mers au fost doi pietoni cărora le-a acordat prioritate, iar ulterior a fost oprit, după aproximativ 100 de metri, a fost oprit pentru că nu a acordat prioritate unui pieton, însă menționează că pietonul respectiv nu era pe sensul său de mers, ci se afla pe cealaltă bandă pe Bulevardul Socola.

Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare..

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr 7646 din 17.05.2013 Judecătoria Iași a admis plângerea contravențională formulată de petentul C____ M_____ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI. A anulat procesul verbal ________, numărul xxxxxxx, încheiat la data de 3.02.2013.

Pentru se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 14.02.2013, sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul C____ M_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași, a solicitat instanței admiterea plângerii sale, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 3.02.2013, acesta se deplasa în jurul orei 12:25, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea _______________, din direcția ____________________. Socola și la efectuarea virajului dreapta, pe ___________________ la trecerea de pietoni și a acordat prioritate unui număr de 2 pietoni , după care și-a continuat drumul. La câțiva metri a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a adus la cunoștință motivul opririi și sancționarea pentru neacordarea priorității. Deși a solicitat planșa foto și a insistat în oferirea de explicații, aceasta nu i-a fost pusă la dispoziție. La rubrica obiecțiuni a insistat să se consemneze faptul că nu recunoaște săvârșirea faptei. Mai mult, susține petentul că polițistul i-ar fi specificat locul exact al situării pietonilor - pe sensul opus de mers, i-ar fi arătat că aceștia se îndreptau spre sensul său. Petentul susține că nu a văzut nici un pieton pe trecere în momentul angajării sale. Nu au fost invocate temeiuri în drept.

Au fost anexate cererii: copia procesului verbal și copia cărții de identitate.

La data de 1 aprilie 2013, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând în esență că petentul a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte: la data de 3.02.2013, a condus auto marca Dacia, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea _______________, din direcția ____________________. Socola, iar la trecerea de pietoni din dreptul clădirii Granit, semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal și indicator rutier nu a acordat prioritate unui pieton aflat pe sensul său de deplasare și angajat în traversarea regulamentară a trecerii. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002. s-a subliniat că sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinării i-a fost atașat exclusiv raportul agentului constatator.

În cadrul ședinței publice din data de 12 aprilie 2013, instanța a comunicat întâmpinarea și a acordat termen petentului pentru pregătirea corespunzătoare a apărării.

La termenul de judecată din data de 17 mai 2013, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și a reținut cauza spre competentă soluționare.

Analizând coroborat materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

La data de 3.02.2013, prin procesul verbal ________ xxxxxxx, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 300lei, dublată de suspendarea permisului de conducere pe o perioadă determinată, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 3.02.2013, a condus auto marca Dacia, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea _______________, din direcția ____________________. Socola, iar la trecerea de pietoni din dreptul clădirii Granit, semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal și indicator rutier nu a acordat prioritate unui pieton aflat pe sensul său de deplasare și angajat în traversarea regulamentară a trecerii. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002. procesul verbal a fost semnat personal de petent cu următoarele mențiuni la rubrica obiecțiuni: „ nu recunosc”.

Fapta nu a fost înregistrată sau surprinsă în cadre foto.

Plângerea a fost formulată în interiorul termenului de 15 zile.

Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).

În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);

Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).

În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);

Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).

România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României).

Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar sancțiunile aplicate, nu au un scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

Pe cale de consecință, acuzația este adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, nefiind întocmite cadre foto sau efectuate înregistrări video.

Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.

Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale actului constatat, instanța constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Mai mult, criticile formulate de petent vizează exclusiv motive de fond, nefiind identificate alte motive de nulitate ce pot fi puse în discuție și din oficiu.

Față de inexistența unor motive de nulitate care să poată fi puse în discuție și analizate din oficiu și de către instanța de judecată, se va proceda în cele ce urmează la analiza temeiniciei procesului verbal contestat.

Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.

Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.

Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.

Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o ________ probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.

Instanța reține că prezenta cauză prezintă o ________ particularități: petentul nu a renunțat la prezumția de nevinovăție ce îi este garantată în contextul interpretării acuzației ca fiind o acuzație în materie penală, astfel încât ( în raport de o atare natură a cauzei) sarcina probei revine în totalitate instituției intimate.

Deși procesul legal se bucură de legalitate, temeinicia acestuia constituie o problemă diferită și trebuie să fie susținută de probe concludente, apte de a înlătura orice dubiu rezonabil în privința existenței faptei sau săvârșirii acesteia de persoana sancționată contravențional. Or, simpla percepere ex propriis sensibus a agentului constatator, percepție ce nu este dublată de nici un alt mijloc de probă nu este aptă a înlătura acest dubiu. Având în vedere practica constantă a intimatului ( în sensul înregistrării video și efectuării de cadre foto) în contravențiile cu acest obiect, ora constatării ( oră de vârf, în care nu poate fi acceptată teza imposibilității identificării unui martor ocular), existența unui bulevard intens circulat, posibilitatea opririi pietonului și identificării acestuia, instanța reține că intimata a manifestat un total dezinteres în probarea corespunzătoare a faptei imputate petentului, nebazându-și acuzațiile decât pe întocmirea unui simplu raport al agentului constatator.

Sentința a fost recurată în termen legal de către inspectoratul de Poliție Județean Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului petentul a arătat că, în speță nivelul amenzii este unul redus, situându-se sub nivelul minim pe economie, astfel încât nu se justifică asimilarea contravenției săvârșite unei infracțiuni, legea penală prevede sancțiuni mai aspre, inclusiv atunci când acestea sunt amenzi.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritate statală pentru constatarea pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, iar art 1171 din Codul civil are valoarea unui înscris autentic, astfel, că se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate, care este însă relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient, conform dispozițiilor rt 1169 din Codul civil.

Procesul verbal are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.

Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța de control judiciar constată că prima instanță a reținut în mod eronat aplicarea dispozițiilor legale.

Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.

Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.

Pe cale de consecință, sub aspectul laturii obiective a faptei contravenționale pretins a fi săvârșite, instanța constată că aceasta există, verificând elementul material statuat de dispozițiile legale. Fapta contravențională constă în aceea la data de 03.02.2013, a condus auto marca Dacia, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea _______________, din direcția ____________________. Socola, iar la trecerea de pietoni din dreptul clădirii Granit, semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal și indicator rutier nu a acordat prioritate unui pieton aflat pe sensul său de deplasare și angajat în traversarea regulamentară a trecerii. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Analizând deopotrivă latura subiectivă, instanța constată că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Fiind un fapt negativ, nu recurentul trebuia să dovedească fapta, ci petentul urma să prezinte, prin probe o altă situație contrară celei reținute în procesul verbal contestat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire ia încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală”, a statuat următoarele:

Distincția între contravenții, și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie

Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul, și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Do rota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);

In speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

In vederea rasturnarii prezumtiei de veridicitate a procesului verbal, sarcina probei revine petntului. In acest sens, tribunalul constata ca sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie acesta a fost incheiat cu respectarea disp. art. 16-17 din OG nr 2/2001.

Incadrarea juridica data faptei este corecta, astfel incat procesul verbal este legal intocmit.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, Tribunalul constata ca procesul verbal contestat face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara. Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeaasca faptele ce i se imputa, nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare.( Cauza Salabiaku c. Frantei Hotararea din 7.10.1988, cauza VASTBERGA Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, Hotararea din 23.07.2002).

Forta probanta a rapoartelor si a proceselor verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instnta va verifica caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul( Cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea din 7.10.1988.

In analiza principiului proportionalitatii, instanta verifica in ce masura petentul nu a respectat regulile impuse de actele normative, care au implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata, la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala.

Avand in vedere aceste principii, tribunalul constată ca petentul nu a dovedit prin mijloace de proba pertinente si concludente ca situatia de fapt ar fi alta decat cea retinuta in procesul verbal contestat.

Instanta de recurs mai retine ca procesul verbal analizat cuprinde constatarile personale ale agentului constatator cu privire la situatia de fapt descrisa, astfel ca acesta a avut posibilitatea de a aprecia si gradul de pericol social creat de catre petent prin savarsirea contraventiei, astfel ca actul sanctionator este legal si temeinic.

In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, în raport cu disp. art 21 al 3 din OUG nr 195/2002, instanta de control judicir retine în mod corect ca amenda contraventională aplicată este cea prev de lege si este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile în care a fost savarsită contraventia, de modul si de mijloacele de savarsire, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, astfel incat nu se impune reevaluarea acestora, iar masura administrativa de suspendare a dreptului de a conduce reprezinta o masura care are la baza o prezumtie de vinovatie a petentului.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar va admite recursul, in conformitate cu disp art 312 alin. 1 Cod procedură civilă și va respinge plângerea petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 7644 din 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică.

Respinge plângerea formulată de petentul C____ M_____ împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat de I__ Iași la data de 26.11.2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.

Președinte, S_____ T______	Judecător, E____ P____	Judecător, M______ Hărățu
	Grefier, M______ I____ P_____

Redactat și tehnoredactat PE

2 ex/20.01.2014.

Judecător fond I_____ I____