DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ XXXXXXXXX

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.01.2014

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE – A___ J______ N___

JUDECĂTOR –A________ L____ N_____

JUDECĂTOR – L_______ V______ M____

GREFIER –A______ G___

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta petentă D.G.R.F.P.G_____ P_____ A.J.F.P.CONSTANTA, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în C________, ______________ , nr.18, îndreptat împotriva sentinței civile nr.7297/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petentă S.C.C______ A___ S.R.L, cu sediul în O_____, _____________________, Județul C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.

În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Totodată arată că la dosarul cauzei intimata petentă a depus prin registratura instanței precizări scrise.

Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr. 7297/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta _____________________ împotriva procesului verbal _______/2011 nr.xxxxxxx întocmit la 2.04.2012 de agenții constatatori din cadrulAFP C________. S-a dispus anularea procesului verbal, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii aplicate.

P_____ a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei _______/2011 nr. xxxxxxx întocmit la data de 02.04.2012 de intimată, s-a retinut în sarcina petentei că nu a depus declarația 394.

Fapta a fost încadrata juridic potrivit dispozitiilor art. 219 alin. 1 lit.f din OG 92/2003 și sancționată de art.219 alin. 2 lit. c din OG 92/2003 rep. cu amendă contraventională în cuantum de xxxxx lei.

În ceea ce priveste sanctiunea aplicata, instanta constată că procesul verbal de contravenție întocmit la data de 02.04.2012 a fost afișat la sediul societății petente în data de 15.06.2012 astfel cum reiese din procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de contravenție (fila 4).

Din interpretarea art. 25 alin.1 rap. la art. 26 alin.2 si art. 27 din ordonanta, rezulta ca în cazul în care procesul-verbal nu este semnat si înmânat contravenientului, acesta nefiind prezent sau refuzând sa semneze, agentul constatator trebuie sa procedeze la comunicarea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei si a înstiintarii de plata prin posta, cu aviz de primire sau prin afisare la domiciliul petentului, operatiunea consemnându-se printr-un proces verbal de afisare semnat de cel putin un martor.

Instanta apreciaza ca scopul pentru care a fost reglementata obligativitatea afisarii sau comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei este luarea la cunostinta de catre contravenient de procesul verbal de constatare a contraventiei pentru ca acesta sa-si formuleze apararile, iar obligatia de a dovedi data la care a fost comunicat procesul-verbal revine, în temeiul art.25 alin.2 din O.G.2/2001, organului constatator.

Conform art. 25 alin.2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, comunicarea procesului-verbal de contraventie se va face de catre organul care a aplicat sanctiunea, în termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia, iar potrivit art. 14 alin.1 din acelasi act normativ, executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat în termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

Potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție prin care a fost comunicat procesul-verbal, intimata a afișat procesul-verbal la sediul petentei în data de 15.06.2012.

Având în vedere că termenul de prescripție al executării sancțiunilor principale în termen de 1 lună de zile se calculează pe zile libere conform art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, împlinindu-se în ziua corespunzătoare zilei de plecare (02.05.2012), iar procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat petentei abia la data de 15 iunie 2012, instanța urmează să admită excepția prescrierii executării sancțiunii principale în baza procesului-verbal contestat.

Astfel, se opinează în sensul că art. 14 din OG 2/2001 reglementează un caz special de prescripție a executării amenzii contravenționale, în care nu este sancționată pasivitatea din cadrul procedurii de executare (situație în care se aplica termenul de prescripție din Codul de procedura fiscala), ci însăși necomunicarea procesului verbal.

Instanța este de părere că o constatare a acestei prescripții in cadrul plângerii contravenționale este admisibilă și din considerente legate de eficienta actului de justiție.

Astfel, în măsura în care potrivit art. 37 din OG 2/2001, hotărârea judecătorească irevocabila prin care s-a soluționat plângerea este titlu executoriu, iar in vederea executării amenzii, instanța trebuie să comunice din oficiu dispozitivul hotărârii către autoritățile competente pentru executarea fiscala, respingerea de plano a incidenței dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 în acest gen de acțiuni ar avea ca efect crearea artificiala a unui titlu executoriu cu privire la o sancțiune a cărei executare este prescrisa. Mai mult, din moment ce răspunderea contravențională este una administrativă, bineînțeles cu respectarea garanțiilor art. 6 din Convenția Europeana a drepturilor Omului, se consideră că instanța poate verifica aptitudinea unui act administrativ de a-si mai produce efectele și prin prisma unor evenimente intervenite ulterior întocmirii lui.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, instanța va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 12.000 lei aplicată petentei prin procesul verbal mai sus amintit.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs organul constatator.

Recurentul-organ constatator, prevalându-se de disp.art.3004/1 c.pr.civ., solicită a se consta ca fiind nelegală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, dat fiind că nu s-a observat că procesul verbal a fost comunicat intimatei petente, prin poștă cu aviz de primire, la data de 9.04.2012 și 12.04.2012.

Susține recurentul că a procedat la comunicarea procesului verbal în interiorul termenului prescris de lege, în modalitatea menționată, comunicarea fiind aptă de a fi primită, sens în care stă și opinia exprimată de instanța supremă în Decizia nr.10/2013, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii.

Intimata petentă și-a precizat poziția procesuală, în sensul respingerii recursului dedus judecății, prin „precizări” înaintate la dosarul cauzei (f.9-11)

Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate și în considerarea disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul. Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției _______/2011 nr. xxxxxxx întocmit la data de 02.04.2012 de intimată, s-a reținut în sarcina petentei că nu a depus declarația 394.

Fapta a fost încadrata juridic potrivit dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit.f din OG 92/2003 și sancționată de art.219 alin. 2 lit. c din OG 92/2003 rep. cu amendă contravențională în cuantum de xxxxx lei.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.

Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.

Prin sentința civilă supusă controlului judiciar, instanța de fond a admis plângerea dedusă judecății, constatând prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat.

Contrar susținerilor recurentei, judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a normelor juridice incidente situației de speță, s-a conformat prescripțiilor art.34 din OG.2/2001.

Analiza relevă că, deși se verifică susținerile recurentei potrivit cu care a procedat la comunicarea procesului verbal, prin corespondența transmisă la adresa cunoscută a petentei, în aprilie 2012, nu pot fi primite criticile de nelegalitate invocate prin prisma interpretării deciziei pronunțate de instanța supremă în dezlegarea recursului în interesul legii.

Prin decizia nr.10/2013, ÎCCJ a statuat cu referire la ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței sau a refuzat primirea acesteia:

„Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin afișare, se ajunge la concluzia că dispozițiile legale analizate pun accent pe "primirea" efectivă a actului.

În situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat.

Nu se poate afirma de plano că persoana avizată, prin atitudinea sa, încearcă să amâne la nesfârșit comunicarea procesului-verbal.

Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentării persoanei avizate la oficiul poștal.

În ipoteza prezentată, reiese că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea, dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului.

Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție”.

În speță, din corespondența prezentată de recurentă nu rezultă că motivul de nelivrare ar fi fost „refuzul de primire”, ipoteză în care – după cum a statuat instanța supremă, nu ar mai fi fost necesară realizarea modalității subsidiare a comunicării, respectiv aceea a afișării.

Analiza relevă că intimata petentă nu a luat efectiv la cunoștință despre conținutul procesului verbal, corespondența fiind returnată recurentului organ constatator, care a procedat la realizarea modalității subsidiare de comunicare abia la 15.06.2012.

De altfel, cu referire la modalitatea subsidiară a comunicării, care în speță se impunea a fi realizată în raport de cele mai sus menționate, Tribunalul observă că aceasta a fost pur formală, fiind realizată – după cum se menționează în cuprinsul procesului verbal (f.6), urmare a deplasării împuternicitului AFP C________, la _____________________, la sediul din C________, ___________________, în condițiile în care sediul intimatei petente este situat în loc.O_____, jud.C________.

Cum recurentului -organul constatator nu i-a parvenit "avizul de primire" pentru corespondența din aprilie 2012’, care să facă dovada că destinatarul - ____________________ a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție, se impunea respectarea întocmai a realizării modalității subsidiare de comunicare, în termen de o lună de la data restituirii corespondenței nelivrate, cerință ce nu a fost suplinită.

P_____ considerentele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi respins ca nefondat recursul dedus judecății.

P_____ ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta petentă D.G.R.F.P.G_____ P_____ A.J.F.P.CONSTANTA, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în C________, ______________, nr.18, îndreptat împotriva sentinței civile nr.7297/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petentă S.C.C______ A___ S.R.L, cu sediul în O_____, _____________________, Județul C________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2014.

P_________, Judecator, Judecator,

A___ J______ N___ A________ L____ N_____ L_______-V______ M____

Grefier,

A______ G___

Jud.fond. S_____ E.

Tehnored.jud.A___ N___

2 ex./3.02.2014