Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1834 R

Ședința publică de la 24 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR D______ I___

JUDECĂTOR M_____ E_____

Grefier C_____ D_________

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.2089/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria B_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _____________________, având ca obiect anulare proces- verbal de contravenție.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24.11.2015, când în aceeași compunere a decis următoarele.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.2089/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria B_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 12.04.2012, petenta _____________________ solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, anularea procesului verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx/26.03.2012.

În motivare petenta a arătat că societatea nu este vinovată pentru completarea incorectă a scrisorii de transport, responsabilitatea pentru întocmirea acesteia revenind expeditorului mărfii și transportatorului.

În drept: OG nr.2/2001

În susținerea plângerii petenta a depus la dosar înscrisuri( filele 5-14).

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 2089/04.06.2014 instanța de fond a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx/26.03.2012, a obligat intimata la plata către petenta a sumei de 3844 euro, reprezentând contravaloarea mărfii confiscate si a transportului, a obligat intimata la plata către petentă a sumei de 3306,05 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal _______ nr.xxxxxxx/26.03.2012, petenta a fost sanctionată cu avertisment si cu masura complementară a confiscării a 23 300 de kg varză aflată in auto cu numar de inmatriculare XXXXXXXX/XXXXXXXX, pentru fapta prevăzută de art.1 lit.a din Legea 12/1990 republicată.

Instanța constată că petenta a contestat situatia de fapt retinuta prin actul constatator și a produs o dovada concludenta de natura sa acrediteze apararile formulate pe calea prezentei plangeri.

Astfel, petenta a arătat ca scrisoarea de trăsură a fost completată de către furnizorul grec la momentul la care marfa a fost incărcată în in auto cu numar de inmatriculare XXXXXXXX/XXXXXXXX. In concluzie, nu este responsabilă de completările făcute în scrisoarea de trăsură petenta, altfel că aceasta nu poate fi trasă la raspundere contravențională, mai ales ca a dovedit că si-a indeplinit obligatiile legale privitoare la aceasta operatiune comercială si a plătit in avans TVA-ul astfel cum dovedeste ordinul de plată din 26.03.2012 aflat la fila 12.

Pe de altă parte Convenția referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR) din 19.05.1956, stabileste că este responsabilitatea expeditorului completarea scrisorii de trasură.

În aceste condiții, atâta vreme cât din probatoriile administrate rezultă că petenta nu a incălcat dispozițiile legale pentru care a fost sancționată, instanta nu are temeiuri sa acrediteze temeinicia mentiunilor actului constatator.

Instanta apreciază că aplicarea prezumției de nevinovăție astfel cum se solicită în lumina jurisprudenței CEDO și a garanțiilor fundamentale prev.de art. 6 din Convenție trebuie să dobândească eficiență juridică în prezenta cauză, deoarece intimatului i s-a acordat posibilitatea de a proba susținerile sale, dar mențiunile agentului constatator au fost infirmate prin probatoriul administrat.

Împotriva sentinței a formulat recurs intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 14.10.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXX.

A solicitat recurenta admiterea recursului, modificarea sentinței de fond și pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție.

Arată recurenta că, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, societatea petentă avea obligația de a respecta disp. art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990. În opinia sa, documentul prezentat cu ocazia controlului, respectiv CMR-ul releva un fundament suficient că destinatarul mărfii era fictiv.

Un alt motiv de recurs îl reprezintă faptul că instanța de fond a reținut eronat că procesul-verbal este emis de I.P.J.Ilfov și nu de Garda Financiară Ilfov iar dispozitivul hotărârii trebuie să conțină mențiunea că hotărârea este supusă apelului, sau după caz recursului, cu arătarea termenului în care poate fi exercitat.

Nu este de acord recurenta nici cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3306, 5 lei întrucât, pe de o parte, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 274 al.1 c.p.c., iar pe de altă parte, onorariul de avocat este mare.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.9 c.p.c.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Cu privire la primul motiv de recurs, arată intimata că, în materie contravențională, legea nu reglementează răspunderea pentru fapta altuia, ci numai răspunderea pentru propriile fapte.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, critica adusă soluției de fond este neîntemeiată, cheltuielile de judecată fiind dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

În drept au fost invocate disp. art. 316 rap. la art. 298 coroborat cu art. 115-118 c.p.c. și OG 2/2001.

În susținere a solicitat proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:

Prin motivele de recurs s-a susținut că sentința civilă pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală.

În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxxx/26.03.2012 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu avertisment și confiscarea cantității de 23.300 kg de varză, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, respectiv pentru efectuarea de acte sau fapte de cormerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite de lege.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Este adevărat că G 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A_____ împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).

Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).

Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.

De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.

Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.

Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale.

În cauza de față, însă, tribunalul constată că petentul a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată.

Având în vedere că petenta a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Vor fi respinse ca neîntemeiate susținerile recurentei conform cărora intimata este responsabilă de completarea eronată a CMR-ului, având în vedere că scrisoarea a fost completată de către furnizorul extern al petentei, iar nu de către aceasta din urmă.

Nici susținerile legate de menționarea eronată în cuprinsul sentinței civile recurate a denumirii intimatei, a căii de atac și a termenului în care aceasta poate fi exercitată nu pot fi reținute, având în vedere că pentru astfel de erori recurenta avea la îndemână procedura îndreptării îndreptării erorii materiale, respectiv a completării dispozitivului reglementată de dispozițiile art. 281 și următoarele C. pr. civ..

În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că în cauză erau incidente prevederile art. 274 alin. 1 C. pr. civ., având în vedere că intimata de la prima instanță a căzut în pretenții, astfel încât în mod legal și temeinic a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 C. pr. Civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI , în contradictoriu cu intimata _____________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2015.

Președinte, E______ M_____ O_____	Judecător, D______ I___	Judecător, M_____ E_____
	Grefier, C_____ D_________

Red. jud. E.M.

Thn. red. gr. C.D. /2 ex./17 decembrie 2015

Red. jud. fond M______ E__/Judecătoria B_____