ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA NR.630

Ședința publică din 27 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: R_____-I_____ T____

JUDECĂTOR: A______-M____ A______

GREFIER: S_____ C____- G___

Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M_______ L______, în contradictoriu cu intimatul IPJ M____.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2015 care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.

TRIBUNALUL,

P___ sentința civilă nr. 1229 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX instanța a admis excepția tardivității plângerii contravenționale invocată din oficiu de instanță și, în consecință a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul M_______ L______ în contradictoriu cu intimatul IPJ M____.

Pentru a admite această excepție, instanța a constatat că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 9.04.2014 i-a fost comunicat petentului la data de la data de 22.04.2014 (f.5) și acesta a formulat plângere la 9.05.2014. Ca urmare, a constatat că termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001 pentru depunerea plângerii împotriva procesului – verbal de sancționare a contravențiilor nu a fost respectat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul M_______ L______, solicitând anularea sentinței și judecarea procesului, evocând fondul și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de sancțiunile aplicate precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivarea apelului, s-a arătat că instanța nu a ținut cont de mai multe aspecte, pentru a putea lua o hotărâre corectă. A arătat că în data de 09.10.2014 a primit prin poștă, la adresa sa de domiciliu, o adresă de la Judecătoria Sighișoara, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că „până la termenul de judecată acordat la 03.10.2014, să exprimați punctul de vedere cu privire la excepția tardivității plângerii, invocată de instanță din oficiu”. Pe plicul trimis de instanță se poate observa și ștampila poștală cu data la care s-a trimis această adresă, aceasta fiind 06.10.2014.

Din aceste cauze apelantul a fost în imposibilitate să-și exprime punctul de vedere cu privire la excepția arătată, și din această cauză s-a respins acțiunea sa.

Apelantul a arătat că procesul – verbal i-a fost trimis potrivit prevederilor legale, prin poștă, la adresa sa de domiciliu, în data de 24.04.2014, astfel după cum reiese din ștampila poștei de pe plicul trimis de IPJ M____. A arătat că a contestat acest proces – verbal de contravenție în termenul legal de 15 zile, trimițând plângerea contravențională prin poștă, la data de 09.05.2014. Pentru aceste motive, consideră că se impunea respingerea excepției tardivității plângerii invocată de instanță din oficiu.

Pe fondul cauzei, a apreciat că în cauză sunt incidente atât motive de nelegalitate ale procesului-verbal, cât și de netemeinicie, pe care le-a dezvoltat.

A invocat de asemenea prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Petentul a depus în probațiune înscrisurile la care a făcut referire și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____ a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

P___ decizia nr. 155/2015 de la 18 Mai 2015, pronunțată de Tribunalul M____ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, s-a admis apelul formulat de M_______ L______, și s-a anulat sentința civilă nr. 1229/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Tribunalul a reținut următoarele.

Petentul a fost sancționat prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 9.04.2014 al întocmit de IPJ M____ - Serviciul Rutier, act care i-a fost comunicat prin poștă la data de 24.04.2014, conform copiei plicului de la fila 5 verso din dosarul de fond. Nu poate fi luată în considerare data de 22.04.2014 reținută de instanța de fond ca fiind data comunicării, având în vedere că aceasta este data depunerii la oficiul poștal din Târgu M____ în vederea expedierii, pe ștampila oficiului poștal din localitatea G_____ fiind menționată data de 24.04.2014. Petentul, de asemenea, a arătat că a primit procesul-verbal la 24.04.2014.

Or, față de această dată a comunicării, plângerea expediată la 09.05.2014 a fost depusă în termenul de 15 zile pentru depunerea plângerii, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Față de cele expuse, luând în considerare și prevederile art. 104 Cod procedură civilă, se constată că excepția tardivității a fost în mod greșit admisă.

În rejudecare, tribunalul reține următoarele.

P___ procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 9.04.2014 al IPJ M____ - Serviciul Rutier , petentul M_______ L______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 680 lei pentru R și sancționată de art. 99 alin.2 din OUG 195/2002 R și a contravenției prevăzute de art.35 al.2 din OUG 195/2002 și sancționată de art.101 alin.1 din OUG 195/2002 reținându-se că în ziua de 09.04.2014, ora 8,25, a condus autoturismul marca DAF cu nr.XXXXXXXXX pe ____________________________, tractând remorca DOLL cu nr.XXXXXXXXX și nu avea cuplată centura de siguranță și nu avea asupra sa actele de identitate.

În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.

Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.

In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A_____ vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

În cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.

Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59).

Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.

Respectând principiul proporționalității, instanța a asigurat petentului audierea unui martor, care a fost de față la momentul la care petentul a fost oprit de organele de poliție și care are cunoștință personală despre situația de fapt, Față de declarația martorului instanța reține că fapta nu există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul nu a fost răsturnată.

P___ declarația dată în fața instanței de apel, martorul S___ V_____ a arătat că a fost de față când petentul a fost oprit de organele de poliție și a avut centura de siguranță pusă. Martorul a mai precizat că petentul nu a pus centura de siguranță înainte de a fi oprit de organele de poliție.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, care se referă la lipsa actului de identitate, instanța reține că fapta s-a petrecut la data de 9.04.2014.

Din adeverința emisă de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor G_____ sub nr. xxxxx/5.05.2014, rezultă că la data de 7.04.2014 petentul de pus la serviciu comunitar cartea de identitate în vederea eliberării unei noi cărți de identitate, iar aceasta i-a fost eliberată la data de 10.04.2014.

În aceste condiții, instanța nu poate reține o culpă petentului în neprezentarea documentului de identitate.

In temeiul art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă, intimatul va plăti apelantului suma de 240,05 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (taxe de timbru în apel și în fond și cheltuieli de deplasare, reprezentând combustibil, potrivit bonurilor depuse la dosar). În ceea ce privește cheltuielile privind contravaloarea zilelor de muncă, tribunalul reține că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, potrivit art. 249 din codul de procedură civilă

Față de aceste considerente, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul M_______ L______ (domiciliat în G_____, ________________, jud.Cluj), în contradictoriu cu intimatul IPJ M____.

Anulează procesul verbal de contravenție nr.xxxxxxx, ________ din 09.04.2014.

Obligă intimatul să plătească petentului suma de 240,o5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

R_____-I_____ T____ A______-M____ A______

GREFIER,

S_____ C____- G___

Red.R-I.T

Tehnored.S.C.G./18.12.2015/4 ex.