Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA nr. 192

Ședința publică din 13 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T___ P______

Judecător D_____ S______

Judecător C______ B______

Grefier C______ C______

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul petent G____ V_____, împotriva sentinței civile nr. 3188 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul petent G____ V_____ și consilier juridic S____ A___ pentru intimații P_______ C______ Scoarța și C_______ A______ – Primarul C______ Scoarța.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art. 159¹ alin. 4 din C.pr.civ., tribunalul și-a verificat din oficiu competența și în baza art. 34 alin. 2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor s-a declarat competent a soluționa prezenta cauză.

Consilier juridic S____ A___ a depus la dosar delegația de reprezentare a intimaților.

Tribunalul, considerând că nu mai sunt alte probe de administrat, a acordat cuvântul pentru dezbateri asupra recursului:

Recurentul petent G____ V_____ a solicitat admiterea recursului, anularea procesului-verbal și transformarea amenzii în avertisment.

Consilier juridic S____ A___ pentru intimați a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 3188 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G____ V_____, în contradictoriu cu intimații P_______ C______ Scoarța și C_______ A_______, în calitate de primar al comunei Scoarța.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.01.2012, sub nr. XXXXXXXXXXX, petentul G____ V_____, în contradictoriu cu intimații P_______ comunei Scoarța și C_______ A_______, în calitate de primar al comunei Scoarța, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal nr. 8567 încheiat la data de 13.12.2011 de P_______ comunei Scoarța, județul Gorj.

În motivarea contestației petentul a arătat că, în fapt, prin procesul verbal menționat a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Că organul constatator a reținut faptul că a executat în anul 2011, fără autorizație de construire, în satul Copăcioasa, __________________________ zidărie din beton și BCA, pe o temelie existentă, iar sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică. A mai arătat că în anul 2006 a cumpărat de la Federalcoop Tg.J__, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.19.001 din 23.08.2006, construcția „magazin universal cu bufet, situată în ________________________________, în suprafață de 231,84 mp, construcție situată pe terenul proprietatea sa, a cumpărătorului, terenul având vecinătățile din actul de vânzare cumpărare menționat, imobilul „teren curți construcții”; fiind intabulat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, în cartea funciară nr. 282/N a comunei Scoarța, conform încheierii nr.xxxxx/2005. Că nu a efectuat lucrări de construcții la imobilul cumpărat, cu excepția unor lucrări la tencuiala imobilului și lucrări de zugrăvire a acestuia, iar imobilul se află în stadiul în care l-a cumpărat, fără a face modificări. În drept au fost invocate dispozițiile art.31 din O.G. nr.2/2001.

Pentru dovedirea contestației s-au depus la dosar următoarele: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.8567 din 13.12.2011 întocmit de P_______ comunei Scoarța, județul Gorj, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 august 2006, încheierea nr.xxxxx/2005 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, factura fiscală nr.xxxxxxx din data de 24.08.2006, memoriu tehnic, plan de încadrare în zonă a corpului de proprietate, amplasament și delimitare a corpului de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3262 din data de 31 octombrie 2005 de BNP „N______ P______ B____” din Tg.J__.

Intimata P_______ C______ Scoarța a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepțiilor invocate și a plângerii contravenționale. În motivarea întâmpinării a precizat că urmare a sesizării formulate de numiții M_______ I____ și M_______ C_______ s-a efectuat un control, constatându-se că petentul a realizat o construcție, fără a deține autorizație de construire. Fapta săvârșită de petent constituie contravenția prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei. În drept au fost invocate dispozițiile art.115-119 Cod de procedură civilă. În temeiul art.242 alin 2 Cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsa părților.

Reprezentantul intimatei, consilier juridic S____ A___ a depus la dosar delegația de reprezentare și materialul probator, respectiv: adresa nr. 4686/186 R din 15.12.2011 și adresa nr. xxxxxxx/S din 30.11.2011, interogatoriu pentru petentul G____ V_____. În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii Morma M______ D______ și P______ A_____ propuși de petent, precum și martorii P____ P________ și M_______ I____. A fost administrată proba cu interogatoriul petentului, răspunsul formulat de acesta fiind consemnat și atașat la dosar.

În primul ciclu procesual prin sentința civilă nr. 690 din 06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G____ V_____, în contradictoriu cu intimații P_______ comunei Scoarța și C_______ A_______ - primarul comunei Scoarța împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 8567, încheiat la data de 13.12.2011.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr.8567/13.12.2011, petentul G____ V_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru încălcarea prevederilor art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, reținându-se în sarcina sa că în anul 2010 a construit pe temelia existentă o zidărie din beton și BCA, fără autorizație de construire, în satul Copăcioasa, ________________________ vecini la N- DN 67, S- M_______ I____, la V- teren domeniu public, iar la E- Dc 20.

Petentul a refuzat să semneze procesului-verbal contestat, fapt confirmat de către martorul asistent P____ P________. Instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă la oficiul poștal la data de 27.12.2012.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat. Sub aspectul temeiniciei, s-a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente : pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Astfel, analizând procesul-verbal contestat sub aspectul temeiniciei sale, instanța de fond a reținut că fapta pentru care a fost sancționat petentul întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 și anume executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b.

S-a mai reținut că petentul a cumpărat de la Federalcoop Tg.-J__ magazinul universal cu bufet în suprafața de 231,84 mp situat în satul Copăcioasa, _________________________________ situată pe terenul proprietatea sa, dobândit prin contractul autentificat sub nr.3262/31.10.2005, având ca vecini la E - M_______ I____ și Dulcu I___, V- ___________________ 67 și Dc Cerătul Copăcioasa, iar la S - A____ L____, în acest sens fiind și factura fiscală nr. xxxxxxx/24.08.2006, prin încheierea de carte funciară nr. xxxxx/2005 dispunându-se intabularea dreptului de proprietate asupra terenului și a imobilului menționat anterior.

Că potrivit documentației cadastrale întocmite magazinul are suprafața construită de 235 mp, iar anexa de 116 mp. Că din declarația martorului M_______ I____ a rezultat că în urmă cu aproximativ 3 ani, petentul a demolat anexa imobilului cumpărat, respectiv o magazie, în vara anului 2010 construind pe temelia existentă o nouă anexă, în acest sens fiind și declarația martorului P____ P________.

Instanța de fond nu a putut înlătura declarația martorului M_______ I____, întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate, iar din adresa nr. xxxxxxx/30.11.2011 a rezultat că în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că petentul nu a ridicat de pe terenul martorului M_______ I____, materialele provenite din demolarea anexei susmenționate, această obligație fiind îndeplinită ulterior de către petent.

În această situație, instanța de fond nu a putut reține apărarea petentului în sensul că nu ar fi efectuat decât lucrări de tencuire, zugrăveli sau de renovare a unui zid degradat prin înlocuirea unor cărămizi. Au fost înlăturate declarațiile martorilor P______ A_____ și Morma D_____ M______, ca fiind subiective, ambii martori precizând că aspectele relatate le-au fost aduse la cunoștință de către petent, însă în timp ce martorul P______ A_____ a declarat că petentul nu a demolat anexa, martorul Morma D_____ a declarat că magazia a fot demolată parțial, condiții în care petentul nu a făcut dovada faptului că lucrările realizate s-ar încadra în cele prevăzute de art.11 din Leg. nr.50/1991.

De asemenea, din probele administrate nu rezultă că reconstruirea anexei (magaziei) s-ar fi realizat de peste doi ani de zile, nefiind incidente dispozițiile art.31 din Legea nr.50/1991, iar dreptul de a constata contravențiile nu este prescris. Așa fiind, instanța de fond, analizând probele pe care intimata le-a folosit în dovedirea situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, le-a apreciat ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent, astfel că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța a arătat că, potrivit art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a acesteia, raportat la dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, fiind aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, iar potrivit art.26 alin.6 nu se poate aplica sancțiunea avertisment.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul solicitând în principal admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar, în situația în care se va reține că a încălcat dispozițiile legale a solicitat a se avea în vedere pericolul social redus al faptei, că nu a avut intenția să încalce prevederile legale și să se dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale cu cea a avertismentului, prevăzută de art.5 alin.1 din OG nr.2/2001, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.6 și 7 din același act normativ. În motivele scrise de recurs au fost reiterate aceleași motive ca și în plângerea contravențională.

Prin decizia nr.534/2012 pronunțată la data de 30 mai 2012 de Tribunalul Gorj - Secția C_________ Administrativ și Fiscal, s-a admis recursul declarat de petent, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a constatat că instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul G____ V_____ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr.8567 din 13.12.2011 reținând că probele pe care intimata le-a folosit în dovedirea situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, au fost concludente, fiind edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.

Că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, neavând rol activ și că a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a Primarului comunei Scoarța - C_______ A_______ abia la al treilea termen de judecată, după audierea martorilor, probele nefiind administrate cu respectarea principiului contradictorialității.

De asemenea, nu au fost solicitate documentele ce au fost avute în vedere la întocmirea procesului verbal de contravenție. S-a reținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.114 cod procedură civilă și art.129 alin.4 cod procedură civilă întrucât nu a cerut părților să prezinte explicații și nu a pus în dezbaterea acestora împrejurările de fapt și de drept ce au făcut obiectul cauzei, judecata cauzei făcându-se în lipsa părții care nu a fost regulat citată la administrarea probelor și dezbaterea fondului.

În al doilea ciclu procesual la Judecătoria Tg.Cărbunești s-a format dosarul cu nr.XXXXXXXXXXXX, fiind citate părțile. Având în vedere îndrumările deciziei de casare instanța de fond a pus în discuție emiterea unei adrese către P_______ comunei Scoarța pentru a înainta în copie materialul probator ce a stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8567 încheiat la data de 13.12.2011 pe numele petentului.

În adresa nr.6959 din 17.09.2012 s-au menționat următoarele: la P_______ comunei Scoarța a fost depusă o sesizare formulată de numiții M_______ C_______ și M_______ I____ prin care au adus la cunoștință că numitul G____ V_____ a construit în satul Copăcioasa o lucrare (anexă) fără a avea autorizație de construcție; urmare a acestei sesizări s-a efectuat un control la fața locului și s-a constatat că acesta a construit în satul Copăcioasa o zidărie din beton și BCA, fără a avea autorizație de construcție, fapta constituind contravenția prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din legea nr.50/1991 republicată și actualizată privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Apărătorul petentului a depus la dosar în copie încheierea de ședință din data de 25.01.2012 a Judecătoriei Tg.Cărbunești din dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX și a solicitat proba testimonială. Petentul a depus la dosar în copie raportul de evaluare magazin universal din satul Copăcioasa, ____________________________, completare la raportul de evaluare și factura fiscală nr.xxxxxxx/24.08.2006.

Consilier juridic S____ I__ A___ a solicitat proba cu interogatoriul petentului și proba testimonială. A depus planșe foto și fișa postului nr.9 din 06.07.2009. În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul petentului și s-au audiat sub prestare de jurământ martorii S_____ D______, G______ D__ și M_______ C_______, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8567 încheiat la data de 13.12.2011 de P_______ comunei Scoarța, petentul G____ V_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa că în anul 2011 a construit pe temelia existentă o zidărie din beton și BCA, în satul Copăcioasa, ________________________ vecini la N- DN 67, S- M_______ I____, la V-teren domeniu public, iar la E- Dc 20, fără autorizație de construire. Petentul a refuzat să semneze procesului-verbal contestat, fapt confirmat de către martorul asistent P____ P________. Instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă la oficiul poștal la data de 27.12.2011.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001 instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat. Potrivit art.27 alin.3 din Legea nr.50/1991 contravențiile prevăzute la art.26 alin.1, cu excepția celor de la lit.h - m se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

Din fișa postului depusă la dosar a rezultat că agentul constatator are atribuții de sancționare a lucrărilor de construire realizate ilegal, astfel că nu se poate reține nulitatea invocată de petent, în sensul că procesul-verbal contestat de acesta a fost întocmit de un funcționar necompetent, amenda fiind aplicată de primarul comunei Scoarța. Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din O.G. nr.2/2001.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente : pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.

Instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Astfel, analizând procesul-verbal contestat sub aspectul temeiniciei sale, instanța de fond a reținut că fapta pentru care a fost sancționat petentul întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991. Instanța de fond a reținut că petentul a cumpărat de la „Federalcoop” Tg.J__ magazinul universal cu bufet, cu suprafața de 231,84 mp situat în satul Copăcioasa, ____________________________, conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 23.08.2006, construcția fiind situată pe terenul cumpărătorului, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3262/31.10.2005, cu următoarele vecinătăți: E- M_______ I____ și Dulcu I___, V- __________________ 67 și DC Cerătul Copăcioasa, la S - A____ L____. Că potrivit încheierii de carte funciară nr. xxxxx/2005 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren curți-construcții în suprafață de 1500 mp din acte, respectiv 1448 mp din măsurători, din documentația cadastrală rezultând că magazinul are suprafața construită de 235 mp, iar anexa de 116 mp. Martorul G______ D__ a declarat că în vara anului 2007 a participat la demolarea parțială a anexei aflată în spatele magazinului și că materialele rezultate din demolare au fost depozitate în fața magazinului, iar în prezent se mai află doar o parte din aceste materiale. Că nu cunoaște ce lucrări s-au efectuat la anexă. Martorul S_____ D______ a declarat că a participat la lucrările de consolidare a temeliei anexei și la lucrările de zidărie și că aceste lucrări au început în primăvara anului 2007 și au fost finalizate în primăvara anului 2008, iar ulterior nu s-a mai efectuat alte lucrări la această magazie.

Instanța de fond a apreciat că declarația martorului S_____ D______ nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, chiar petentul la interogatoriul luat în primul ciclu de judecată menționând că a realizat construcția în anul 2009, deși inițial în plângerea formulată a susținut că ar fi efectuat doar lucrări la tencuiala imobilului și lucrări de zugrăvire a acestuia. Declarația martorei M_______ C_______ se coroborează cu celelalte probe, iar situația litigioasă dintre aceasta și cu petent nu conduce la subiectivitatea declarației.

Atât din adresa nr.4686/186R din 15.12.2011 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții - Direcția Regională în Construcții Sud Vest Oltenia, cât și din adresa nr.xxxxxxx/S din 30.11.2011 emisă de Secția de Poliție Rurală nr.6 Tg.Cărbunești - Postul de Poliție Scoarța rezultă că sesizările formulate de M_______ I____ și M_______ C_______ se confirmă, respectiv faptul că a executat fără autorizație de construire lucrări de construire la o anexă gospodărească, precum și depozitarea pe terenul acestora a materialelor rezultate din demolarea unei anexe.

Astfel instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.31 din Legea nr.50/1991, dreptul de a constata contravenția nefiind prescris. Întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul petent G____ V_____, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs, recurentul petent a arătat că primul motiv de recurs este cel prevăzut de prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. în sensul că instanța greșit a conchis că procesul-verbal contestat a fost întocmit de o persoană competentă, amenda fiind aplicată de Primarul C______ Scoarța, această rațiune a instanței fiind una neadevărată, amenda fiind aplicată de agentul constatator, referent urbanism (conform fișei postului și nu șef de birou cu studii sau calificări în domeniul construcțiilor, așa cum cereau normele de aplicare a legii 50/1991 a construcțiilor, respectiv art.8 pct.5 din norme). Primarul a semnat procesul-verbal contestat la rubrica agent constatator deși potrivit OG nr.2/2001, la rubrica agent constatator a semnat cel care a constatat contravenția.

Al doilea motiv de recurs invocat de către recurentul petent a fost cel prevăzut de dispozițiile art.304 pct.8 C.pr.civ. în sensul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecații, acordând acestuia prezumția de legalitate și neținând cont de cele 8 depoziții de martori dispuse în cauză, dintre care doi martori respectiv: soții M_______ fiind cei ce au solicitat Primăriei C______ Scoarța sancționarea petentului, având cu acesta o ________ litigii civile pe rolul instanțelor. De altfel, doar din simpla analiză a declaraților martorilor, s-ar fi putut concluziona că fapta a fost săvârșită cu mai bine de doi ani înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale, fiind astfel prescrisă, avându-se în vedere declarația martorului asistent P____ P________.

Având în vedere aspectele arătate și reținerea instanței de fond, după casare, cum că doar declarația martorei M_______ C_______ se coroborează cu celelalte probe, dar care celelalte probe nu există, mai ales că sunt elemente clare ale subiectivității martorei citate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu reținere și în fond admiterea plângerii.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente :

În ceea ce privește primul motiv de recurs și anume faptul că au fost încălcate dispozițiile art.8 pct.5 din Normele de aplicare a legii nr.50/1991, în sensul că procesul verbal ar fi fost întocmit în calitate de agent constatator de către domnul D______ G_______, ca referent urbanism din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Scoarța, iar semnarea acestuia s-ar fi realizat de către primarul comunei Scoarța în persoana domnului C_______ A_______ nu poate fi reținută, întrucât așa cum rezultă din copia xerox, prezentată de recurentul petent la instanța de fond atașată la plângerea contravențională, a procesului verbal de constatare a contravenției nr.8567 din 13 decembrie 2011, la rubrica agentul constatator, numele, prenumele și semnătura s-a consemnat D______ G_______, care a semnat și a aplicat ștampila Primăriei comunei Scoarța.

În consecință au fost respectate atât dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cât și dispozițiile art.27 din legea nr.50/1991 coroborat cu dispozițiile art.57-72 din legea nr. 215/2001 și anume, constatarea contravențiilor din domeniul construcțiilor revine în competența primarului în calitatea sa de edil al localității respective care are posibilitatea de a delega aceste atribuții persoanelor încadrate în aparatul său de specialitate și calificate în domeniul respectiv.

Conform dispozițiilor art.27 din legea nr.50/1991: „(1) Președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autoritarilor administrației publice locale si județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ-teritoriale si, in funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz. (2) Arhitectul-sef al județului și personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcțiilor. (3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.”.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, și anume, faptul că instanța de fond ar fi interpretat în mod greșit actul dedus judecății acordând acestuia prezumția de legalitate și neținând cont de cele opt depoziții de martor administrate la instanța de fond, de asemenea, este nefondat, întrucât instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.34 din OG nr.2/2001 în sensul că procesul verbal de constatare a contravenției este asimilat unui act administrativ care se bucură atât de prezumția de legalitate, cât și de prezumția de veridicitate până la proba contrarie.

Cele opt depoziții de martori nu au putut răsturna situația de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției, și anume, faptul că recurentul petent în anul 2011 a construit pe temelia existentă o clădire din beton și BCA fără autorizație de construire, locul faptei fiind satul Copăcioasa din ____________________________ N. cu DN 67, la S. cu M_______ I____ , la V. cu teren de domeniul public și la E. cu DC 20.

De altfel, din motivarea plângerii contravenționale se poate reține faptul că în anul 2006 recurentul petent a cumpărat o suprafață de 231,84 mp. reprezentând o construcție situată pe terenul proprietatea sa privată, de la FEDERALCOOP Tg.J__ în baza contractului de vânzare cumpărare nr.xxxxx din 23 august 2006, construcția având ca destinație magazin universal cu bufet, fără a menționa dacă a construit sau nu clădirea identificată de referentul de urbanism.

La interogatoriul luat petentului în ședința publică din 7 februarie 2012 de către instanța de fond rezultă că odată cu cumpărarea magazinului universal cu bufet s-a cumpărat și o magazie situată în spatele acesteia, magazie ce a fost demolată de către recurentul petent parțial deoarece se afla pe terenul vecinului de la sud, pentru ca ulterior să recondiționeze restul magaziei fără a schimba amplasamentul, acoperișul și configurația interioară, menționând că toate aceste lucrări s-ar fi efectuat în anul 2001 și nu în anul 2011.

La instanța de fond s-a administrat proba testimonială existând depoziții a patru martori și nu a opt martori cum a susținut recurentul petent, trei depoziții fiind luate în ședința publică din 7 februarie 2012 și o depoziție în ședința publică din 6 martie 2012, depoziții din care rezultă cu certitudine faptul că cele menționate de recurentul petent în interogatoriul luat se confirmă, însă aceste construcții au fost efectuate în anul 2010 – 2011 și nu în anul 2009 cum susține petentul, neavând relevanță declarația martorului P______ A_____ care menționează că aceste lucrări s-ar fi efectuat în anul 2008, întrucât niciuna din părți nu susține acest aspect.

În raport de toate aceste aspecte de fapt nu se poate reține ca fiind fondat nici cel de al treilea motiv de recurs, în sensul că s-ar putea concluziona că fapta a fost săvârșită cu mai bine de doi ani de zile, înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale și că astfel această sancțiune ar fi prescrisă, întrucât conform dispozițiilor art.13 din OG nr. 2/2001 prescripția aplicării sancțiunii contravenționale poate interveni doar în cazul în care întocmirea procesului verbal nu se realizează în termen de 6 luni de la data sâvârșirii faptei contravenționale.

În realitate, recurentul petent în cel de al treilea motiv de recurs invocă prescripția dreptului de a se constata fapta contravențională din domeniul construcțiilor prevăzută de art.31 din legea nr.50/1991 și care intervine în termen de doi ani de la data săvârșirii faptei până la momentul constatării acesteia de către agentul constatator, situație de fapt care nu a putut fi dovedită de către recurentul petent prin proba testimonială administrată în cauză, întrucât martorii audiați au susținut în raport de percepția lor subiectivă că, lucrările de construire efectuate de recurentul petent s-au efectuat la nivelul anilor 2010 – 2011, iar fapta contravențională a fost constatată în data de 13 decembrie 2011, în termenul de doi ani prevăzut de lege, termen care s-ar fi finalizat cel mai târziu la data de 31 decembrie 2012, raportat la specificul lucrărilor de construire și care determină caracterul continuu al faptelor contravenționale săvârșite în acest domeniu.

Conform deciziei nr.VII din 20 noiembrie 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 26 si 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor si unele masuri pentru realizarea locuințelor, republicata, stabilind următoarele: 1.Dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din aceasta lege se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.; 2.In cazul construcțiilor in curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar in cazul construcțiilor finalizate fapta se considera săvârșita la data terminării construcției.; 3. Obținerea autorizației de construire in timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătura caracterul ilicit al faptei, o atare împrejurare putând fi avuta in vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale.

Din considerentele deciziei tribunalul va reține următoare aspecte de drept: „Așa cum s-a arătat, in art.26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor si unele masuri pentru realizarea locuințelor (republicata) se prevede ca "dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art.23 se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei".; „contravențiile prevăzute de Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor si unele masuri pentru realizarea locuințelor constau in fapte a căror durata de săvârșire in timp este evidenta, depinzând de parcurgerea unor etape de realizare a lucrărilor.

Or, in raport cu aceasta modalitate specifica privind săvârșirea faptei, care ii imprima caracter continuu, contravenția trebuie considerata ca se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel ca ea poate fi sancționata din momentul începerii lucrărilor si pana la terminarea lor, iar in cazul construcțiilor finalizate, pana la împlinirea termenului înscris in art.26 din Legea nr. 50/1991.

De aceea, este evident ca in cazul construcțiilor in curs de executare nu poate fi considerata ca data a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar in cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculata si curgerea termenului de prescripție prevăzut la art.26 din Legea nr. 50/1991”.

În raport de dispozițiile art.16 și următoarele din OG nr.2/2001 coroborat cu principiul legalității consacrat prin art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cadrul domeniului dreptului contravențional, pentru a se atrage răspunderea contravențională este necesar ca fapta descrisă în procesul verbal de constatare a contravenției să se regăsească într-un text expres, prin care se descrie activitatea respectivă și care să fie considerată de legiuitor ca fiind o faptă contravențională, iar alături de aceasta norma juridică trebuie să cuprindă sancțiunea aplicabilă persoanelor care săvârșesc fapta descrisă pentru că în caz contrar fapta menționată în procesul verbal nu se regăsește în domeniul dreptului contravențional și nu întrunește elementele constitutive ale unei contravenții, aflându-se în afara sferei contravenționale sau penale.

În ceea ce privește forța probanta a procesului-verbal de contravenție în dreptul intern, tribunalul constată că deși art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, instanța pe de altă parte trebuie să ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut.

În acest context, Curtea menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei). Înțeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.

Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravențională sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.

Or, sarcina instanței de judecată a fost de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesul-verbal de contravenție. Prin urmare, în prezenta cauză instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului-verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de instanța de judecată.

Așadar, face o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul-verbal de contravenție și aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăției persoanei sancționate contravențional.

În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.304 și urm. C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent G____ V_____, împotriva sentinței civile nr. 3188 din 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13 Februarie 2013, la Tribunalul Gorj.

Președinte, T___ P______	Judecător, D_____ S______	Judecător, C______ B______
	Grefier, C______ C______

Red. C.B./C.C.

2 ex./21 Februarie 2013