Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 134/2016

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ D_________

Judecător A______ M_____ P______

Grefier M______ L___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul M___ D_______ împotriva sentinței civile nr. 4154/14.05.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 04.12.2015, note de ședință formulate de apelantul petent.

Tribunalul, potrivit art. 219 (1) cod proc civ, procedează la verificarea identității apelantului petent.

La întrebarea instanței, apelantul petent învederează că are cunoștință de înregistrarea pe suport CD si că nu dorește vizionarea acesteia împreună cu completul de judecată, în sala de ședință.

Apelantul petent învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.

Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul petent M___ D_______ învederează că pe înregistrarea video apare o anumită viteză a autoturismului, iar în planșele foto figurează o altă viteză. Solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție, pe care consideră că este nul, arătând că a intrat în ___________________ curbă la stânga, fiind ceață densă a încercat să pună frână și că a văzut semul pe partea dreaptă. Mai arată că radarul era pus pe partea stângă la o distanță mai mică de 50m și că a fost singurul autoturism din coloană oprit. În plus, învederează că s-a prezentat la toate termenele de judecată pentru a-și susține cauza și nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 04.02.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul M___ D_______ a contestat procesul-verbal ________, nr xxxxxxx/23.01.2014 solicitand anularea acestuia, iar in subsidiar inlocuirea măsurii amenzii si a rețineri permisului cu măsura avertismentului .

In motivarea plangerii s-a aratat ca petentul a contestat săvârșirea contravenție chiar din momentul in care lucratorul de politie i-a solicitat actele si ulterior l-a informat despre acesta abatere, insa in momentul încheierii procesului verbal acesta nu a dorit sa consemneze la rubrica „ Alte mențiuni" si punctul sau de vedere. In data de 23.01.2014, ora 11, petentul se deplasa cu autoturismul marca BMW, înmatriculat cu nr XXXXXXXX, dinspre Pitești către Slatina. înainte de _____________________________ a coborât o vale (deal), iar pentru mersul economic a scos mașina din viteaza. Dupa coborâre a intrat ____________________ in care conducătorii aflați in trafic pe celalalt sens de mers il atenționau cu luminile despre prezenta politiei. Imediat dupa aceasta curba a observat destul de târziu, din cauza cetii dense, la cca 10 m, poziționat pe partea dreapta indicatorul de intrare in localitatea C____, moment in care a inceput sa frâneze si sa circule cu viteaza regulamentara.La 3-4 Km dupa ieșirea din localitatea C____ a fost scos din coloana si oprit de către agentul de politie P_______ N_______ care i-a solicitat sa prezinte documentele. Inițial a crezut ca este vorba de un control de rutina insa, dupa ce a verificat permisul auto, certificatului de inmatriculare, rovinieta si asigurarea obligatorie, acesta i-a comunicat ca la _____________________________ a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteza de 103 km/h. I-a comunicat agentului de politie ca pe raza localității C____ a condus cu viteza legala si ca nu putea sa fiu înregistrat cu 103 km/h întrucât din cauza aglomerației si a semnelor de atenționare a celorlalți conducători auto care ii semnalau prezenta unui radar, toti participanții la trafic circulau cu viteza redusa, in coloana. De asemenea i-a spus agentului de politie ca a observat aparatul radar poziționat la 10-15 m de panoul care marca ___________________________ din cauza cetii dense care mi-a îngreunat vizibilitatea nu am putut reduce viteza in dreptul panoului care marca __________________________ in aceasta situtie in care aparatul radar era montat pe o mașina parcata chiar la _____________________________ considera ca nu avea cum sa fie inregistrat cu viteza de 103 km/h. Dupa ce i s-a comunicat măsura contravenționala petentul a solicitat sa vizioneze înregistrarea video, insa a fost refuzat de agentul de politie.

In drept s-au invocat O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG 195/2002, actualizata in 02.08.2007.

In dovedire s-au solicitat proba cu inscrisuri, martori.

Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

In cauza s-au administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala.

Prin sentința civilă nr. 4154/14.05.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr xxxxxxx/23.01.2014 petentul a fost sancționat cu amendă de 765 lei și suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, constând în aceea că, la data de 23.01.2014, a fost depistat în timp ce conducea pe raza localității C____, jud. Argeș, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu o viteză de 103 km/h, depășind cu 53 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum, înregistrată cu aparatul radar marca Python seria xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, procedându-se și la măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere potrivit art. 111 din OUG 195/2002.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

În sarcina agentului constatator nu există obligația legală de a prezenta presupusului contravenient probele care au stat la baza întocmirii procesului verbal, în speță planșele foto. Neprezentarea acestor dovezi la momentul întocmirii actul constatator nu produce nicio vătămare persoanei care este considerată vinovată de comiterea contravenției, atâta timp cât are posibilitatea de a lua la cunoștință de acestea în fața instanței, în situația în care înțelege să formuleze plângere, neputându-se afirma că se aduce vreo atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil.

Instanta a constatat ca in cuprinsul actului sanctionator sunt prevazute ________ numarul aparatului radar, inclusiv autoutilitara pe care a fost amplasat, respectiv marca Python seria xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la dosar – nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia. Prin urmare, instanța va înlătura acest motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.

De asemenea, instanța a apreciat că, față de înregistrarea aparatului radar, oprirea petentului de către agentul constatator este una legală, urmărindu-se prin aceasta identificarea persoanei care a încălcat normele rutiere.

În legătură cu autotestarea aparatului radar, potrivit precizărilor Biroului Român de Metrologie Legală, Direcția Tehnică și în conformitate cu prevederile NML 021-05, existența înregistrărilor reprezinta dovada că aparatul a corespuns la autotestare și a trecut în regim de măsurare. Autotestarea se efectueaza automat la pornirea aparatului.

Potrivit precizărilor Biroului Român de Metrologie Legală, Direcția Tehnică, verificarea cerințelor cuprinse in NML 021-05, printre care se numără și erorile tolerate conform paragrafului 3.1.1 din norma menționată se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. În cadrul acestor evaluări, se determină erorile de măsurare ale cinemometrelor și se verifică încadrarea lor în limitele erorilor tolerate impuse. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu.zisă a cinemometrelor. Astfel, dacă cinemometrul în condiții normale de utilizare, în trafic, în regim de deplasare sau în regim staționar afișează o viteză de 103 Km/h, se consideră că autovehiculul are această viteză, nefăcându-se alte ajustări ale valorii afișate de cinemometru. Având în vedere acestea, operatorul nu face decât să constatae valoarea măsurată și afișată de cinemometru.

Agenții de politie sunt obligați sa aiba la ei , pe toata durata executării serviciului , atestatul de verificare metrologica a echipamentului si atestatul de lucru cu paratele radar (operatorii radar) alături de documentele de identitate personala , ale autoturismului si pe cele de constatare , precum si registrul de evidenta a abaterilor , insa nu sunt obligați sa le prezinte decat organelor de control abilitate.

Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Chiar indicarea, în cuprinsul procesului-verbal, de către agentul constatator, a faptului că petentul nu are mențiuni, fără a-i da acestuia din urmă posibilitatea de a le menționa personal, poate determina nulitatea actului constatator astfel încheiat.

Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

În cazul de față, instanța a constatat că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, urmând a fi analizate de instanța de judecată.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere principiile mai sus menționate, instanța a constatat că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului condus de petent s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru marca Python _________-xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 18.04.2013, depus la fila 33, rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 29).

Astfel, instanta va respinge sustinerile petentului potrivit carora aparatul radar nu era omologat si verificat metrologic, iar agentul constatator nu era abilitat.

Din cuprinsul planșelor foto depuse la dosar – fila 30 coroborate cu inregistrarea video, rezultă fara dubiu ca punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 102 km/h, se afla în localitate, astfel incat instanta va inlatura declaratia martorei audiate in cauza.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate instanța constată că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.

S-a avut in vedere si faptul ca, potrivit cazierului auto depus la dosar, petentul nu se afla la primele incalcari ale legislatiei rutiere.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Având în vedere faptul că petentul nu a solicitat administrarea de probe care să răstoarne prezumția relativă de veridicitate și legalitate a actului contestat, în raport de materialul probator existent în dosar, s-a constatat că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M___ D_______, care susține:

Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece intimatul nu a probat cu planșele foto depuse la dosar și cu înregistrarea video săvârșirea contravenției imputate, din moment ce în cuprinsul acestor probe viteza de rulare a autovehiculului condus de apelant este de 102 km/h, în timp ce în actul sancționator este menționată viteza de 103 km/h.

La momentul analizării probelor instanța nu a ținut cont de aceste aspecte și nu a avut în vedere că aparatul radar era montat pe un autoturism ce staționa foarte aproape de localitatea C____, localitate care se află imediat după o curbă și care nu era semnalizată.

Apelantul a observat că imediat după curbă, la circa 10 m, destul de greu din cauza ceții, indicatorul de intrare în localitatea C____, moment în care a început să frâneze și să circule cu viteza regulamentară.

Norma de metrologie legală 021-05/2005, precizează că măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor constituie probe numai dacă s-au efectuat în condiții de vizibilitate normală iar nu în condiții de ploaie, ceață, furtună.

Faptul că apelantul circula pe ceață este dovedit cu martorul audiat și proba video înregistrată.

Apelantul susține că prima instanță i-a limitat numărul martorilor audiați, deși se impunea audierea și a celorlalți doi martori propuși.

În apel, se solicită audierea acestor doi martori, S____ D_____ G______ și Bajinaru M____, precum și luarea în considerare a probelor aflate la dosar.

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 Cod de procedură civilă și prev.OG 2/2001, OUG 195/2002 și BNML 021-05/2005.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că procesul verbal de contravenție, sub aspectul situației de fapt descrise beneficiază de o prezumție relativă de adevăr, care nu a fost răsturnată prin probele administrate.

Marja de eroare invocată de apelant, nu se aplică în cauză, deoarece această marjă este avută în vedere doar la omologarea cinemometrului nu și la utilizarea acestuia, așa cum rezultă din relațiile furnizate de Biroul român de metrologie legală.

Fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere multitudinea accidentelor soldate cu pagube materiale și victime omenești.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat argumentele din motivele de apel.

Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr xxxxxxx/23.01.2014 apelantul petent a fost sancționat cu amendă de 765 lei și suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, constând în aceea că, la data de 23.01.2014, a fost depistat în timp ce conducea pe raza localității C____, jud. Argeș, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu o viteză de 103 km/h, depășind cu 53 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum, înregistrată cu aparatul radar marca Python seria xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, procedându-se și la măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere potrivit art. 111 din OUG 195/2002.

Potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră, intră în sfera acuzațiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al art.6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv.

În consecință, apelantului contravenient îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește prezumția de nevinovăție.

Prin art.34 alin.1 din OG 2/2001, legiuitorul a conferit situației de fapt descrise în procesul verbal de contravenție o prezumție relativă de adevăr, care poate fi înlăturată prin proba contrară.

Prevederile art.34 alin.1 din OG 2/2001 și art.6 din CEDO nu sunt contradictorii, în sensul că prezumția de nevinovăție subzistă în toate cazurile , diferența constând în cui îi revine sarcina probei.

În privința contravențiilor la circulația rutieră, în care contravenientul este pus într-o imposibilitate absolută să probeze contrariul celor reținute în procesul verbal (exemplu viteza nu era cea reținută în procesul verbal), sarcina probei revine organului constatator.

În cauză intimatul organ constatator a probat săvârșirea contravenției cu planșele foto depuse la dosar (f.30), cu CD-ul atașat (f.49), cu menționarea faptei contravenționale în registrul de abateri (f.31), cu atestatul operatorului radar (f.29) și cu buletinul de verificare metrologică a aparatului radar utilizat (f.33).

Este reală susținerea apelantului petent în sensul că din planșele foto și CD-ul depuse la dosar, rezultă că autoturismul pe care îl conducea rula în interiorul localității cu viteza de 102 km/h, iar nu cu viteza de 103 km/h cum s-a menționat în procesul verbal de contravenție.

Tribunalul reține că această situație nu schimbă încadrarea juridică a faptei, din moment ce prin art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 se sancționează depășirea vitezei de peste 50 km/h în interiorul localității.

Apărarea apelantului în sensul că din cauza ceții nu a văzut indicatorul la ____________________________ nefondată, din moment ce acesta își invocă propria culpă, în condițiile în care, indiferent de fenomenele meteorologice, conducătorii auto trebuie să ruleze cu viteza adecvată, astfel încât să observe și indicatoarele rutiere.

Este nefondată și apărarea formulată de apelant potrivit căreia măsurătorile date de cinemometrul utilizat nu pot fi luate în considerare, întrucât acesta funcționa pe timp de ceață. Astfel, cinemometrele /aparatele radar sunt setate și funcționale și în condiții de ceață, ploaie, ninsoare, etc, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică eliberat de Biroul român de metrologie legală.

Apelantul a solicitat prin motivele de apel audierea a doi martori, probă pe care nu a susținut-o însă.

Totodată tribunalul apreciază că depoziția martorei audiată (f.45) este neconcludentă în cauză, aceasta nefăcând aprecieri cu privire la viteza cu care rula apelantul petent, susținând însă că autoturismul condus de apelant la momentul surprinderii cu aparatul radar, nu rula în interiorul localității.

Așa cum s-a arătat anterior, și cum este menționat în cuprinsul procesului verbal, apelantul petent a fost surprins cu viteza de 102 km/h în momentul în care se afla pe DN 65 km105+700m, care se află în interiorul localității C____ jud.Argeș.

Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul M___ D_______ domiciliat în București, _________________, ______________, _________________ sector 3, împotriva sentinței civile nr. 4154/14.05.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER cu sediul în Pitești, Victoriei, nr.60, jud. Argeș

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2016

Președinte, C_______ D_________		Judecător, A______ M_____ P______
	Grefier, M______ L___

red.C.D.

dact.C.E.C./4 exp.

19.01.2016.