Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2086/2015

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE G_______ N_____

Judecător I______ C_______

Grefier M______ S_____

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de intimata C___________ R_______ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA cu sediul in Ploiești, _______________________, județ Prahova, împotriva sentinței nr. 4913 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, împotriva intimatei petente SC L___ DI__________ cu sediul in _________________________ Bot, ______________________________ 72, județ Prahova cu domiciliul ales la SCA C_____ M________ P___ din Bucuresti, _________________________________, nr.28 C, ____________.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta prin cons.jr. Z_____ I__, intimata prin av . M________ A_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Tribunalul pune în discuție probatoriul.

Reprezentantul apelantei arată că nu mai are cereri de formulat, alte probe de solicitat.

Reprezentantul intimate arată că nu mai are cereri de formulat.

Tribunalul ia act că nu mai sunt probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Reprezentantul apelantei având cuvântul solicit admiterea apelului formulat, în principal anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu a intrat în fondul cauzei, în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea plângerii, mentinerea, ca legal si temeinic a procesului verbal de contraventie. Arată că instanța de fond a admis excepția decăderii din dreptul de a depune întâmpinare, dar nu a luat în considerare nimic din ce a arătat, deși argumentele ar fi dus, în mod clar, la respingerea plângerii și nu la admiterea ei.Or, atât concluzia, cât și interpretările instanței de fond, date în acest sens, sunt nu numai eronate, dar sunt făcute cu neluarea în considerare a probelor la dosar. Arată că instanța de fond face o gravă eroare, admițând o așa zisa a excepției decăderii din dreptul de a depune întâmpinarea, întrucât codul de procedură nu stipulează o astfel de sancțiune civila ci doar sancțiunea de a nu putea invoca excepții și a propune probe, cu excepția celor de ordine publică.Or, în speță, arată că nu a invocat excepții, nu a propus probe, ci doar a adus argumente în susținerea procesului verbal de contravenție, invocând doar norme legale de ordine publica, cum sunt cele de protecția consumatorilor. Arată că instanța a procedat la reîncadrarea faptei, invocând doar aspect legate de faptul că art. 18 trebuie coroborat cu art. 16 din lg. 363/2007, nu a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, faptul că directorul magazinului a semnat procesul verbal, fără obiecțiuni, ceea ce denotă o recunoaștere a faptei. Arată că potrivit probelor administrate organul constatator a constatat cele consemnate în procesul verbal pe baza propriilor sițuri, astfel au fos respectate dispozițiile legale,jurisprudența CEDO, sens în care solicită admiterea apelului formulat, în principal anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu a intrat în fondul cauzei, în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea plângerii, mentinerea, ca legal si temeinic a procesului verbal de contraventie.

Reprezentantul intimate având cuvântul solicită respingerea apelului formulat, menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, cu plata cheltuielilor de judecată, arată că instanța a intrat în fondul cauzei, s-a constatat că societatea nu prezenta raioane pentru produse de post, nu s-a admis nici o excepție și nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei și faptul că disp. art. 18 trebuie coroborate cu disp. art. 16 din lg. 363/2007. Arată că apelanta a plecat de la o prezumtie gresită, arată că se prezintă o altă situație, de fapt arată că nu există o lege care să prevadă raioane pentru produse de post. Arată că potrivit probelor administrate produsele erau puse la raioane, se încearcă inducerea în eroare a instanței, nu s-a constatat o încălcare a dispozițiilor de etichetare, acestea erau corect făcute, pe acestea se menționează că poate conține ușoare urme de ou.Mai arată că potrivit disp. art. 2 din lg.363/2007 consumatorii au obligația și trebuie să verifice etichetele produselor. Arată că apelanta pleaca de la o premiză greșită cum că sunt aplicabile disp. art. 6 CEDO cum că se aplică principiile din material penală, arată că nu s-a făcut dovada susținerilor, solicită respingerea apelului formulat.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, arată că trebuia să existe raioane de produse de post, iar produsele respective nu erau în raion, fiind îndeplinite disp. art. 18 din OG 21/92.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei ceivile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul SC L___ Di__________ a solicitat, în contradictoriu cu intimata ANPC – CJPC Prahova, in principal anularea procesului-verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 13.03.2014 iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii contraventionale cu cea a avertismentului scris.

În motivare a arătat că prin procesul-verbal atacat a fost sancționat cu amendă contraventionala în cuantum de 10.000 lei, retinandu-se ca pe eticheta produselor „Paste fainoase din faina de grau alba”, „Paste fainoase fusili” si „pene rigatte din grau dur” se face mentiunea „poate contine urme usoare de ou”, fapt care, raportat la locul de amplasare la raft – produse de post – ar induce in eroare consumatorii cu privire la calitatile esentiale ale produselor. Contestatorul a mentionat ca in lista de ingrediente ale produselor nu se regaseste oul, insa producatorul foloseste aceeasi linie tehnologica atat pentru produsele care contin ou, cat si pentru cele care nu contin, astfel ca pentru a nu exista probleme se face aceasta mentiune. Petentul a precizat ca procesul verbal de contraventie este nul intrucat nu sunt respectate dispozitiile art. 16 si 17 din OG 2/2001.

Cererea a fost timbrata cu taxa de timbru de 20 lei.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat in esenta respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.

Prin sentința nr. 4913 din 14.04.2015 Judecătoria Ploiești a admis plangerea contraventionala formulata de petenta SC L___ DI__________ in contradictoriu cu intimatul C___________ R_______ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA și a anulat procesul verbal contestat.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

In data de 13.03.2014, prin procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx, contestatoarea a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 10.000 lei si sanctiunea complementara a opririi temporare a comercializarii produselor, retinandu-se ca in data de 12.03.2014, in cadrul raionului „Idei savuroase de post” au fost identificate produsele „Paste fainoase din faina de grau alba”, „Paste fainoase fusili” si „P___ rigatte din grau dur” care contineau pe eticheta mentiunea „poate contine urme fine de ou”. Agentul constatator a apreciat la momentul efectuarii controlului ca informatiile induc in eroare consumatorii. S-a retinut ca prin aceasta fapta au fost incalcate dispozitiile art. 18 din OG 21/1992.

Împotriva procesului-verbal, în termen legal, petenta a formulat prezenta plângere.

Analizând actul atacat din perspectiva legalității sale, instanța a constatat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 16, precum și de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută, respectiv, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii sau semnătura agentului constatator.

Potrivit art. 18 din OG 21/1992 „Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.

Aceste dispoziții mai sus indicate trebuie interpretate prin coroborare cu cele cuprinse în art. 6 alin.1 lit.b din Legea nr.363/2007, în cuprinsul cărora sunt exemplificate " principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;"

Legiuitorul definește în cuprinsul art. 6 alin.1 din Legea nr.363/2007 că " O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente…";

Esențial este a se stabili dacă prin această modalitate de comercializare a produsului se induce consumatorului ideea de produs de post, inducere în eroare care există și care se consumă instantaneu, prin punerea în vânzare a produselor care au mentiunea “poate contine urme usoare de ou” in cadrul raionului cu produse de post.

Insa, prin plangerea formulata, contesatorul a precizat ca in cadrul magazinului nu exista raioane speciale de post, aspect care de altfel nici nu a fost dovedit de agentul constatator.

Astfel, din documentatia depusa la dosar, nu rezulta fara dubiu ca societatea petenta comercializa produsele in cauza in cadrul unei sectiuni de post.

Avand in vedere considerentele expuse, instanta a apreciat ca potentialii consumatori au fost informati corect in legatura cu produsele comercializate.

Împotriva sentinței nr. 4913 din data de 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel intimatul C___________ R_______ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – REGIUNEA SUD MUNTENIA.

Prin motivele formulate solicită admiterea apelului formulat, în principal anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu a intrat în fondul cauzei, în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea plângerii, mentinerea, ca legal si temeinic a procesului verbal de contraventie. Arată că instanța de fond a decăzut intimatul dreptul de a depune întâmpinare, dar nu a luat în considerare nimic din ce a arătat, deși argumentele ar fi dus, în mod clar, la respingerea plângerii și nu la admiterea ei. Or, atât concluzia, cât și interpretările instanței de fond, date în acest sens, sunt nu numai eronate, dar sunt făcute cu neluarea în considerare a probelor de la dosar. Arată că instanța de fond face o gravă eroare, admițând o așa zisa excepție a decăderii din dreptul de a depune întâmpinarea, întrucât codul de procedură nu stipulează o astfel de sancțiune civila ci doar sancțiunea de a nu putea invoca excepții și a propune probe, cu excepția celor de ordine publică.Or, în speță, arată că nu a invocat excepții, nu a propus probe, ci doar a adus argumente în susținerea procesului verbal de contravenție, invocând doar norme legale de ordine publica, cum sunt cele de protecția consumatorilor.

Arată că este inadmisibil ca instanța să nu ia în considerare argumente invocate în apărare, aceasta echivalând cu sfidarea dreptului la apărare și cu eludarea principiului aflării adevărului.

Arata ca art. 18 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicata cu modificarile și completările ulterioare prevăd dispoziții potrivit cărora consumatorii au dreptul de a fi informați în mod corect, complet și précis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alege rațională în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate. În speță arată că operatorul a făcut o informare incompletă, incorectă si imprecisă, nerespectand niciuna din cele trei cerinte legale, iar aceasta informare trunchiată nu a fost în măsură să satisfacă interesele consumatorilor. Susține că aceste obligații legale dar si conduita adecvata a operatorului economic in cauza in raport cu consumatorii carora li se adresează se impunea cu atât mai mult cu cât consumatorii sunt părți vulnerabile într-un contract comercial, așa cum a statutat CEDO în cauza Shearson.

O dovada în plus este produsa chiar de reprezentantul legal al firmei petente , care cu ocazia controlului, a consemnat, olograf, sub semnatura și ștampila, la rubric ..obiecțiuni,, mențiunea clara și expresa,,nu,,.ceea ce înseamnă că cele constatate sunt corecte.Dreptul la informare al consumatorilor a fost sfidat, încălcat, iar concluziile și argumentele instanței de fond, cele mai multe de nivelul teoriei generale a dreptului contravențional,nu fac decât să denote o analiza total gresita și superficiala a cazului cu care a fost investita. Mai mult, practica Tribunalului Prahova este constantă în sensul celor arătate.Întrucât petenta intimată se face vinovata de săvârșirea contravenției reținute în rocesul-verbal de contravenție, in mod corect și legal a fost sancționată.

În drept art. 466 al.1 art. 468 al.1, art. 480 al.3 c.p.c.OG 2/2001.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat, în esență, de faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, intimata petentă nefăcâdu-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Analizând sentința apelată prin prosma motivelor de apel invocate, actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx/13.03.2014, contestatoarea intimată a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 10.000 lei si sanctiunea complementara a opririi temporare a comercializarii produselor, retinandu-se ca in data de 12.03.2014, in cadrul raionului „Idei savuroase de post” au fost identificate produsele „Paste fainoase din faina de grau alba”, „Paste fainoase fusili” si „P___ rigatte din grau dur” care contineau pe eticheta mentiunea „poate contine urme fine de ou”. Agentul constatator a apreciat la momentul efectuarii controlului ca informatiile induc in eroare consumatorii. S-a retinut ca prin aceasta fapta au fost incalcate dispozitiile art. 18 din OG 21/1992.

Tribunalul constată întemeiată susținerea apelantei referitoare la greșita sancționare a acesteia prin decăderea din dreptul de a formula întâmpinare, având în vedere dispozițiile art. 208 alin.2 C. pr. civ., potrivit cărora „nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel”.

Pe cale de consecință, instanța de fond trebuia să analizeze chestiunile de fapt și de drept pe care intimata le-a susținut prin întâmpinare.

Cu toate acestea, față de dispozițiile art. 480 alin.3 C. pr. civ., tribunalul nu va da curs solicitării apelantei referitoare la anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât prin sentința apelată prima instanță a soluționat fondul cauzei.

În virtutea efectulului devolutiv al apelului statuat de dispozițiile art.476 alin.1 C. pr. civ. și în considerarea faptului că intanța de fond nu a analizat chestiunile de fapt și de drept puse în discuție prin întâmpinare, tribualul va face o analiză completă a fondului cauzei.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de contraenție, instanța constată că, în cauză, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că descrierea faptei contraventionale facută de agentul constatator nu acoperă conținutul legal al contravenției prevazută de textul de lege.

Astfel, potrivit art. 3 alin.1 lit. a) și b) din OG 21/1992, consumatorii au dreptul de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile și interesele legitime; de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 7 alin.1 lit.b) din același act normativ, stabilesc în sarcina operatorilor economici, distribuitori, următoarele obligații: să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure și respectă condițiile prescrise sau declarate; să nu comercializeze produse despre care dețin informații sau consideră că pot fi periculoase; să anunțe, imediat, autoritățile publice competente, precum și producătorul despre existența pe piață a oricărui produs de care au cunoștință că este periculos; să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitățile respective; să asigure condițiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării și desfacerii produselor.

Toate aceste drepturi și obligații se raportează la consumatorul de nivel mediu, definit prin dispozițiile art. 2 alin.1 lit. m) din Legea 363/2007 ca fiind consumatorul rezonabil informat, atent si precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali si lingvistici.

Ori, în cauza de față, raportat la fapta descrisă de agentul constatator, instanța constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 18 din OG 21/1992 care stipulează dreptul consumatorilor de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.

Astfel, amplasarea unor categorii de produse pe a căror etichetă este făcută mențiunea potrivt căreia pot conține ușoare urme de ou, pe un raft denumit de comerciant „ Idei savuroase de post”, nu poate fi de natură să inducă în eroare consumatorul mediu care, așa cum este definit de legislația în vigoare, trebuie să fie atent și precaut. Ori, un astfel de consumator citește eticheta produsului indiferent de locul în care acesta este amplasat și, decide în cunoștință de cauză dacă va cumpăra produsul care poate conține urme ușoare de ou pentur a îl consuma în perioade de post.

Susținerea apelantei potrivit căreia intimata petentă a oferit un „ ghiveci” de informații contradictorii nu poate fi primită întrucât din descrierea faptei, făcută chiar de agentul constatator, rezultă fără putință de tăgadă că produsele menționate prezentau etichete pe care erau făcute mențiuni corecte cu privire la compoziția alimentelor astfel comercializate, iar consuamtorul mediu avea posibilitatea reală de a se informa în mod corect și complet astfel încât să decidă dacă dorește achiziționarea produsului.

Pe cale de consecință, tribunalul constată ca fiind neîntemeiată susținerea apelantei potrivit căreia dreptul consumatorului la informare a fost sfidat, chiar încălcat.

Întrucât, istanța constată că intimata petentă nu se face viovată de contravenția reținută în sarcina acesteia, apreciază că nu se impune a mai fi analizată critica acesteia referitoare la caracterul nelegal al sancțiunii complementare.

Având în vedere considerentele anterior analizate, tribualul constată că procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/13.03.2014 este netemeinic întocmit, sub acest aspect motivele de apel fiind neîntemeiate, motiv pentru care, având în vedere că soluția instanței de fond este aceea de admitere a plângerii și anulare a procesului-verbal de contravenție contestat, va respinge ca nefondat apelul formault de intimatul apelant C___________ R_______ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA în contradcitoriu cu intimata petentă SC L___ DI__________

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul apelant C___________ R_______ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA cu sediul in Ploiești, _______________________, județ Prahova, împotriva sentinței nr. 4913 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradcitoriu cu intimata petentă SC L___ DI__________ cu sediul in _________________________ Bot, ______________________________ 72, județ Prahova cu domiciliul ales la SCA C_____ M________ P___ din Bucuresti, _________________________________, nr.28 C, ____________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2015

P_________,Judecator

N_____ GabrielaCîmpeanu I______

Fiind plecată din instanță

Semnează președintele instanței

Grefier,

M______ S_____

Red. NG/thnred.NG, SM

M.S. 25.01. 2016

Operator date caracter personal 5595