ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 62 A

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015

Președinte : L______ M______ Ș___

Judecător : M______ M______

Grefier : G_______ Vörös

S-a luat în examinare apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___, împotriva sentinței civile nr. 4821 din 28.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Nefiind formulate alte cereri, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului. Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 4821 din 28.09.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta C_______ Națională Poșta Româna S.A. împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/10.06.2015 IPJ A___ și a înlocuit cu avertisment sancțiunea amenzii de 2000 lei aplicată prin procesul verbal __________ nr.xxxxxx/10.06.2015.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal __________ nr. xxxxxx, încheiat de intimat la data de 10.06.2015, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 de lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din HG nr. 301/2012, și art. 4 alin. 1 lit. b) din HG nr. 301/2012.

S-a reținut, ca urmare a efectuării unui control în data de 18.03.2015 la Oficiul Poștal A___, Piața Gării nr.3, că petenta nu a încheiat un contract de întreținere periodică a sistemului de alarmare cu societăți licențiate, care să ateste funcționarea sistemului conform parametrilor tehnici, prevăzut de art.4 din Anexa 1 la HG 301/2012.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petentă, referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece, susține petenta, agentul constatator n-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni – acesta este neîntemeiat.

Astfel, în speță obiecțiunile puteau fi făcute doar de către contravenient, adică de petenta - prin reprezentantul său legal. În speță, având în vedere că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei, care nu era de față instanța de fond a constatat că motivul de nelegalitate invocat de petentă este neîntemeiat.

Totodată, așa cum s-a reținut în decizia nr. 22/2007 a ICCJ, dată în interesul legii, prima instanța a observat că această omisiune nu are aptitudinea de a determina un prejudiciu procesual, care să facă necesară anularea actului sancționator, întrucât petenta are posibilitatea, pe calea prezentei plângeri, să prezinte orice opoziție.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanța a reținut că potrivit art.3 din HG 301 /2012 constituie contravenție neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligației prevăzute la art. 4 alin. (2) din anexă care arată că beneficiarii sistemelor avizate sunt obligați să încheie contracte de întreținere periodică cu societăți licențiate, care să ateste funcționarea sistemului conform parametrilor tehnici.

Ca atare, atât timp cât prin Legea nr. 333/2003 au fost instituite aceste obligații în sarcina petentei, lege care este în vigoare din 22 octombrie 2003, instanța de fond a reținut că aceasta nu poate invoca dispozițiile art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 (care oricum nu pot adăuga la lege conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă) pentru a înlătura răspunderea sa contravențională.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, fiind vorba despre o faptă constatată ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

În speță, petenta nu a contestat temeinicia faptei, nu a contestat starea de fapt reținută, ci doar a invocat că în speță ar lipsi vinovăția sa, susținere care însă nu a putut fi primită, întrucât petenta n-a dovedit (potrivit principiului cel ce face o susținere trebuie să o dovedească) că vinovăția ar aparține altcuiva, sau ar fi existat vreo împrejurare independentă de voința sa ce ar fi împiedicat-o să ia măsurile necesare ori existența vreunui caz de înlăturare a acesteia prevăzut de art. 11 din O.G. nr. 2/2001 (legitimă apărare, stare de necesitate, constrângere fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitate, eroare de fapt).

Cu toate acestea, procedând la o nouă individualizare a sancțiunii aplicate în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr 2/2001, și având în vedere că nu s-au evidențiat aspecte agravante de natură a reliefa un pericol social sporit, instanța de fond a apreciat că avertismentul este suficient pentru a se realiza scopul sancționator.

Desigur, cum s-a arătat, situația menționată nu înlătură răspunderea legală, însă sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, astfel că sancțiunea avertismentului este adecvată atât în raport cu împrejurările săvârșirii faptei cât și cu circumstanțele petentei, cunoscut fiind că, în principiu, sancțiunea nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unei atitudini responsabile, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile și cu orice preț să se aplice amenda.

Ca urmare, în temeiul art. 7, art. 21 alin. 3, art. 34 și 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda contravențională cu sancțiunea avertismentului, punând totodată în vedere petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel intimatul I____________ de Poliție Județean A___, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Apelantul a apreciat că prima instanța a înlocuit, în mod nejustificat, amenda cu avertismentul, deoarece în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei.

De asemenea, a apreciat că pentru descurajarea, menținerea respectului față de lege și asigurarea fermității intervenției organelor abilitate este necesară amenda aplicată, aceasta dacă se ia în considerare și situația personală a contravenientului, altminteri s-ar produce pe viitor lipsa conștiinței de conformare socio-juridică și scăderea prestigiului instituțiilor statului menite să protejeze un interes general de a cărui respectare se bucură toți cetățenii onești.

Prin întâmpinare intimatul C_______ Națională „ Poșta Română” S.A. a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.

Intimatul a apreciat că hotărârea primei instanței a fost dată cu corecta aplicare a legii, în ceea ce privește pericolul social al faptei. Instanța de fond a apreciat, în mod corect, că fapta nu prezintă pericol social, motiv pentru care a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

De asemenea a arătat că fapta contravențională nu există, sancțiunea a fost aplicată prematur, fapta nu a fost individualizată în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat.

Examinând apelul prin prisma probelor existente la dosarul cauzei, a criticilor invocate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 479 Noul Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, a interpretat și aplicat corespunzător normele legale incidente, aprecierea acesteia asupra gradului de pericol social al faptei și reindividualizarea sancțiunii contravenționale fiind întemeiate.

În cuprinsul cererii de apel se aduc critici în privința sancțiunii aplicate.

Tribunalul apreciază că în cauză s-a dovedit existența contravenției respectiv petenta a săvârșit contravenția reținută în cuprinsul procesului-verbal, având însă în vedere că, în speță nu s-au reliefat aspecte agravante de natură a reliefa un pericol social sporit coroborat cu împrejurarea potrivit căreia sancțiunea principală aplicată contravenientului nu trebuie să fie în mod obligatoriu amenda; așa cum judicios a apreciat și instanța de fond; Tribunalul apreciază că fapta săvârșită poate fi sancționată cu sancțiunea avertismentului.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 rap. la art. 7 din OG 2/2001 sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.

Tribunalul apreciază că pentru îndreptarea petentei este suficientă sancțiunea avertismentului cu recomandarea respectării prevederilor legii pentru a evita săvârșirea unor fapte de natura celei pentru care a fost sancționată.

Față de aceste considerente, apreciind legală și temeinică hotărârea primei instanțe, și având în vedere dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul intimatului I____________ de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu petenta C_______ Națională Poșta Română S.A. împotriva sentinței civile nr. 4821 din 28.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Pe cale de consecință va păstra hotărârea atacată.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul intimat I____________ de Poliție Județean A___, cu sediul în A___, __________________, nr. 17-19, jud. A___ în contradictoriu cu petenta C_______ Națională Poșta Română S.A. cu sediul în București ___________________ sector 2 înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX având CUI RO xxxxxx împotriva sentinței civile nr. 4821 din 28.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

L______ M______ Ș___ M______ M______

Grefier

G_______ Vörös

Se comunică cu:

- apelant - I____________ de Poliție Județean A___ cu sediul în A___, __________________. 17-19, jud. A___

- intimata - C_______ Națională „ Poșta Română” S.A. cu sediul în București ___________________ sector 2

Red. L.M.Ș./19.02.2016

Tehred. G.V./ 4 ex/2com/19.02.2016

Prima instanță – Jud. A___ – R_____ A____ C________