ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1107/R DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – S_____ Ș_______ M____

JUDECĂTOR – A______ O______

JUDECĂTOR – S_____ O____

GREFIER – A_____ C___

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta petentă S.C. C_____ T________ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 8723/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN B_____, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN B_____ reprezentanta în instanță doamna consilier juridic I_______ A______, lipsă fiind recurenta petentă S.C. C_____ T________ S.R.L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, din partea recurentei petente răspuns la întâmpinare.

De asemenea, instanța constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, din partea intimatei cerere de lăsare a judecării cauzei la a doua strigare în ordinea de pe lista de ședință.

Față de prezența în instanță a reprezentantei în instanță a intimatei, instanța constată că cererea depusă la dosar de intimată a rămas fără obiect.

Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 96 Cod procedură civilă, comunică reprezentantei în instanță a intimatei un exemplar al răspunsului la întâmpinare depuse la dosar de recurenta petentă.

Întrebată fiind, reprezentanta în instanță a intimatei arată că nu mai are cereri sau probe noi de propus.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe noi de propus, instanța, în baza dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta în instanță a intimatei solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Arată că prin recursul formulat nu se aduc critici legate de sentința recurată ci se reiterează apărările de la fondul cauzei. Atât nota de constatare la fața locului cât și prin procesul-verbal de constatare a și sancționare a contravenției au fost încheiate în prezența reprezentantei legale a recurentei petente care au declarat că nu au nicio obiecție față de cele constatate. În recurs recurenta petentă arată că desfășoară o altă activitate și a depus la dosar autorizația de mediu dobândită ulterior. Consideră că în mod corect prima instanță a reținut că din probele administrate nu s-a făcut dovada altei stări de fapt. A existat o atitudine de negare continuă în instanța de fond și în recurs din partea recurentei petente. Amenda aplicată a fost orientată spre minim, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore de la dat comunicării procesului-verbal.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Prin sentința civilă nr. 8723/24.05.2013, Judecătoria B_____ a respins plângerea formulată de petenta S.C. C_____ T________ S.R.L., împotriva procesului-verbal de contraventie ________, nr. xxxxx din data de 05.09.2012, în contradictoriu cu pârâta G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU, COMISARIATUL JUDEȚEAN B_____, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 05.09.2012 in urma controlului efectuat de către agenții constatatori ai intimatei la punctul de lucru al societății din S_____, ___________________ A, jud. B_____ a reținut în sarcina petentei împrejurarea că „societatea desfășoară activitate de fabricare a betonului fără autorizație de mediu, la punctul de lucru din S_____ __________________ A, fapt ce contravine prevederilor O.U.G. nr. 195 din 2005 cu modificări și completări” pentru fapta imputată, fiind aplicată contravenientei sancțiunea amenzii în cuantum de 30.000 lei.

În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a procedat cu prioritate la analiza legalității actului atacat, prin prisma mențiunilor pe care în mod obligatoriu acesta trebuie să le conțină și a motivelor de nelegalitate pe care petenta a înțeles să le invoce.

Analizând procesul-verbal amintit instanța a constatat că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, fiind prin urmare în mod corespunzător întocmit. Se constată în plus că la data încheierii actului, a fost adus la cunoștința petentei dreptul de a formula obiecțiuni, petenta menționând că nu are obiecțiuni. Or, în aceste condiții, instanța a respins ca neîntemeiată susținerea petentei potrivit căreia nu ar fi fost consemnată poziția sa la rubrica obiecțiuni, dat fiind faptul că afirmația contravenientei nu a fost probată prin nici un element al cauzei. Mai mult, procesul-verbal atacat a fost semnat de către petentă și poartă ștampila societății.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Referitor la fapta imputată, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 195 din 2005, funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului. Iar potrivit art. 12 alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2005, desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai pe baza autorizației integrate de mediu.

În ce privește pe petentă, aceasta afirmă în sprijinul plângerii sale, contrar celor constatate de agentul constatator al intimate, că desfășura doar activități de pregătire a producției, pe baza unui acord de mediu ce i-a fost eliberat de către intimat și a cărui respectare a fost constatată chiar de către agenții acestuia.

În ce privește starea de fapt, instanța, a constat însă că, cele reținute de agentul constatator nu au fost infirmate de nici un element din cele avute în vedere în cauza. În plus, trebuie avută în vedere și atitudinea procesuală a petentei care, deși așa cum am reținut mai sus, a înțeles să nege comiterea faptei, nu a indicat nici un element care să conducă la o alta concluzie decât cea avută în vedere în expunerea situației de fapt în cuprinsul actului atacat, cu toate că sarcina probei, conform art.129 alin.1 Cod procedură civilă, îi aparținea.

În consecință, instanța a constatat că în cauză, prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator nu a fost răsturnată, petenta făcându-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa. Se are astfel în vedere că, deși a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, reprezentantul societății a înțeles să nege comiterea faptei în cuprinsul plângerii.

Față de această împrejurare, instanța a reținut ca neîntemeiate afirmațiile nesusținute de probe ale petentei conform cărora ar fi derulat activități doar de pregătire a producției, dat fiind că nici un element probator în cauză nu indică o altă stare de fapt decât cea constatată de agentul de mediu la întocmirea actului atacat.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, este însă în căderea instanței de judecată să aprecieze și să hotărască asupra sancțiunii aplicate.

În cadrul acestei operațiuni de apreciere, instanța a avut în vedere conform art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 limitele stabilite de actul normativ care prevede și sancționează fapta în cauza, ținând seama de necesitatea asigurării unei proporționalități a sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Totodată se va avea în vedere modul, mijloacele de săvârșire, împrejurările în care fapta a fost comisă, circumstanțele personale ale contravenientului precum și celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În cauza de față, instanța a apreciat că, fața de gradul de pericol social al faptei reținute, faptă cu impact semnificativ asupra mediului, sancțiunea aplicata este legală, temeinică și proporțională.

Avându-se în vedere și faptul că petentei i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii - în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului și în condițiile în care petenta a înțeles să nege neîntemeiat comiterea abaterii -, în temeiul art. 34 alin. l din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petenta S.C. C_____ T________ S.R.L., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate cu consecința anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca netemeinic și nelegal. A mai solicitat recurenta, ca în cazul în care se va constata că actul atacat a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond, iar fapta a fost comisă, să se dispună transformarea amenzii contravenționale în avertisment, față de lipsa consecințelor juridice.

În motivare, recurenta a invocat pe cale de excepție, nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 la încheierea procesului-verbal de contravenție, sub aspectul lipsei mențiunilor privind obiecțiunile sale, obiecțiuni ce aveau strict legătură cu faptele imputate, respectiv, că nu desfășura activitate de producție, fiind în faza de montare a instalației de fabricare a betonului, instalație complexă, automatizată și asistată computerizat a cărei bună funcționare este precedată de verificări și testări specifice. În acest sens, recurenta a invocat decizia nr. 22/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

A menționat recurenta că a depus la dosarul instanței întreaga documentație necesară obținerii atât a autorizației de mediu cât și a celorlalte avize și autorizări necesare desfășurării activității.

Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că nu corespund realității constatările din procesul-verbal de contravenție deoarece, activitatea societății de producție a betonului nu a fost demarată, societatea desfășurând doar activitate de transport mărfuri, în conformitate cu obiectul său de activitate, însă agentul constatator nu a ținut cont de susținerile sale, concluzionând că desfășoară activitate de producție betoane, din luna aprilie 2012.

Se susține că procesul-verbal de contravenție nu este legal sub aspectul îndeplinirii dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator limitându-se să indice în procesul-verbal elemente suficiente pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție, o descriere generică, lipsită de conținut concret, atrăgând nulitatea procesului-verbal de contravenție. Se apreciază că fotografiile de la dosarul cauzei nu sunt elocvente, nefiind coroborate cu alte probe din care să reiasă că a desfășurat activitate de fabricare a betonului, iar intimata nu are nicio probă scrisă din care să reiasă că a desfășurat activități de fabricare a betonului din aprilie 2012.

Recurenta a considerat că din probele administrate nu rezultă că, la data constatării și sancționării faptei se desfășura activitate de producție de beton la sediul secundar al societății, procesul-verbal de contravenție fiind nelegal întocmit, întrucât încalcă principiul legalității stabilirii și sancționării faptei contravenționale reținute.

Se mai arată că la data de 07.08.2012 a depus documentația necesară obținerii autorizației de mediu, iar la data de 24.07.2012 a depus documentația specifică și a solicitat autorizația de gospodărire a apelor, document obținut ulterior efectuării controlului, la data de 07.09.2012.

A menționat recurenta că este de bună credință și nu a înregistrat abateri contravenționale de la respectarea prevederilor O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului. În susținerea cererii de înlocuire a amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, recurenta a invocat dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și Cauza A_____ contra României.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 și următoarele Cod Procedură Civilă, O.U.G. nr. 195/2005 și O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, recurenta a depus la dosarul cauzei autorizația de mediu nr. 4/04.01.2013, decizia nr. 2174/28.03.2011, autorizația de gospodărire a apelor nr. 110/07.09.2012, precum și facturi care atestă desfășurarea activității de transport mărfuri.

Pentru termenul de judecată din 25.10.2013, intimata G____ Națională de Mediu – Comisariatul Județean B_____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, susținându-se că recurenta nu aduce nicio critică hotărârii instanței de fond care s-a pronunțat atât cu privire la excepția nulității procesului verbal de sancționare cât și cu privire la temeinicia acestuia, în raport de starea de fapt de la data controlului.

Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Din examinarea probatoriului administrat, instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale incidente.

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în mod întemeiat, instanța de fond a reținut că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de O.G. nr. 2/2001, fiind întocmit cu respectarea art. 16 alin. 1, organul constatator descriind fapta contravențională, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită.

Referitor la nulitatea procesului-verbal de contravenție sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, se reține că prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Așadar, numai în măsura în care petentului i se aduce o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod procesul-verbal de contravenție poate fi anulat pentru acest motiv, ori în speță nu s-a făcut dovada vreunei vătămări.

Mai mult, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, recurenta a menționat că nu are obiecțiuni, administratorul societății semnând și aplicând ștampila în dreptul acestor mențiuni. Prin urmare, criticile formulate în recurs relative la eventualul refuz al agentului constatator de a menționa obiecțiunile ce le-ar fi ridicat cu prilejul acestui control, sunt nedovedite.

Relativ la susținerea recurentei în sensul că nu desfășura activitatea de fabricare a betonului la data întocmirii procesului-verbal de contravenție, fiind doar în faza de montare a instalației de fabricare a betonului și testări specifice, tribunalul constată că această apărare este nedovedită, neputându-se prezuma, față de facturile depuse în probațiune, că în perioada supusă controlului, societatea recurentă desfășura doar activitatea de transport mărfuri (ciment), în condițiile în care obiectul de activitate al acestei societăți îl reprezenta și producția betonului.

De altfel, prin Nota de constatare încheiată la data de 05.09.2012, comisarii din cadrul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean B_____ au reținut că urmare a controlului efectual la punctul de lucru din __________________ A S_____, societatea recurentă desfășura activitatea de fabricare a betonului fără a deține Autorizație de Mediu, această activitate fiind demarată încă din luna aprilie 2012. Cu ocazia controlului s-a procedat la verificarea amplasamentului în suprafață de 3.221 mp, pe care s-a identificat o stație de betoane mobilă, tip SBMS 35, automatizată și asistată pe calculator, cu capacitate maximă de producție de 35 mc/h. S-a reținut că materia primă – cimentul vrac este aprovizionat de la _________________., iar agregatele minerale tot de la _________________. Cu privire la acest aspect, recurenta a depus în copie, la dosarul de recurs, facturi prin care face chiar dovada achiziționării de la _________________. a materiei prime – ciment, pentru fabricarea betonului, încă din luna aprilie 2012, confirmând susținerile agentului constatator, prin procesul-verbal de contravenție.

Tot în Nota de constatare se menționează că societatea recurentă nu are obiecțiuni legate de natura și modul de desfășurare al controlului, reprezentantul societății semnând și aplicând ștampila pe această Notă.

Prin urmare, starea de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție, relativă la desfășurarea activității de fabricare a betonului a fost dovedită în cauză, fără dubiu, de către intimata G____ de Mediu, acest aspect rezultând din coroborarea înscrisurilor administrate în probațiune.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate recurentei, instanța de fond a apreciat corect că, față de gradul de pericol social al faptei, intimatul a aplicat sancțiunea amenzii la limita minimă a acesteia, sancțiunea avertismentului neputând fi aplicată, față de impactul asupra mediului pe care îl are desfășurarea activității recurentei, fără respectarea normelor legale de protecția mediului. Împrejurarea că ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție a fost obținută autorizația de mediu nu are relevanță sub aspectul diminuării gradului de pericol social al faptei constatate prin procesul verbal de contravenție.

Nu în ultimul rând instanța are în vedere că invocarea jurisprudenței europene nu își găsește aplicabilitate în speță, în cauza A_____ vs. România reținându-se nerespectarea garanțiilor fundamentale prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a prezumției de nevinovăție, raportat la împrejurarea că fapta contravențională pentru care petentul fusese sancționat prevedea ca și sancțiune, alternativ cu amenda, închisoarea contravențională. În cauza dedusă judecății nu se poate pune o astfel de problemă, nu se poate asimila cu o judecată în materie penală, iar procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară.

Legislația contravențională română instituie prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, iar aceasta nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție. În cauza Bosoni contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că forța probantă a rapoartelor sau proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe legi sau fapte operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Takti Aktiebolag și Vulig contra Suediei.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, prin prisma dispozițiilor art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente în dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, sarcina instanței de judecată fiind aceea de a respecta limita proporționalității pentru scopul urmărit de autoritățile statului, respectiv acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale.

Ori, în speță, recurentei i s-a asigurat dreptul la apărare, a invocat toate motivele de nulitate pe care le-a apreciat incidente și i s-a dat dreptul să propună probe.

Pentru considerentele reținute, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta petentă, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta _______________________, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 8723/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 22.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S_____ Ș_______ M____ A______ O______ S_____ O____

GREFIER,

A_____ C___

Red.SȘM/21.02.2014

Dact.AC/21.01.2014/2 ex.

Jud. fond M______ L___