R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A C I V I L Ă Nr. 839/2015

Ședința publică din 03 Decembrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : O____ G_______

JUDECĂTOR : L____ D____ E_______

GREFIER : A_______ L_____ C_______

Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de apelanții POLIȚIA L_____ A M___________ BISTRIȚA și P_______ M___________ BISTRIȚA împotriva sentinței civile nr. 1588/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata _______________________ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 19 noiembrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul de azi când:

T R I B U N A L U L

Deliberând constată CĂ:

Prin sentința civilă nr. 1588/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta _______________________ SRL, împotriva procesului verbal de contravenție nr. xxxxx, întocmit la data de 15.04.2012 de Poliția L_____ Bistrița și P_______ municipiului Bistrița și, în consecință a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției sus amintit ca fiind nelegal și netemeinic.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție numărul xxxxx, încheiat la data de 12.04.2013, petenta _______________________ SRL, a fost sancționată cu amendă în valoare de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit. a din Legea 50/1991, reținându-se că în urma controlului efectuat în data de 08.04.2013, ora 10:50, în mun. Bistrița, _______________________. 1-4, s-a constatat executarea stâlpilor de beton armat, de la cota planșeului existent în interiorul construcției existente și demolarea zidului de închidere laterală între două travee înspre parcarea existentă, fără a exista autorizație de construire eliberată de Primăria Bistrița.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește data inserată în procesul verbal de contravenție, ca fiind data încheierii acestuia (12.04.2012), instanța a reținut că menționarea anului 2012 în procesul verbal este o eroare materială (devreme ce contravenția s-a constatat în anul 2013). Această eroare poate să atragă nulitatea procesului verbal doar dacă prin aceasta s-a adus contravenientului o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată – în cauză însă, o astfel de vătămare nu a fost invocată.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat prin plângere, acela a nerespectării prevederilor art. 10 din OG 2/2001, instanța a apreciat că nu este dat în cauză, deoarece prin procesul verbal contestat nu au fost reținute în sarcina petentei două contravenții distincte, pentru a se pune problema aplicării a două sancțiuni. Astfel, așa cum rezultă cu claritate din procesul verbal, petenta a fost sancționată pentru executarea unor lucrări de construcție fără autorizație de construire, respectiv: executarea unor stâlpi din beton armat, de la cota planșeului existent, în interiorul construcției și demolarea zidului de închidere laterală între două travee, înspre parcarea existentă. Cele două acțiuni reținute în procesul-verbal contestat, respectiv de „executarea stâlpilor (...)” și de „demolarea zidului de închidere laterală (...)”, se circumscriu în cadrul aceleiași contravenții, ce este prevăzută de art. 26 lit.a din Legea nr. 50/1991 republicată.

Tot astfel, nu poate fi reținută în cauză încălcarea prevederilor art. 15 și 16 din OG 2/2001.

Art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 prevede: „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.”

Art. 27 din Legea 50/1991 prevede „(3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

(5) Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.

În cauză contravenția a fost constată de Poliția L_____ Bistrița, ce are atribuții de control în domeniul construcțiilor și sancțiunea a fost aplicată de primar conform prevederilor art. 27 alin. 5 din Legea 50/1991, citat mai sus.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța a constatat că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Potrivit dispozițiilor art. 26 lit.”a” din Legea nr. 50/1991, este contravenție „executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant”.

Potrivit art. 3 din Legea 50/1991 se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, „ a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11”

Din înscrisurile depuse la dosar de intimați, rezultă că, anterior încheierii procesului verbal de contravenție atacat în cauză, au fost efectuate două controale la imobilul proprietatea petentei din Bistrița, _______________________. 2-4. Conform actului de control din data de 06.04.2013 (fila 28), s-a constatat că pentru lucrările executate (turnare stâlpi de la cota plăcii existente, nu există autorizație de construcție). Din același act de control rezultă că la data controlului se executau lucrări de curățenie în interiorul spațiului. Conform actului de control din data de 08.04.2013, agentul constatator, a constatat că în interiorul spațiului s-au executat stâlpi din beton armat de la cota planșeului existent în interiorul spațiului și demolarea zidului lateral dintre două travee înspre parcarea existentă. Din aceste două acte de control se poate trage concluzia că agentul constatator nu a constatat nemijlocit că cele două lucrări au fost executate de societatea petentă (nu a perceput efectiv momentul efectuării lucrărilor) ci doar a constatat că acestea există – devreme ce în primul act de control se susține că la data efectuării controlului se efectuau doar lucrări de curățenie.

Cum răspunderea contravențională este personală, pentru a fi reținută contravenția din procesul verbal, în sarcina petentei, trebuie să fie analizat dacă aceasta este beneficiarul lucrărilor și dacă lucrările nu au fost autorizate.

Trebuie subliniat în acest sens că imobilul în discuție a fost inițial înscris în cartea funciară în anul 1994, în favoarea C.N.S.L.R. – Uniunea Județeană Bistrița-Năsăud. Ulterior, cote părți sau spații distincte din acest imobil au fost vândute la mai multe persoane, petenta dobândit în anul 1999, cota de 0,91/21 părți din imobil, cotă ce reprezentă o suprafață construită de 418,61 mp. Autorizația inițială de construire a imobilului nu se află nici în posesia petentei și nici în posesia intimaților. Pentru a se putea aprecia că lucrările în cauză au fost executate fără autorizație de construire, organele însărcinate cu verificarea disciplinei în construcții trebuiau să dețină autorizația inițială a construcției (numai astfel se poate verifica dacă a fost modificată structura de rezistență a clădirii). În lipsa acestei autorizații și în lipsa unei perceperi personale a faptului edificării (agentul constatator să fi văzut personal că se construiau acei stâlpi), susținerea că lucrarea nu a fost autorizată este o simplă speculație care nu poate să fie la adăpost de orice critici.

Tot astfel, este important de stabilit în ce moment au fost executate aceste lucrări de construcție, având în vedere faptul că, așa cum am arătat mai sus, petenta este proprietarul imobilului din anul 1999 – existând posibilitatea ca stâlpi să fi existat în momentul în care imobilul a intrat în proprietatea petentei, astfel încât altă persoană trebuia să fie sancționată pentru această faptă (desigur dacă nu există autorizație de construire).

În ceea ce privește demolarea peretelui exterior, martorii audiați în cauză au relatat că zidul dintre cele două traverse a fost demolat, cu aproximație în anul 2002 când a fost amenajat magazinul Profi, pentru a se intra în incintă cu materiale de construcție. În aceste condiții, nu poate fi sancționată petenta pentru demolarea acestui zid.

Concluzionând instanța a reținut că în cauză nu există certitudinea că lucrările de construcție menționate în procesul verbal nu au fost autorizate (prin autorizația inițială de edificare a construcției) și că acestea au fost executate în perioada în care petenta avea calitatea de proprietar al construcției (beneficiar). În materie contravențională sunt aplicabile principiile din materie penală, cu care se completează conform art. 47 din OG 2/2001, astfel încât orice dubiu cu privire la faptă, trebuie să fie interpretat în favoarea contravenientului, conform principiului „in dubio pro reo”.

Pentru argumentele înfățișate instanța a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanții Poliția L_____ a M___________ Bistrița și P_______ M___________ Bistrița solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii, ca neîntemeiată a plângerii contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr. xxxxx/12.04.2013.

În motivare s-a arătat că pe de o parte, se reține că autorizația de construire inițială a imobilului nu se află nici în posesia petentei și nici în posesia intimaților, iar pe de altă parte se concluzionează că în cauză nu există certitudinea că lucrările de construcție nu au fost autorizate.

Folosind același raționament, se poate concluziona însă și că nu există certitudinea că lucrările de construcție au fost autorizate ( dacă și când au fost autorizate). Tocmai acesta a fost și motivul pentru care a fost aplicată sancțiunea contravențională, pentru că, pentru aceste lucrări care au fost executate recent față de momentul controlului, nu există dovada existenței unei autorizații de construire. Nici înainte de întocmirea procesului verbal de contravenție, nici ulterior, și nici măcar în timpul soluționării plângerii contravenționale, petenta nu a făcut dovada existenței unei autorizații de construcție pentru lucrările realizate, și nici că ar fi făcut vreun demers în acest sens.

De asemenea, din analizarea actelor de control întocmite de Poliția L_____ anterior întocmirii procesului verbal de contravenție, instanța concluzionează că agentul constatator nu a constatat nemijlocit că cele două lucrări au fost executate de societatea petenta - nu a perceput efectiv momentul efectuării lucrărilor, ci doar a constatat că acestea există. O asemenea interpretare este evident eronată, dat fiind faptul că suntem în prezența unei contravenții prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

D___ pentru că agentul constatator nu a constatat în mod nemijlocit executarea lucrărilor, nu înseamnă că petenta nu se face responsabilă de săvârșirea faptei contravenționale, deoarece obiectul contravenției constă de fapt în încălcarea obligației edificării unei construcții numai în condițiile existenței/obținerii unei autorizații de construire. Fiind vorba despre o contravenție de rezultat, fapta contravențională ca atare constă nu în executarea propriu-zisă a acțiunii, ci în nerespectarea obligației de a avea autorizație de construire.

Așa cum se arată și în doctrină, obiectul contravenției îl constituie, din punct de vedere juridic, valorile sociale care sunt protejate prin norma contravențională, iar din punct de vedere material, obiectul unei contravenții îl reprezintă materializarea obiectului juridic. Cât privește latura obiectivă a contravenției, aceasta constă în acțiunea sau inacțiunea descrisă în norma de stabilire și sancționare a contravenției - ori în cazul de față este vorba despre încălcarea obligației prevăzută la art. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată „ (1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel".

Instanța de fond a omis să ia în considerare existența fotografiilor depuse la dosar, care au fost realizate la momentul efectuării controalelor. În plus, ceea ce a mai omis din analiză instanța a fost un al treilea act de control - cel din data de 30.04.2013 - care a fost ulterior celorlalte două invocate în sentință. Astfel, prin acest act de control care a fost emis după întocmirea procesului verbal de contravenție - prin care s-a dispus sistarea lucrărilor și ________________________________ constatator a consemnat că lucrările de construcții la obiectivul de pe ______________________. 1-4 erau în plină desfășurare. Urmare a acestui control, Poliția L_____ - Biroul Disciplina în Construcții a întocmit și expediat o sesizare către Inspectoratul Județean de poliția Bistrița-Năsăud prin care se comunica faptul că lucrările de construcție fără autorizație de construire au fost continuate și după întocmirea procesului verbal de contravenție nr. xxxxx/12.04.2013 și comunicarea acestuia - afișat cu proces verbal de afișare. Evident că acest act de control a avut la bază constatarea în mod nemijlocit de către polițistul local a împrejurării că lucrările de construcție au continuat și după ce s-a dispus sistarea acestora.

Având în vedere faptul că petenta nu a depus la dosar nici un înscris din care să reiasă cum a fost configurația interioară a imobilului fie faptică, fie într-un proiect tehnic, însoțită de eventuale reprezentări grafice, și la momente diferite în timp se apreciază că instanța nu a putut concluziona pur și simplu, în lipsa oricăror probe că petenta nu este responsabilă de fapta contravențională reținută în sarcina sa, pentru că nu există certitudinea că lucrările de construcție menționate în procesul verbal de contravenție nu au fost autorizate și că acestea au fost executate în perioada în care petenta avea calitatea de proprietar al construcției.

În ceea ce privește acest ultim aspect, se arată faptul că, așa cum s-a reținut în sentință, petenta a dobândit în anul 1999 o cotă de 0,91/21 părți din imobil, cotă ce reprezintă o suprafață construită de 418,61 mp. Cu ocazia cercetării locale efectuată de instanță la fața locului, cu participarea reprezentanților părților, s-a putut constata faptul că au fost executate mai multe intervenții și lucrări de construcție la imobilul petentei, iar administratorul acesteia a relevat faptul că acestea au fost realizate pe parcursul mai multor ani, însă în absența unei autorizații de construcție.

Se precizează faptul că autorizația de construcție inițială a imobilului nu a fost emisă de Primăria Bistrița, pentru a se putea verifica situația acestui imobil la data edificării lui, prin comparație cu situația actuală. Lucrările la care s-a făcut referire în sentință, indicate și de martorii audiați în cauză, care au făcut obiectul autorizației nr. 796/xxxxx din XXXXXXXXXX, au fost de amenajare local de alimentație publică la cota 1,60, pentru perioada până la data de 31.10.2002. De fapt, intenția petentei a fost aceea de a realiza o terasă sezonieră, care, conform fișei proiectului tehnic, presupunea recompartimentări interioare, realizare finisaje interioare fără intervenții la structura de rezistență.

Așa cum reiese și din fotografiile existente la dosarul cauzei, lucrările de construcție neautorizate pentru care a fost sancționată petenta au fost realizate fără nici un dubiu în anul 2013 și au presupus intervenții asupra stâlpilor din interior care fac parte din structura de rezistență. De altfel, ceea ce se subliniază este faptul că petenta nici nu contestă în plângerea contravențională faptul că a executat stâlpii, arătând doar că această lucrare nu se încadrează între cele pentru care este necesară obținerea unei autorizații de construire, fiind o compartimentare provizorie nestructurală. Prin urmare, momentul realizării stâlpilor nu este incert, fiind recunoscut ca fiind anul 2013, de însăși petenta, ca și faptul că nu există autorizație de construire, deoarece, s-a apreciat de către petenta ca nefiind necesară.

În drept s-au invocat disp. art. 470, art. 195, prevederile O.G. 2/2001.

Intimata _______________________ SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că apelanta critică hotărâre sub aspectul că instanța de fond a reținut faptul că nu se poate stabili în cauză dacă lucrările pretins efectuate de subscrisă sunt vechi sau noi, dacă au fost cuprinse în autorizația inițială sau nu.

Se consideră că aceste critici nu pot fi primite, atât timp cât în cauză apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize pentru stabilirea vechimii lucrărilor, mai ales că la cercetarea la fața locului a participat din partea acesteia o persoană de specialitate, mai exact un expert în domeniul construcțiilor. In condițiile în care acesta putea identifica la fața locului lucrările pretins efectuate de subscrisă în perioada contemporană controlului și emiterii procesului-verbal de contravenție, ar fi sesizat acest aspect onoratei instanțe (care era la fața locului), aspect care s-ar fi regăsit în procesul-verbal întocmit cu acea dată.

Aspectul că intimata nu a fost în măsură să depună la dosarul cauzei autorizația de construcție inițială, nu-i este imputabilă, pe de altă parte, nici apelanta nu a putut depune această dovadă. Se menționează faptul că intimata a cumpărat clădirea construită în modalitatea în care se prezintă actualmente, nu a adus modificări structurale acesteia, dar nici nu a avut acces la documentația de construire, care nu i-a parvenit. Această construcție a fost edificată anterior Revoluției, cu destinația Casă de Cultură, autorizarea și construirea fiind efectuată de autoritățile din acea vreme, iar când intimata a preluat în proprietate clădirea, nu i-au fost remise și documentele de construire.

Așa cum s-a arătat, în cursul anului 2002, a fost dărâmat un zid în baza autorizației nr. 796/xxxxx/16.08.2002 emisă de intimată, în vederea introducerii unor materiale de construcție pentru amenajarea unui spațiu din incinta, iar golul rezultat a fost acoperit până în prezent cu o prelată de plastic. Practic această demolare a zidului nu s-a efectuat în prezent ci în anul 2002, golul rezultat (utilizat pentru introducerea materialelor de construcție pentru amenajarea localului de alimentație publică) existând până în prezent, nefiind reconstruit peretele dărâmat.

Pe lângă faptul că nu s-a putut identifica în concret vreo lucrare pretins efectuată de intimată fără autorizație, apelanta recunoaște faptul că agentul constatator nu a constatat în mod nemijlocit executarea unor lucrări, stabilind pur și simplu, pe baza unor simple supoziții, faptul că aceasta se face vinovată de săvârșirea unei fapte contravenționale.

In concret, apelanta critică faptul că instanța reținut aspectul că agentul constatator nu a constatat în mod nemijlocit pretinsele lucrări care ar fi fost executate, nu a perceput efectiv momentul executării lucrărilor, ci doar a constatat că acestea există. Critica este nefondată, deoarece se consideră că era imperios necesar a se constata efectuarea efectivă a unor lucrări de către agentul constatator, deoarece în caz contrar acesta nu are cum stabili dacă pretinse lucrări existau sau nu, erau anterioare sau contemporane controlului. Coroborat cu faptul că în cauză nu s-au putut identifica schițele inițiale ale proiectului de construcție, pentru a se stabili dacă s-a modificat în vreun fel configurația inițială, nu se poate stabili dacă constatarea agentului constatator este reală, deoarece, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, acesta nu a perceput în mod direct efectuarea de lucrări de construire. Chiar dacă în prezenta cauză suntem în prezența unei presupuse contravenții prevăzute de Legea nr. 50/1991, aspectul contravențional constă în stabilirea în concret de către agentul constatator a efectuării unor lucrări de construcție fără autorizație, dar în condițiile în care agentul constatator nu a surprins efectuarea lucrării în sine, acesta nu poate stabili dacă o lucrare este recentă sau mai veche, dacă a fost efectuată în baza unei autorizații vechi sau în prezent, fără autorizație, neputând stabili nici aspectul dacă pretinsa lucrare a fost efectuată în baza proiectului inițial sau nu. Simpla afirmație că intimata ar fi executat o lucrare fără autorizație fără identificare în concret a lucrării și fără a fi fost surprinsă efectuarea lucrării de către agentul constatator, în lipsa altor elemente de comparație, nu poate fi primită ca și probă în constatarea unei contravenții.

În drept s-au invocat disp. art. 244 Cod procedură civilă.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată, în limitele investirii, că apelul declarat de apelant este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cele ce succed.

Prin procesul-verbal de contravenție emis de apelanți, petenta-intimată _______________________ SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit. a din Legea 50/1991, constatându-se, în urma controlului efectuat în data de 08.04.2013, ora 10:50, în mun. Bistrița, _______________________. 1-4, executarea stâlpilor de beton armat, de la cota planșeului existent în interiorul construcției existente și demolarea zidului de închidere laterală între două travee înspre parcarea existentă, fără a exista autorizație de construire eliberată de Primăria Bistrița.

Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu.

Sub aspectul criticilor de netemeinicie, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petenta având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina probei îi incumbă acesteia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.

Or, în cauză, ansamblul probelor administrate confirmă starea de fapt menționată de agentul constatator, neexistând dubii cu privire existența faptei contravenționale reținute prin procesul verbal contestat.

Contrar celor statuate de prima instanță, tribunalul conchide că lucrările de construcție menționate în actul constatator au fost executate de societatea petentă în lipsa unei autorizații de construcție și fără să se fi efectuat vreun demers în vederea obținerii acesteia.

Astfel, tribunalul reține că petenta a dobândit calitatea de proprietar al construcției în discuție, în anul 1999, pe care a folosit-o în mod continuu, neîntrerupt, până în prezent, astfel că este exclusă teza ca o altă persoană să fi executat lucrări de construcție la imobilul său. Faptul că aceste lucrări au fost realizate relativ recent față de momentul constatării faptei reiese atât din cuprinsul actelor de control întocmite anterior încheierii procesului verbal de contravenție (la datele de 06.04.2013 și 08.04.2013), cât și din planșele foto depuse la filele 30-33 din dosar (din care se poate observa panoul „șantier în lucru”), dar, mai ales, din actul de control care a fost emis după întocmirea actului sancționator (la data de 30.04.2013), prin care s-a dispus sistarea lucrărilor și ______________________________ cu care agentul constatator a constatat în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, că lucrările de construcții la obiectivul de pe ______________________. 1-4 erau în plină desfășurare (f.34 dosar fond). În urma acestui control, Poliția L_____ - Biroul Disciplina în Construcții a întocmit și expediat o sesizare către Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, prin care a comunicat faptul că lucrările de construcții fără autorizație de construire au fost continuate și după întocmirea procesului verbal de contravenție contestat în prezenta cauză (f.35 dosar fond).

În același timp, tribunalul reține că petenta nu a contestat faptul că a executat stâlpii din interior care fac parte din structura de rezistență a clădirii, arătând, prin plângerea contravențională formulată, doar că această lucrare nu se încadrează între cele pentru care este necesară obținerea unei autorizații de construire, fiind o compartimentare provizorie nestructurală.

Prin urmare, apare ca întemeiată aserțiunea apelanților în sensul că momentul realizării stâlpilor din beton armat nu este unul incert, fiind recunoscut ca fiind anul 2013, de însăși petenta, ca și faptul că nu există autorizație de construire pentru realizarea acestei lucrări.

În consecință, având în vedere că în mod corect agentul constatator a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută art. 26 lit. a din Legea 50/1991, republicată, iar amenda aplicată reprezintă minimul prevăzut de acest articol de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind astfel respectat principiul stabilit de art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, în baza art. 477 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul va admite apelul declarat de apelanții P_______ municipiului Bistrița și Poliția L_____ a municipiului Bistrița împotriva sentinței civile nr. 1558/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul XXXXXXXXXXXXX, pe care o va schimba în totalitate, în sensul că va respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petenta _______________________ SRL împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxx/12.04.2013.

Apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de apelanții P_______ M___________ BISTRIȚA, sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud și POLIȚIA L_____ A M___________ BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul _______________________ SRL, C__ RO5290975, JXXXXXXXXXX, cu sediul în Bistrița, _______________________. 1-4, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1558/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul XXXXXXXXXXXXX, pe care o schimbă, în sensul că:

Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul _______________________ SRL împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxx/12.04.2013 emis de Poliția L_____ a municipiului Bistrița și P_______ municipiului Bistrița.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 03.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

O____ G_______ L____ D____ E_______ A_______ L_____ C_______

Red/dact:

OG/HVA

13.01.2016/2 ex

Jud. fond: M__