Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1018/2015

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ C______ S_______

Judecător O___ G_______ P______

Grefier R_____ B______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul P_______ F____ Ș_____ D_____ împotriva Sentinței civile nr. 803/2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B____ PENTRU BDNE ONEȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, au lipsit părțile din prezenta cauză.

Față de lipsa părților din cauza de față, la prima strigare a cauzei, instanța dispune lăsarea dosarului pentru a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, astfel încât părțile să aibă posibilitatea de a fi prezente în instanță la strigarea cauzei.

La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra prezentei cauze de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, precum și faptul că :

- la data de 10.11.2015 apelantul a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajării unui avocat.

Instanța, față de disp. art. 222 din Codul de pr. civ. și față de data primirii citației, respectiv 13.07.2015 consideră că apelantul a avut suficient timp pentru pregătirea apărării împrejurare față de care respinge cererea de amânare.

Față de actele depuse la dosar și față de faptul că nu au mai fost formulate alte cereri, instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de apel de față, reține următoarele:

OBIECT:

Prin sentința civilă nr 803/1.04.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul P_______ F____ Ș_____ în contradictoriu cu intimata I__ B____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr xxxxxxx/24.08.2014.

În motivarea sentinței s-au reținut următoarele:

„Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 24.08.2014 de intimat petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 de lei în temeiul art. 101 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h și i din HG 1391/2006, constând în aceea că la data de 24.08.2014, ora 14,30, pe DN 11, pe tronsonul Onești-Oituz, în localitatea Oituz, la Km 115 jud. B____, conducea autoturismul BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, și a efectuat manevra de depășire a autoturismului Dacia cu număr XXXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului rutier „depășirea interzisă” pe marcaj longitudinal continuu care separa cele două sensuri de mers.

Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice dacă plângerea a fost introdusă în termen legal, precum și legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu.

Analizând cel de-al doilea aspect impus de prevederile art. 34 alin. 1, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului în ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa.

Astfel, petentul susține că a efectuat depășirea autoturismului într-o zonă în care era permis acest lucru.

Instanța reține că petentul beneficiază de garanțiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O. relative la dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator. În speță intimatul a depus ca și material probator doar procesul verbal și raportul agentului constatator care nu sunt suficiente ca probe pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție, astfel cum reține Curtea în diferite decizii pronunțate în materie contravențională, singura situație în care aceste înscrisuri ar fi suficiente fiind aceea în care cel sancționat contravențional recunoaște săvârșirea contravenției la data încheierii procesului verbal sau ulterior. În speță petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea „nu am obiecțiuni”, ceea ce echivalează cu recunoașterea săvârșirii faptei.

Mai mult decât atât, din declarația martorului H______ E___ I___, conducătorul auto al autoturismului depășit de petent, reiese că circula pe serpentinele de pe Pasul Oituz atunci când a fost depășit, ca urmare a faptului că a fost depășit a fost nevoit să frâneze, ceea ce înseamnă că locul unde a fost depășit se afla cu certitudine într-o zonă în care depășirea este interzisă.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge prezenta plângere.”

APELANT: Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul P_______ F____ Ș_____ D_____, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și anularea procesului verbal de contravenție.

MOTIVE DE APEL: În motivarea cererii de apel s-a arătat că în data de 24.08.2014 se deplasa cu autoturismul marca BMW nr XXXXXXX, iar la km 115 a fost oprit de echipajul de poliție care a reținut o situație de fapt care nu a existat, manevra de depășire fiind realizată într-o zonă cu marcaj discontinuu. Apelantul a indicat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate până se dovedește contrariul, singura probă pe care ar fi putut să o utilizeze fiind proba testimonială, el neputând găsi un martor de pe stradă, articolul 315 neavând caracter imperativ. S-a invocat că refuzul instanței de administrare a probei a echivalat cu o negare a exercitării efective a dreptului la apărare și că semnarea fără obiecțiuni nu semnifică recunoașterea vinovăției, în caz contrar dreptul de a formula plângere contravențională devenind un drept iluzoriu. În ceea ce privește martorul propus de intimată s-a arătat că acesta a făcut referire la o situație de fapt eronată. Apelantul a invocat prezumția de nevinovăție.

APĂRĂRILE INTIMATEI: Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea apelului, simpla negare a faptei neputând răsturna prezumția de legalitate a procesului verbal.

ANALIZA INSTANȚEI:

Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, Tribunalul reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Tribunalul apreciază că soluția pronunțată este corect argumentată, iar situația de fapt a fost stabilită după o judicioasă apreciere a probelor. Din analiza considerentelor hotărârii apelate rezultă că au fost examinate apărările petentului, acestea fiind înlăturate motivat, prin raportare la probele administrate.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prevăzute de articolul 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată(CEDO, Engel c Olanda, 8 iunie 1976). Prezumțiile relative nu contravin exigențelor Convenției referitoare la dreptul la un proces echitabil, urmând a se verifica dacă aceste prezumții, cum este cea de legalitate și veridicitate a procesului verbal reținută de instanța de fond, nu impun o sarcina excesivă în privința apărării celui acuzat (cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria). Curtea a mai reținut că în materia circulației rutiere, prevederile articolului 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.( cauza H______ și alții c. României). S-a mai stabilit de asemenea că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reținute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).

Tribunalul observă faptul că actul de acuzare a fost încheiat ca urmare a constatării personale, agentul constatator observând în mod direct fapta săvârșită de către petent, fiind incidentă astfel prezumția de legalitate a procesului verbal, actul coroborându-se și cu depoziția martorului H______ E___ I___ care a indicat că a fost depășit în zona indicatorului depășirea interzisă. D_ asemenea din adresa emisă de Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași depusă la fila 34 rezultă faptul că pe sectorul de drum în care a fost depistat apelantul sunt prevăzute indicatoare cu depășire interzisă.

Referitor la criticile apelantului referitoare la modul de interpretare a mențiunii referitoare la neformularea obiecțiunilor, Tribunalul observă faptul că soluția primei instanțe nu a fost pronunțată doar în baza prezumției de recunoaștere, acceptarea conținutului procesului verbal fiind coroborată cu actul încheiat în urma constatării personale ale agentului de poliție cât și cu declarația martorului care a fost prezent la fața locului. Tribunalul va înlătura apărările legate de conținutul declarației martorului, având în vedere faptul că acesta a menționat expres că a fost depășit în zona indicatorului depășire interzisă, fiind astfel dovedite elementele laturii obiective ale contravenției reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește apărarea referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin respingerea probei testimoniale, Tribunalul apreciază faptul că în cauză au fost respectate garanțiile dreptului la un proces echitabil, fiind conferită posibilitatea petentului de a propune un alt martor, soluția de respingere fiind argumentată în fapt și în drept, raportat și la poziția procesuală a pârâtei care s-a opus audierii soției petentului. Mai mult decât atât în cadrul căii de atac partea nu a propus administrarea altor probe pentru a combate situația de fapt reținută în cuprinsul actului administrativ și în cuprinsul considerentelor. Tribunalul reține că în cauză partea nu a reușit să ridice o urmă de îndoială asupra modului de întocmire a actului administrativ și asupra situației de fapt consemnată de o autoritate a statului.

Față de aceste aspecte, față de motivele invocate, instanța de apel apreciază faptul că cererea nu este fondată, sentința civilă nr 803/1.04.2015 fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul P_______ F____ Ș_____ D_____ CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în București, ______________________ C______, nr. 1, ______________, ________________ împotriva Sentinței civile nr. 803/2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B____ cu sediul în mun. B____, ____________________. 2, jud. B____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.

Red. Sent. Civ. A___ C______

Red./Tehnored. Dec. Civ. O.P./ 09 Decembrie 2015

Tehnored. R.B./ 4 ex.