Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 1182/C__/2013

Ședința publică de la 16 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ T________

Judecător I__ C_____-M____

Judecător M______ M________ B_______

Grefier V_______-I______ M___

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent C_____ Ș_____ și pe intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – petent C_____ Ș_____, lipsă fiind intimatul I____________ Județean de Poliție G______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este nemotivat, nu s-a achitat taxa judiciară de timbru, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă , după care,

Se legitimează recurentul – petent cu CI ________ nr. xxxxxx, și având cuvântul solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției, susținând faptul că pe sensul său de mers nu era amplasat nici un fel de semn de circulație. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5547/14.06.2013 Judecătoria G______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul C_____ Ș_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța respectiva sentință instanța a constatat că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/14.10.2012 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat XXXXXXXXX, nu a respectat semnificația indicatorului „depășire interzisă”, efectuând manevra de depășire a autoturismului înmatriculat XXXXXXXX, trecând peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, fapta contravențională fiind prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) H.G. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) O.U.G. 195/2002.

Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Analizând cu precădere legalitatea, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția menționată anterior.

Prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției este întărită și de declarația martorului D____ V_____. Astfel, acesta fiind audiat de instanță, a precizat că în timp ce circula, dinspre localitatea A_________ spre municipiul București, a fost depășit de autoturismul condus de petent. Martorul a mai arătat că agentul constatator, din locul în care se afla, ar fi putut să constate în mod direct săvârșirea faptei contravenționale. Martorul a menționat că, deși nu este sigur, crede că a fost depășit pe un sector de drum unde exista marcaj longitudinal continuu și că nu a efectuat niciun fel de manevră bruscă, circulația fiind lejeră

În consecință, instanța a constatat că martorul, prin declarația sa, a confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator.

Totodată, martorul F_____ N___, fiind audiat de instanță, a precizat că, la data săvârșirii faptei contravenționale, se afla cu petentul în mașină, acesta fiind obligat să realizeze manevra de depășire a autoturismului care circula în fața sa întrucât conducătorul autoturismului menționat a realizat o manevră bruscă de frânare.

Martorul a mai precizat și că manevra de depășire a fost realizată de petent pentru a evita o coliziune directă cu autoturismul care rula în fața sa.

Instanța nu a reținut declarația martorului F_____ N___, întrucât aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în prezenta cauză.

Având în vedere modalitatea concretă de constatare a contravenției, precum și ansamblul probator administrat, instanța a apreciat că prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată, acesta fiind în mod temeinic încheiat.

Pe de altă parte, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii.

Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) a reținut că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea aplicată petentului

Prin urmare, având în vedere considerentele prezentate anterior, instanța a apreciat, prin raportarea situației de fapt reținute la elementele constitutive ale contravenției, că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa și, pe cale de consecință, a respins plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul fără a arăta care sunt motivele de drept și de fapt.

Intimatul IPJ G______ legal citat nu a formulat întâmpinare .â

Analizând motivele de recurs, probele administrate în cauză și apărările intimatului Tribunalul, în baza art.34 alin2 din OG nr.2/2001 constată următoarele:

Reține tribunalul că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/14.10.2012 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat XXXXXXXXX, nu a respectat semnificația indicatorului „depășire interzisă”, efectuând manevra de depășire a autoturismului înmatriculat XXXXXXXX, trecând peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, fapta contravențională fiind prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) H.G. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) O.U.G. 195/2002.

Constată Tribunalul că instanța de fond a analizat din punct de vedere al legalității și temeiniciei procesul verbal de contravenție precum și asupra sancțiunii aplicate recurentului petent , în cauză neexistând motivele de nulitate prevăzute de disp.art.16 alin7, 17 și 19 din OG nr.2/2001 .

Totodată din probele administrate în cauză, în special martori nu rezultat o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator, chiar martorul propus de către recurent recunoscând că acesta a depășit marcajul continuu al drumului.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Tribunalul în temeiul art.312 C.pr.civ va respinge ca nefundat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.5547/14.06.2013 pronunțată de Judecătoria G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.312 C.pr.civilă respinge ca nefondat recursul declarat de recurent C_____ Ș_____, cu domiciliul în București, __________________. 9, _______________, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______, cu sediul în mun. G______, _______________, județul G______, împotriva sentinței civile nr.5547/14.06.2013 pronunțată de Judecătoria G______.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013

Red.T.Gh.

2ex/jud.fond R.M.N_____

17.01.2014