DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.09.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE : C____ - M____ P______

GREFIER : V_____ H_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatarul O______ D____ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B______ Rutieră, având ca obiect „Anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că a fost comunicată la dosarul cauzei de către reprezentanții Secției 15 Poliție București, la data de 30.09.2015, dovada imposibilității executării mandatului de aducere emis pe numele martorului T_____ D______, după care:

Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Față de cuprinsul procesului verbal întocmit de către reprezentanții Secției 15 Poliție București și comunicat la dosarul cauzei și având în vedere disp. art. 313 alin. 3 C.pr.civ., constatând imposibilitatea executării mandatului de aducere a martorului T_____ D______, instanța va proceda la judecarea plângerii formulate de către contestatar.

Nefiind alte probe de administrat în cauză, în temeiul art. 244 C.pr.civ. instanța declară cercetarea judecătorească încheiată.

În continuare, apreciindu-se lămurită, în temeiul disp. art. 394 C.pr.civ. instanța reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 04.03.2015 in dosarul cu nr. XXXXXXXXXXX, contestatarul O______ D____ a solicitat, in contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- B______ RUTIERĂ, anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 19.02.2015.

În motivarea plângerii, contestatorul a arătat în esență că pietonul care se anagajase în traversarea intersecției respective se afla pe sensul opus de mers, nedepășind axul central al drumului. Sub aspectul legalității, a precizat că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu este bifată reținerea permisului de conducere, ceea ce atrage anularea acestuia sau cel puțin a dovezii de reținere a permisului și implicit a acestei sancțiuni.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și ROUG 195/2002.

Pentru dovedirea plângerii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.

Prin întampinare, intimata a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.

În motivare s-a arătat că procesul-verbal este temeinic și legal întocmit, acesta face dovadă până la proba contrară, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

În drept, au fost invocate disp. art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002.

În baza art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul Tatana D______ pentru petent, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

La acest termen de judecată, instanța a constatat imposibilitatea executării mandatului de aducere a martorului T_____ D______ și în temeiul art. 313 alin. 3 C.pr.civ., a procedat la judecarea plângerii formulate de către contestatar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 19.02.2015, contestatorul O______ D____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei, pentru că în data de 19.02.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe _________________________ direcția ______________________ _______________________ intersecția cu _________________ acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii, pieton ce se afla pe sensul de mers al conducătorului auto, contravenție prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Totodată, a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în baza art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.

Împotriva procesului-verbal întocmit la data de 19.02.2015, petentul a formulat plângere contravențională cu respectarea termenului de 15 zile prev. de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Procesul verbal de contravenție face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie ca act administrativ. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că putem afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.

Raportat la garanțiile prevăzută de art.6 CEDO și înțelesul sintagmei "prezumția de nevinovăție", reglementata de paragraful 2 al articolului 6 din Convenție trebuie relevat faptul că judecătorii nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că inculpatul/petentul a săvârșit fapta de care este acuzat. Apoi, sarcina probei aparține celui ce acuză, iar orice îndoială trebuie sa profite celui acuzat [Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei,]. Totodată, el trebuie informat din timp asupra acuzației ce i se aduce, pentru a avea posibilitatea de a-și pregăti apărarea, singur sau asistat de un avocat.

În sistemul nostru, după cum arătam procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Curtea precizează că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar, în materie penala, obligă statele să nu depășească o anumita limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.

In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, este întemeiat a aprecia ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.

Această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodată, în situația în care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, instanța va dispune din oficiu, independent de cererea petentului în acest sens, administrarea și a acestor probe. Astfel, deși plecând de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.

Cu totul altfel este soluția în situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravenționala.

Din punctul de vedere al legalității procesului verbal de contravenție instanța constată că acesta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001. De asemenea în cauză nu se poate reține nici unul din motivele de nulitate absolută a procesului verbal potrivit art. 17.

Raportat la încadrarea juridică a faptei, consultând procesul verbal instanța constată că acesta cuprinde o încadrare completă cu privire la fapta incriminată și norma de sancționare. Omisiunea agentului constatator de a bifa măsura reținerii permisului de conducere în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu este de natură să atragă nulitatea acestuia, din moment ce agentul constatator a încadrat în mod corect și complet fapta sacționată, aplicând prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, text care prevede sancțiunea amenzii și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție acesta face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, în cazul de față fapta fiind constatată personal de către agentul de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar nu ajutorul mijloacelor tehnice, astfel că nu se pune problema îndeplinirii condițiilor legale privind omologarea și verificarea mterologică a acestora.

Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal.

Față de acestea, instanța apreciază că nu s-a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, iar plângerea petentului prin motivele arătate de acesta nu este întemeiată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată pentru fapta contestată, 4 puncte amenda in cuantum de 390 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care nu se află la prima abatere contravențională, conform cazierului auto depus la dosar, iar măsura complementara a fost legal aplicata și justificată de pericolul social al faptei contestatarului.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de contestatarul O______ D____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, sector 4, ______________________, _____________, ________________________ cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B______ Rutieră, cu sediul în București, sector 3, ________________________. 9-15, ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C____ - M____ P______ V_____ H_____

Red. CMP/VH/4ex./2015