Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:070.xxxxxx

Cod operator 2443

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 215/2016

Ședința publică de la 09 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C______ T____-S_____

Judecător D_____ S______

Grefier M____ R______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta petentă L_____ R_____ împotriva sentinței civile nr.5877 din data de 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat B_____ D__ M____ pentru apelanta petentă L_____ R_____, fiind lipsă intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că Direcția Publică de Venituri Târgu J__ a înaintat adresa nr. 7048/01.02.2016, după care;

Avocat B_____ D__ M____ prezintă spre observare, în original, exemplarul nr. 2 al procesului verbal de contravenție ce i-a fost înaintat apelantei petente, ce i se restituie după observare.

Tribunalul constată că emiterea adresei către Inspectoratul de Poliție Județean G___ nu se mai impune în raport de răspunsul și înscrisurile depuse la dosar de către Direcția Publică de Venituri Târgu J__ și de exemplarul nr. 2 al procesului verbal de contravenție contestat înaintat de observare de către apărătorul apelantei petente, motiv pentru care revine asupra probei încuviințate la termenul anterior.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța apreciază terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe apelul formulat.

Apărătorul ales al apelantei petente solicită, în baza art. 480 C.pr.civ. admiterea apelului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii plângerii urmând a se dispune, într-o primă teză anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment în situația în care se consideră că există totuși o faptă de natură contravențională. Apărările formulate sunt în sensul că respectivul proces verbal de contravenție nu a putut fi pus în executare dat fiind faptul că CNP-ul consemnat nu este al petentei, în acest sens fiind și răspunsul Direcției Publice de Venituri Târgu J__. Pe fondul cauzei menționează că așa cum reiese din înscrisurile depuse, apelanta petentă a deținut asigurare la data la care a fost sancționată contravențional. În subsidiar arată că în situația în care se apreciază că există contravenție solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5877 din data de 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta L_____ R_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/27.04.2015 încheiat de Poliția orașului Rovinari, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/27.04.2015 încheiat de Poliția orașului Rovinari, petenta L_____ R_____ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 48 din Legea 136/1995, iar ca măsură complementară s-a dispus reținerea certificatului de înmatriculare, retragerea plăcuțelor de înmatriculare și imobilizarea vehiculului.

Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că pe data de 27.04.2015, în jurul orei 08¹⁰, în localitatea Rovinari, pe _______________________________ fost depistată în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a deține poliță de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie valabilă, petenta prezentând pentru control o poliță de răspundere civilă auto expirată din data de 09.04.2015.

Din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei s-a reținut că plângerea formulată de petentă este neîntemeiată și în consecință a fost respinsă, pentru următoarele considerente:

Contravenția reprezintă o faptă săvârșită cu vinovăție, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, însă potrivit jurisprudenței CEDO, contravenția este asimilată acuzațiilor în materie penală, astfel că fiecărui contravenient îi sunt recunoscute garanțiile ce decurg din dreptul la un proces echitabil.

Între garanțiile instituite de art. 6 din CEDO, se numără și prezumția de nevinovăție a celui bănuit de săvârșirea faptei. Această prezumție, fiind relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, astfel că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Sub aspectul condițiilor de formă ale procesului verbal contestat, instanța a reținut că articolul 16 din OG 2/2001, stabilește condițiile formale pe care trebuie să le îndeplinească procesul verbal de contravenție, iar în cazul în care aceste dispoziții ar fi încălcate de către agentul constatator cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție, sancțiunea ce ar putea interveni este o nulitate virtuală, aplicabilă doar în situația în care contravenientul probează că prin viciile de formă respective a suferit o vătămare, aspect ce nu a fost probat în cauza dedusă judecății de către petentă.

De asemenea, se reține că procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absolută ce se poate constata și din oficiu de către instanța de judecată.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că petenta a depus la dosarul cauzei polița de asigurare răspundere civilă RCA ________/17/G17/HR nr.xxxxxxxxx emisă la data de 28.04.2015 de _____________________, cu valabilitate din data de 28.04.2015 până la data de 27.10.2015.

Potrivit disp. art. 48 din Legea 136/1995, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.

Din înscrisurile atașate la dosarul cauzei s-a constatat că la data la care petenta a fost oprită în trafic pentru control, aceasta nu deținea poliță de asigurare RCA cu valabilitate în ziua respectivă, aspect ce echivalează cu lipsa poliței de asigurare obligatorie pentru data de 27.04.2015, deoarece polița achitată de petentă la data respectivă urma să-și producă efectele începând cu data de 28.04.2015 și nu în ziua achiziționării acesteia de către petentă, respectiv la data de 27.04.2015.

Față de cel expuse anterior, s-a apreciat de către instanță că intimatul I__ G___ a făcut dovada acuzației reținute în sarcina petentei prin procesul verbal de contravenție contestat.

În ceea ce privește solicitarea petentei din cuprinsul plângerii formulate privind înlocuirea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție, cu sancțiunea ,,avertisment”, s-a reținut de către instanță că potrivit disp. art. 5 al. 5 din OG. 2/2001, sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar în speța dedusă judecății, fapta contravențională reținută în sarcina petentei are un grad ridicat de pericol social, prin urmările pe care ar putea să le producă în cazul implicării într-un eveniment rutier cu pagube materiale.

Chiar dacă petenta nu a mai fost sancționată anterior pentru o faptă contravențională de același gen ca cea care face obiectul cauzei de față, prin aplicarea sancțiunii avertisment de către instanță, petenta ar putea fi încurajată ca și pe viitor să nu respecte dispozițiile legale, din moment ce beneficiază de clemență din partea organelor judiciare.

Pentru considerentele expuse, instanța văzând disp. art. 34 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, a respins plângerea formulată de petentă, a menținut procesul-verbal contestat și implicit sancțiunile aplicate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta petentă L_____ R_____, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în baza art.480 C.p.c. admiterea apelului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii plângerii, într-o primă teză anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment în situația în care se consideră că există totuși o faptă de natură contravențională.

În motivele scrise de apel învederează că din eroare a fost consemnat CNP-ul său ca fiind xxxxxxxxxxxxx în loc de xxxxxxxxxxxxx, iar faptul că a fost completat incorect CNP-ul în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din 27.04.2015 atrage nulitatea absolută a actului constatator.

În ceea ce privește copia după asigurarea anterioară,- care deși este emisă de o instituție publica nu se regăsește ștampila acestei instituții pe ea -, învederează instanței de judecată că în momentul în care i-a prezentat agentului de poliție documentele i-a pus la dispoziție și acest act.

Mai menționează că deși a observat că deține atât asigurare veche cât și asigurare nouă, încheiată anterior deplasării din aceea zi, totuși agentul de poliție a înțeles să o sancționeze, deși deținea polița de asigurare din data de 27.04.2015, așa cum a consemnat și in cuprinsul procesului-verbal.

A mai precizat că pentru poliție asigurările sunt valabile de la data emiterii lor, în data de 27.04.2015 orele 08:20 în localitatea Rovinari, ________________________________ a fost oprit de un agent de poliție care i-a solicitat documentele autovehiculului VW Golf pe care îl conducea.

Că, deși a prezentat asigurarea din data de 27.04.2015 agentul constatator a sancționat-o cu suma de 1000 lei în baza art.48 din legea nr.136/1995.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat a menționat că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte contravenționale, fiind cunoscut faptul că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală. Aceasta deoarece acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Mai mult, în cauza A_____ împotriva României, hotărâre din 04.10.2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, cu referire la aplicabilitatea art.6 din Convenție în litigiul în care reclamantul a fost sancționat în temeiul art.64 din legea nr.136/1995 în sensul ca în lumina criteriilor ce decurg din jurisprudența sa constantă în materie (cauza Ezeh si Connors împotriva Regatului Unit, nr.xxxxx/98, CEDH 2003-X), în pofida naturii pecuniare a sancțiunii efectiv aplicate reclamantului, a cuantumului său redus și a naturii civile a legii care incriminează această contravenție, procedura în cauza poate fi asimilată unei acuzații în materie penală. S-a constatat mai întâi că dispozițiile legii nr.136/1995 au un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor, care prescriu un anumit comportament însoțit de o sancțiune menită să prevină și să reprime în același timp (cauza Ozturk c. Germania, hotărârea din 21.02.1984).în jurisprudența sa ( cauza Maszini vs. României din 2006) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție. În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însa că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de Codul de procedură civilă (art.47 din O.G.nr.2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei). Transpunând aceste principii în speța, se va constata ca petentul are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecata este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Totodată la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art.5 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției.

Având în vedere cele mai sus precum și faptul că deține asigurare din 27.04.2015 instanța poate constata că sancțiunea stabilita nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, potrivit dispozițiilor art.21 alin. 3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța poate constata că plângerea este în parte întemeiata, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator petentului fiind neproporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Toate aceste aspecte reținute conduc la concluzia potrivit căreia, față de fapta săvârșita cea mai potrivita sancțiune care se poate aplica petentului este avertismentul.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelare, admiterea în parte a plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicata prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu sancțiunea „avertisment”, în principal solicitând admiterea plângerii și anularea actului contestat, cu exonerarea de la plata amenzii.

În dovedire arată că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legii nr.2/2001, Legea 136/1995, art.466 și următoarele C.pr.civ.,CEDO, Constituția României.

Deși prin rezoluția din data de 09.11.2015 i s-a comunicat intimatului Inspectoratul de Poliție Județean G___ o copie de pe cererea de apel formulată de apelanta petentă L_____ R_____ cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimatul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

D____ urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 12.01.2016, fiind citate părțile.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Procedând potrivit art. 34 alineat 1 din OG nr.2/2001 la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu.

Susținerea apelantei petente în sensul că în procesul verbal s-a strecurat o eroare materială ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, respectiv că a fost menționat în mod greșit CNP-ul, nu poate fi primită, având în vedere că articolul 16 din OG 2/2001, stabilește condițiile formale pe care trebuie să le îndeplinească procesul verbal de contravenție, iar în cazul în care aceste dispoziții ar fi încălcate de către agentul constatator cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție, sancțiunea ce ar putea interveni este o nulitate virtuală, aplicabilă doar în situația în care contravenientul probează că prin viciile de formă respective a suferit o vătămare, aspect ce nu a fost probat în cauza dedusă judecății de către petentă.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond, pe baza unui material probatoriu amplu, concludent și judicios administrat, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității și în deplină concordanță cu starea de fapt menționată în procesul verbal de contravenție, constând în aceea că petenta L_____, fiind oprită în trafic pentru control, nu deținea poliță de asigurare RCA cu valabilitate în ziua respectivă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995.

Starea de fapt reținută de agentul constatator rezultă fără echivoc din înscrisurile depuse la dosar, care se coroborează pe deplin cu recunoașterea petentului din conținutul plângerii introductive de instanță și a motivelor de apel.

Tribunalul constată însă că deși a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității din care rezultă vinovăția petentei în săvârșirea contravențiilor menționate, instanța de fond nu a dat suficientă relevanță dispozițiilor art. 5 alin. 5 și art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 referitoare la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicată de agentul constatator.

În acest sens, tribunalul reține că sancțiunea juridică are un triplu rol și anume, rol educativ pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat, rol preventiv pentru că determină abținerea de la săvârșirea pe viitor de fapte antisociale și rol represiv pentru că determină pedepsirea celor ce nesocotesc normele de drept.

Sancțiunea aplicată printr-un proces verbal de contravenție se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

În legătură cu aplicarea unei sancțiuni contravenționale, dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevăd în mod clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul sancțiunii cât și în ceea ce privește alegerea între categoriile de sancțiune aplicabile.

În cauza dedusă judecății, se impunea să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prin raportare la dispozițiile art. 7 din același act normativ, în ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995, având în vedere că apelanta petentă avea în momentul controlului încheiată poliță RCA, care își începea valabilitatea din ziua imediat următoare, iar polița anterioară expirase de puțin timp, aproximativ 2 săptămâni, precum și că nu a mai fost sancționată pentru fapte de același gen, aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită nu prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat care să atragă aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 1.000 lei.

Cum sancțiunile juridice constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și reeducarea persoanelor vinovate și nu mijloace de răzbunare a societății, iar petenta a conștientizat că se face vinovată de fapta săvârșită, scopul prevăzut de lege prin calificarea ca și contravenție a acestei fapte fiind atins, se constată că nu se mai poate vorbi despre proporționalitate între gradul de pericol social al faptei săvârșite și sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Se observă așadar că prin aplicarea și a unei sancțiuni contravenționale mai ușoare cum este avertismentul și pentru contravenția prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea 334/2006, poate fi atins atât rolul educativ și preventiv al acesteia în sensul că petentul a conștientizat că trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a nu mai fi încălcată legislația în domeniu, cât și rolul represiv, avertismentul fiind tot o sancțiune, prin aplicarea acestuia realizându-se pedepsirea petentei pentru încălcarea normei de drept.

De menționat este și faptul că la momentul controlului, apelanta petentă luase toate măsurile pentru a intra în legalitate, încheind o poliță de asigurare de răspundere civilă auto.

Față de considerentele ce preced, tribunalul în temeiul art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul și va schimba sentința apelată în sensul că va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui amenda contravențională de 1.000 lei cu sancțiunea avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta petentă L_____ R_____ cu domiciliul în Tg-J__, _____________________,nr.28 A județul G___, având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.5877 din data de 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___ având C.I.F. xxxxxxx și sediul în municipiul Tg-J__, ____________________, județul G___. .

Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea contravențională și înlocuiește amenda cu avertisment.

Menține în rest procesul-verbal.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 09 februarie 2016 la Tribunalul G___.

Președinte, M_____ C______ T____-S_____		Judecător, D_____ S______
	Grefier, M____ R______

Red. D.S./ tehn.E.S.

4 ex./16.02.2016

J.fond M.A.S_____