R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 614/2015

Ședința publică din data de 08 Octombrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul L________ I___ V_____ , împotriva Sentinței civile nr. 209/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, și în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Tribunalul, în procedura verificării competenței prevăzută de art. 131 Cod pr. civilă, se declară competent general, material și teritorial în soluționarea cauzei potrivit art. 95 alin. 2 Cod pr. civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG. nr. 2/2001.

În deliberare cu privire la cererea în probațiune formulată de apelant, în sensul reaudierii martorului asistent, martor ce a fost audiat de către prima instanță, tribunalul o respinge, apreciind că nu există motive pentru reaudierea martorului, raportat și la dispozițiile art. 479 alin. 2 C.pr.civilă, instanța putând dispune refacerea probelor în cazul în care consideră că se impune acest lucru pentru soluționarea cauzei, nefiind cazul în speță.

Tribunalul, nemaifiind cereri și incidente de soluționat, constată cercetarea procesului încheiată și stabilește termen pentru dezbaterea apelului în continuare. Deschide dezbaterile asupra apelului și, având în vedere lipsa părților și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin sentința civilă nr. 209/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul L________ I___ V_____, în contradictoriu cu intimata I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 01.07.2014 de către Poliția P____-R____, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în sumă de 360 lei precum și cu sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 101 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 și cu sancțiunea avertisment pentru comiterea faptei contravenționale prev. de art. 101 alin.1 pct.18.

S-a reținut că petentul a condus auto marca Mercedes cu numere de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, în localitatea Bața, direcția de mers D__-Beclean, fără a avea asupra sa documentele personale și ale autoturismului și totodată nu a respectat semnificația indicatorului Depășire interzisă prin aceia că a depășit autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX trecând peste marcajul continuu.

Așa cum rezultă din cuprinsul P.V. , petentul a semnat personal PV, iar la rubrica „Alte mențiuni” a menționat că „în locul unde am depășit este linie discontinuă”.

Împotriva procesului verbal de contravenție a contravenientul a formulat în termen legal prezenta plângere contravențională, contestând actul sancționator sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia, în ce privește reținerea faptei contravenționale prev. de art. 101 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002.

Analizând cauza atât prin prisma motivele de legalitate invocate de petent în plângerea formulată, cât și prin prisma motivelor de nulitate absolută cercetate de instanță, aceasta a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, respectă condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, iar motivele invocate nu sunt în măsură să ducă la anularea actului ca nelegal, în lipsa dovedirii unei vătămări.

Așa cum corect a apreciat și petentul martorul indicat în procesul verbal de contravenție nu este martor asistent indicat în condițiile art. 19 din OG 2/2001, pentru că nu era situația prevăzută de textul menționat, când contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal. Martorul A____ I___ a fost menționat ca și martor la săvârșirea faptei, fiind conducătorul autoturismului depășit de către petent.

Iar, împrejurarea că numărul autoturismul depășit a fost consemnat greșit în procesul-verbal de contravenție, respectiv XXXXXXXXX în loc de XXXXXXXXX este o evidentă eroare materială, care nu poate să aducă nici o vătămare petentului atât timp cât autoturismul depășit și conducătorul acestuia au fost identificați în prezenta cauză.

În ceea ce privește temeinicia celor reținute în procesul verbal de contravenție, instanța a constatat, în baza probelor care au fost administrate, că în mod corect s-a reținut starea de fapt așa cum a fost descrisă în procesul verbal de contravenție.

Pentru început, se apreciază că martorul A____ I___ care întâmplător și în afara orelor de serviciu conducea autoturismul depășit și care este agent de poliție la un post de poliție din altă localitate-C____ Giurgești nu se află sub incidența art.315 C__, privitor la persoanele care nu pot fi ascultate ca martori, prin urmare depoziția acestuia consemnată la fila 35, nu va fi înlăturată ci apreciată în condițiile art. 324 C__.

Astfel, având în vedere că petentul nu a contestat locul săvârșirii faptei și nici faptul că a depășit acel autoturism, zona în care s-a efectuat depășirea fiind sub restricția impusă de indicatorul Depășire interzisă, văzând și declarația martorului A____ I___ ( fila 35) care a afirmat că la data respectivă, conducând mașina unui prieten, a fost depășit de auto condus de petent prin încălcarea marcajului continuu care desparte sensurile de mers, instanța a reținut că petentul nu a respectat regulile de circulație privind depășirea, săvârșind fapta contravențională pentru care a fost sancționat.

Instanța a mai reținut și că petentul nu s-a prezentat în instanță și nu a propus alte probe în apărare, bazându-și apărarea, în mare parte, pe prezumția de nevinovăție, ori în acord cu jurisprudența CEDO, prezumția de nevinovăție de care beneficiară contravenientul nu este una absolută și nu este nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei.

Dimpotrivă, așa cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, procesul-verbal de constatare a contravenție dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat (Hotărârea CEDO Blum c. Austriei/3.02.2005).

Petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt contrară celor consemnate în P.V., astfel că instanța a constatat în baza actelor de la dosar că petentul se face vinovat de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, fiind corect sancționat întrucât a efectuat manevra de depășire încălcând interdicția imperativ instituită de normele legale și contribuind prin aceasta la crearea unei situații de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.

Hotărând asupra sancțiunii stabilite, aceasta a fost corect individualizată raportat la pericolul social al faptei și urmările produse –starea de pericol pentru circulația pe drumurile publice, acestuia aplicându-i-se sancțiunea prevăzută de lege pentru fapta sancționată de art. 108 alin.1 lit. e pct. 3 din OUG 195/2002 republ., respectiv amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni (4 puncte amendă în cuantum de 360 lei), precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului dea conduce pe o perioadă de 30 zile.

În ceea ce privește cererea petentului formulată în subsidiar, instanța a apreciat asupra pericolului social concret al faptei contravenționale și a constatat că sancțiunea avertismentului nu poate fi reținută ca fiind adecvată.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art.34 din OG 2/2001 s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul L________ I___ V_____ solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacată în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată.

În motivare s-a arătat că a formulat o plângere contravențională, prin care, în contradictoriu cu IP] Bistrița Năsăud a solicitat în principal să fie anulat procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, întrucât este netemeinic și nelegal iar în subsidiar în cazul în care va fi reținută totuși o culpă n sarcina sa să se constatate gradul redus de pericol social al faptei și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

Instanța de fond, prin sentința atacată a respins plângerea contravențională motivând în principal prin următoarele argumente:

- că a menționat la rubrica "Alte mențiuni" că "în locul unde am depășit era linie discontinua";

- că nu a contestat locul săvârșirii faptei și nici faptul că nu a depășit acel autovehicul.

Apelantul consideră că aceste argumente nu sunt temeinice și suficiente pentru menținerea ca valabil a procesului verbal și pentru respingerea plângerii contravenționale.

Astfel, arată că înscrierea de la rubrica "Alte mențiuni" a fost făcută de agentul constatator după înțelegerea Iui, apelantul neafirmând niciodată că era linie discontinuă ci doar că nu a încălcat linia continua prin trecerea pe lângă acel vehicul, însă acesta a scris după voia lui.

De asemenea, se consideră că depoziția martorului este evazivă, superficială și subiectivă și nu poate sta la baza motivelor de respingere a plângerii sale, întrucât:

- în cazul unei depășiri pe șosea conducătorul autovehiculului depășit nu poate vedea dacă vehiculul care depășește încalcă sau nu marcajul, fiind imposibil să observe asta, deci este o simplă supoziție a martorului.

- din schița anexată la plângere, care reprezintă mobilitatea reală a împrejurărilor consemnate in procesul verbal, reiese clar că mașina condusă de martorul audiat în cauză a pătruns pe șosea din lateral și s-a menținut pe partea dreapta a drumului, astfel încât apelantul a trecut pe lângă el fără sa încalce marcajul longitudinal.

- referitor la caracterul subiectiv al depoziției martorului, acesta este evident câtă vreme este coleg de muncă cu agentul constatator, făcând parte din aceeași Secție de politie rurală.

In concluzie, se solicită să se reinterpreteze situația de fapt și de drept față de toate argumentele de fapt și de drept expuse mai sus și solicită admiterea apelului cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată și dovedită și anularea procesului verbal de contravenție contestat ca nelegal și neîntemeiat.

Ori in cazul în care nu se va găsi netemeinică întrutotul sentința atacată, ținând seama de circumstanța că nu mai are sancțiuni contravenționale la regimul circulației de multă vreme precum și că nu au existat daune materiale sau vătămări, nici nu existat un pericol public se solicită transformarea amenzii în avertisment și revocarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

In drept, s-au invocat disp. art. 466 si urm. Cod procedură civilă.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul-petent ca nefundat.

În motivare s-a arătat că prin procesul verbal atacat prin plângerea contravențională ce a făcut obiectul dosarului de fond, apelantul-petent a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 101 alin. (1) pct. 18 și art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 01.07.2014 ora 21.30, a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe drumul național DN 17, pe raza localității Bața, în direcția D__ - Beclean fără a avea asupra documentele personale și ale autoturismului și că nu a respectat semnificația indicatorului rutier „Depășirea interzisă" prin aceea că a depășit autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX trecând peste marcajul continuu.

In aceste condiții agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, aplicând sancțiunea principală a avertismentului pentru prima contravenție respectiv sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru cea de-a doua contravenție.

Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat arătând la rubrica „Alte mențiuni" că în locul unde a depășit era linie discontinuă.

Ulterior, apelantul-petent a formulat plângerea contravențională care a făcut obiectul judecății în fond a cauzei, plângere respinsă de instanța de fond.

Apelantul-petent solicită în cererea sa ca instanța de apel să admită cererea și să schimbe în totalitate hotărârea în sensul admiterii plângerii. In susținerea cererii sale, apelantul-petent arată că instanța de fond a apreciat greșit starea de fapt, că nu ar fi încălcat marcajul longitudinal continuu, că fapta nu ar prezenta un pericol social ridicat.

Apelul este neîntemeiat.

Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și se sprijină pe probele existente în dosarul cauzei. Așa cum a stabilit și instanța de fond, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției respectă condițiile de formă prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției și a fost întocmit de un agent de poliție competent atât din punct de vedere material cât și teritorial.

Contravențiile reținute prin procesul verbal au fost constatate de agentul constatator în mod direct, prin propriile simțuri. In aceste condiții, absolut just și temeinic a stabilit instanța de fond că procesul verbal se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care este aplicabilă în toate sistemele de drept.

O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. In conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A_____ împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

In același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M.Of. nr. 571/29.07.2008: Faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplica de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.

Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Textul art. 34 alin. (1) din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.

Cu privire la constatarea faptei de către un agent abilitat și menținerea sancțiunii aplicate în lipsa probei contrare, Curtea s-a pronunțat în Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și în Hotărârea din cazul Blum împotriva Austriei.

Instanța de fond a reținut faptul că petentul nu s-a prezentat în instanță și nu a probat în niciun fel o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Apelantul-petent a putut să propună administrarea oricăror mijloace de probă în fața instanței de fond pentru a dovedi o eventuală neconcordanță între starea de fapt reală și cea reținută în procesul verbal însă nu a făcut-o. Acesta s-a limitat la a nega starea de fapt reținută de agentul constatator și a invoca prezumția de nevinovăție, astfel că, în mod corect a reținut instanța de fond că petentul nu a făcut proba contrară celor descrise în actul sancționator atacat.

Pe de altă parte cererea privind anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este, evident neîntemeiată, de vreme ce prin acest act au fost constatate și sancționate două contravenții și, așa cum rezultă atât din plângere cât și din cererea de apel, referitor la prima faptă reținută - lipsa documentelor prevăzute de lege nu au fost făcute niciun fel de apărări și aceasta nu a fost contestată. În aceste condiții, cererea de anulare a actului sancționator este neîntemeiată.

Prin urmare se mențin apărările formulate în fața instanței de fond și se solicită instanței de apel să constate că sentința civilă atacată este legală și temeinică, se întemeiază pe probele existente la dosar și pe prevederile legale incidente, fără a exista vreun motiv de anulare sau modificare a acesteia și, prin urmare, să se respingă apelul formulat ca neîntemeiat.

Tribunalul, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi relevate:

Prima instanță a calificat corect natura nulităților prin prisma cauzelor de nulitate invocate de apelantul-petent, reținând astfel și sancțiunea legală aplicabilă, și anume, anularea actului, care intervine în condițiile art. 175 alin.1 Cod procedură civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel cum corect a reținut prima instanță, martorul indicat în procesul verbal de contravenție nu este martor asistent, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, deoarece petentul a fost de față și a semnat procesul verbal de contravenție contestat, martorul A____ I___ fiind menționat ca și martor la săvârșirea faptei, fiind conducătorul autoturismului depășit de către petent.

Apelantul susține că nu a afirmat niciodată că zona în care a efectuat depășirea era linie discontinuă, ci doar că nu a încălcat linia continuă prin trecerea pe lângă autovehiculului condus de către martorul menționat anterior. Din declarația martorului care a semnat procesul verbal de contravenție contestat și care a avut calitatea de conducător al autoturismului depășit de către petent (f. 35 din dosarul de fond) rezultă că apelantul a efectuat depășirea prin încălcarea marcajului continuu care desparte sensul de mers, zona în care s-a efectuat depășirea fiind sub restricția impusă de indicatorul „depășirea interzisă”.

Tribunalul reține astfel că, pe fondul cauzei, prima instanță în mod justificat apelantul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menționată.

Starea de fapt reținută în considerentele sentinței este susținută de dovezile existente la dosar, în speță făcându-se o corectă încadrare juridică a faptelor contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale neimpunându-se reindividualizarea acesteia în sensul solicitat de apelant raportat la gradul concret de pericol social al faptei contravenționale săvârșite.

Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul L________ I___ V_____, domiciliat în loc. Uriu, nr. 320, județul Bistrița-Năsăud, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 209/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, _________________________. 1-3, județul Bistrița-Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 08.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ M______ D_____

Red/dact:

BLT/HVA

6.11.2015/2 ex

Jud. fond : SOC