Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 944/2014

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ I____ T_______

Judecător I__ S_________

Grefier A____ C______ C____

Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr. 918 din 13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ , în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent P_________ M_____-G______ , având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că apelul a fost motivat și declarat în termen.

În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 N.C.P.C., tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 N.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, tribunalul a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a trecut la soluționarea apelului.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 918 din 13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ , în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea privind petentul P_________ M_____ G______ domiciliat în Tg-J__, ____________________________, ____________, _______________ și pe intimatul I.P.J. G___.

A fost anulat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013 încheiat de I__ G___ - Serviciul Rutier și exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 320 lei.

A fost anulată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.10.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul P_________ M_____ G______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013 încheiat de către agentul intimatului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 07.10.2013, se deplasa pe DN 66 din direcția Rovinari spre Tg-J__, iar în fața sa rula autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care la un moment dat a semnalizat dreapta și a redus mult viteza de deplasare, a continuat să ruleze,a semnalizat din nou dreapta și a redus viteza cu intenția clară de a opri, astfel că la ultima manevră a autoturismului ce rula în fața sa, l-a depășit.

Petentul a mai arătat că a efectuat manevra de depășire foarte aproape de axul drumului și s-a asigurat că această manevră poate fi efectuată în siguranță, însă, la scurt timp, a fost sancționat contravențional, fără ca agentul constatator să asculte explicațiile sale.

Că, procesul verbal contestat nu cuprinde toate împrejurările în care s-ar fi săvârșit fapta, iar temeiul de drept a fost indicat greșit de către agentul constatator.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei.

În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat ca temeinic și legal.

În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar temeinicia aspectelor reținute prin acesta rezultă din documentele anexate.

Cu adresa nr. xxxxxx/15.11.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator de la baza încheierii procesului-verbal contestat, și anume raportul agentului constatator, procesul verbal contestat, cazierul auto al petentului, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și 9 planșe foto video-radar.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând ansamblul materialului probator, instanța a reținut cp,în fapt, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013 încheiat de către agentul intimatului, petentul P_________ M_____ G______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, aplicându-i-se și măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 07.10.2013, pe raza orașului Rovinari, localitatea Vârț, a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, depășind autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ce circula regulamentar, în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente : pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.

În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le-a folosit în dovedirea situației de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, le-a apreciat ca fiind neconcludente întrucât nu au fost edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției, astfel că petentul nu s-a făcut vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Astfel, din analiza setului de fotografii video-radar depuse de intimat nu rezultă cu certitudine că petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, in zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.

Mai mult decât atât, martorul asistent din procesul verbal, A______ I___, a declarat că nu știe dacă porțiunea de drum pe care a fost depășit de autoturismul condus de petent era marcată cu linie continuă sau discontinuă și că la data sancționării petentului drumul dintre Rovinari și Tg-J__ era in lucru, circulându-se pe un singur sens și fiind montate semafoare care reglementau circulația.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis plângerea, a anulat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013 încheiat de I__ G___ - Serviciul Rutier, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce și a exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 320 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție Județean G___ , criticând-o pentru netemeinicie.

În motivare a arătat că,petentul a fost sancționat pentru efectuarea unei depășiri neregulamentare

În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză,astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată nemijlocit de către agentul de poliție prezent la fața locului.

De asemenea, din fotografiile video-radar depuse la dosar a rezultat temeinicia aspectelor reținute prin documentul de constatare și sancționare a contravenției, iar din declarația martorului audiat în cauză rezultă că acesta nu știe dacă porțiunea de drum pe acre a fost depășit de către petent era marcată cu linie continuă sau discontinuă.

Față de considerentele de mai sus, solicităm admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

În drept,apelul fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția noastră este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.

În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei la dezbateri.

Intimatul petent P_________ M_____ G______ nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul în raport cu criticile formulate, tribunalul îl va admite, va modifica sentința în sensul că va respinge plângerea pentru următoarele considerente.

Instanța e fond a admis plângerea petentului, anulând procesul verbal de contravenție considerând că aceasta nu a săvârșit fapta menționată în procesul verbal prevăzută de art.100 alibn.3 din OUG 195/2002 în sensul că a depășit au autoturism în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă.

Instanța a considerat că probele existente la dosar nu sunt concludente și edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției , că din analiza fotografiilor video-radar nu rezultă cu certitudine că petentul a efectuat manevra de depășire în zona indicatorului depășire interzisă și că martorul asistent a precizat că nu cunoaște dacă depășirea a fost efectuată pe un drum marcat cu linie continuă sau discontinuă.

Apelanta a criticat sentința arătând că probele au fost interpretate eronat și că porțiunea de drum pe care a fost depășit autovehiculul era marcată cu linie continuă.

Instanța de apel consideră că soluția instanței de fond este greșită, că probele au fost apreciate greșit în special fotografiile video-radar existente la dosarul cauzei, deoarece din acestea se observă că pe porțiunea de drum respectivă se efectuau diferite lucrări pe banda de deplasare a autoturismului condus de petent existând indicator care arăta că drumul se îngustează, că viteza de deplasare este de maxim 40km la ora și că aveau prioritate de mers cei din sens invers deplasării autoturismului condus de petent.

Chiar dacă nu ar fi existat un marcaj cu linie continuă, petentul avea obligația să nu depășească deoarece drumul era îngustat aflându-se în construcție pe sensul său de mers.

Este adevărat că indicatoarele se observă doar în partea de deplasare autoturismelor din sens invers, dar acest gen de indicatoare se pun și pe celălalt sens de mers , în cazul de față pe sensul de mers al autoturismului petentului, în situația în care drumul se află în lucru.

Petentul nu avea voie să efectueze o manevră de depășire, chiar dacă nu ar fi existat un indicator ce interzicea acest lucru, sau o linie continuă, deoarece pe sensul său de mers se efectuau lucrări pe aceeași bandă, ceea ce îl obliga să permită celor care se deplasau în sens invers, el având restricție.

Față de cele arătate mai sus, se consideră fără dubiu că a fost săvârșită fapta contravențională așa cum a fost descrisă în procesul verbal de contravenție

Văzând disp. art. 480 alin.2 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta Inspectoratul de Poliție al Județului G___, cu sediul în TG-J__, ____________________, județul G___, C.I.F. xxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 918 din 13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent P_________ M_____-G______, domiciliat în Tg-J__, _________________________________. 6, __________, __________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

Modifică sentința, în sensul că respinge plângerea.

Obligă intimatul petent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2014, la Tribunalul G___.

Președinte, S_____ I____ T_______		Judecător, I__ S_________
	Grefier, A____ C______ C____

Red. S.I

Tehnored.A.C.C.

Judecător fond.P.C________

6 ex/ 04 Decembrie 2014